Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 276 din 26 mai 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 93 alin. (5) si (6) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 546 din 28 iunie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Claudia Margareta Niţã - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 93 alin. (5) şi (6) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de cetãţeanul chinez Wu Liping în Dosarul nr. 4.994/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât dispoziţiile legale criticate sunt în concordanţã cu normele constituţionale şi convenţionale invocate. Astfel, se aratã cã luarea în custodie publicã nu este o mãsurã privativã de libertate a persoanei, ci reprezintã o mãsurã administrativã de restrângere a exerciţiului dreptului de circulaţie al strãinilor depistaţi cu şedere ilegalã pe teritoriul ţãrii şi care s-ar putea sustrage mãsurilor de returnare dispuse de autoritãţile române împotriva lor. Prin urmare, finalitatea reglementãrii acestor mãsuri urmãreşte apãrarea securitãţii naţionale şi a ordinii publice, fãrã ca prin aceasta sã se aducã atingere prevederilor referitoare la dreptul la libertate şi la siguranţã al persoanei, consacrat de art. 23 alin. (1) din Constituţie şi de art. 5 paragraful (1) lit. f) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate referitoare la lipsa de precizie şi claritate a dispoziţiilor atacate, se aratã cã acestea prevãd în mod expres atât condiţiile în care se acordã prelungirea duratei de luare în custodie publicã, cât şi perioada maximã pentru care instanţa de judecatã poate dispune aplicarea acestei mãsuri, astfel cã nu se poate susţine nici încãlcarea principiului proporţionalitãţii dintre mãsura dispusã şi situaţia care a determinat-o.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 30 noiembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 4.994/2004, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 93 alin. (5) şi (6) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , modificatã prin <>Legea nr. 357/2003 . Excepţia a fost ridicatã de cetãţeanul chinez Wu Liping într-o cauzã având ca obiect soluţionarea acţiunii în contencios administrativ formulate de Autoritatea pentru strãini privind solicitarea acesteia de prelungire a duratei de luare în custodie publicã a cetãţeanului chinez.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile <>art. 93 alin. (5) şi (6) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 357/2003 , contravin prevederilor art. 23 alin. (1) din Constituţie, interpretate, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea fundamentalã, în concordanţã cu dispoziţiile "art. 5 paragraful (1) lit. f) din Convenţia europeanã a drepturilor omului" şi cu practica jurisprudenţialã a Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Astfel, se susţine cã garanţiile instituite la nivelul Constituţiei României şi al Convenţiei europene a drepturilor omului în ceea ce priveşte dreptul la libertate şi la siguranţã al persoanei sunt încãlcate pentru urmãtoarele argumente: textele de lege criticate, "datã fiind lipsa de precizie şi claritate a acestora, nu îndeplinesc criteriile de calitate, aşa cum au fost definite de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, pentru a asigura suficiente garanţii cã mãsurile privative de libertate «sunt prevãzute de lege şi sunt executate în conformitate cu legea» şi «corespund scopului articolului 5, care este de a proteja persoana de mãsurile arbitrare» (cauza Wassink contra Olandei, Hotãrârea din 27 septembrie 1990, cauza Benham contra Marii Britanii, Hotãrârea din 10 iunie 1996»"; "legea care reglementeazã cu privire la strãinii reţinuţi în vederea returnãrii lor în ţara de origine trebuie sã asigure suficiente garanţii cã mãsurile privative de libertate sunt luate cu bunã-credinţã, adicã exclusiv în scopul declarat, şi nu pentru alte scopuri mascate şi cã procedurile de returnare sunt fãcute cu diligenţa necesarã, în caz contrar detenţia încetând a mai fi legalã în sensul art. 5 alin. (1) lit. f) din Convenţia europeanã a Drepturilor Omului" (cauza Quinn contra Franţei, Hotãrârea din 22 mai 1995, cauza Chahal contra Marii Britanii, Hotãrârea din 6 martie 2001); durata perioadei de detenţie prevãzutã în vederea returnãrii strãinilor în ţara de origine nu trebuie sã fie excesivã, ci, respectându-se principiul proporţionalitãţii între mãsura privativã de libertate şi scopul urmãrit, aceasta trebuie raportatã şi la persoana afectatã, textele de lege criticate nefãcând însã nici o diferenţiere în acest sens.
Se precizeazã cã prin prezenta excepţie de neconstituţionalitate nu se vizeazã modificarea sau completarea de cãtre Curtea Constituţionalã a dispoziţiilor legale criticate şi nici interpretarea modului de aplicare a legii de cãtre instanţa de judecatã, ci se solicitã numai o interpretare în ceea ce priveşte sensul contrar al textelor de lege criticate faţã de prevederile art. 23 alin. (1) din Constituţie. De asemenea, nu se neagã competenţa legiuitorului care, în temeiul art. 126 alin. (2) din Legea fundamentalã, este îndreptãţit a adopta asemenea reglementãri, justificate prin finalitatea urmãritã, respectiv împiedicarea strãinilor depistaţi cu şedere ilegalã de a se sustrage mãsurilor de returnare dispuse de autoritãţile române, însã se apreciazã cã "acesta este ţinut sã o facã în aşa fel încât exigenţele astfel instituite sã asigure suficiente garanţii împotriva privãrii arbitrare de libertate".
În opinia Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, textele de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, se aratã cã legiuitorul are competenţa de a adopta norme cu privire la regimul strãinilor în România, scopul urmãrit prin cele douã texte de lege invocate de autorul excepţiei fiind acela "de a-i împiedica pe strãinii depistaţi cu şedere ilegalã pe teritoriul ţãrii de a se sustrage mãsurilor de returnare dispuse de autoritãţile române împotriva lor". Pe de altã parte, se apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate "îndeplinesc criteriile de legalitate şi claritate, în cuprinsul acestora fiind prevãzutã expres situaţia în care se poate dispune de cãtre instanţã prin hotãrâre motivatã prelungirea duratei de luare în custodie publicã a strãinului şi perioada maximã pentru care aceasta poate fi luatã, respectiv 6 luni".
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Preşedintele Camerei Deputaţilor a transmis punctul sãu de vedere prin care considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se apreciazã cã luarea în custodie publicã a strãinilor este o mãsurã de restrângere a libertãţii de mişcare, dispusã de magistrat împotriva strãinului care nu a putut fi returnat în termenul prevãzut de <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , care a fost declarat indezirabil sau cu privire la care instanţa a dispus expulzarea, iar aceastã mãsurã este, ca şi celelalte reglementãri ale ordonanţei menţionate, în conformitate cu obligaţiile asumate de România prin documente internaţionale la care este parte. "Respectându-se art. 23 alin. (1) din Constituţie, (...) legiuitorul, în virtutea competenţelor sale, a adoptat norme cu privire la regimul strãinilor în România, scopul prevederilor legale fiind de a-i împiedica pe strãinii depistaţi cu şedere ilegalã pe teritoriul ţãrii de a se sustrage mãsurilor de returnare dispuse de autoritãţile române împotriva lor". Se precizeazã, de asemenea, cã textele de lege criticate reglementeazã expres atât situaţia în care se poate dispune prelungirea duratei de luare în custodie publicã a strãinilor, cât şi perioada maximã de instituire a acestei mãsuri, astfel cã nu se poate susţine nesocotirea criteriilor de legalitate şi claritate.
Cu privire la invocarea art. 5 paragraful 1 lit. f) din Convenţia europeanã a drepturilor omului, se apreciazã cã aceste prevederi, care se referã la lipsirea de libertate, nu sunt incidente în cauzã, întrucât "luarea în custodie publicã a unui strãin", reglementatã la art. 93 din ordonanţa criticatã, reprezintã o mãsurã temporarã de restrângere a libertãţii de circulaţie, iar nu o mãsurã privativã de libertate.
Guvernul a transmis punctul sãu de vedere prin care considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se aratã, în esenţã, cã luarea în custodie publicã a strãinilor este o mãsurã legalã împotriva celor a cãror şedere în România a devenit ilegalã şi care se impune pentru apãrarea securitãţii naţionale şi a ordinii publice; aceastã mãsurã, specificã pentru controlul emigraţiei, este conformã cu obligaţiile asumate de România prin tratatele şi convenţiile la care este parte şi reprezintã o mãsurã administrativã de restrângere temporarã a libertãţii de circulaţie a strãinilor declaraţi indezirabili şi care nu au putut fi returnaţi în ţara de origine, fiind dispusã de magistrat proporţional cu situaţia care a creat-o şi aplicatã în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în situaţii identice. De asemenea, se apreciazã cã textele de lege îndeplinesc criteriile de legalitate şi claritate, în cuprinsul acestora fiind prevãzute atât situaţia în care se poate dispune prelungirea duratei de luare în custodie publicã a strãinilor, cât şi perioada maximã de instituire a acestei mãsuri, respectiv 6 luni.
În ceea ce priveşte invocarea art. 5 paragraful 1 lit. f) din Convenţia europeanã a drepturilor omului, se constatã cã acest text nu poate servi ca argument în susţinerea excepţiei, întrucât se referã la lipsirea de libertate, or în cauzã nu este vorba de o mãsurã privativã de libertate, ci doar de o mãsurã temporarã de restrângere a libertãţii de circulaţie.
Avocatul Poporului a transmis punctul sãu de vedere prin care apreciazã cã dispoziţiile <>art. 93 alin. (5) şi (6) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 nu contravin garanţiilor privind libertatea individualã, consacrate de art. 23 alin. (1) din Constituţie, precum şi de art. 5 paragraful 1 lit. f) din Convenţia europeanã a drepturilor omului. "Luarea în custodie publicã a strãinilor nu reprezintã o sancţiune privativã de libertate, ci este o mãsurã specificã de control al imigraţiei, stabilitã în conformitate cu obligaţiile asumate de România prin documentele internaţionale la care este parte." În plus, se mai aratã cã "luarea în custodie publicã reprezintã o restrângere a exerciţiului dreptului la liberã circulaţie, în deplinã concordanţã cu art. 53 din Constituţie." În sensul celor susţinute se aminteşte jurispudenţa Curţii Constituţionale în materie, şi anume deciziile nr. 182/2004 şi nr. 419/2004.
Preşedintele Senatului nu a comunicat, pânã la data întocmirii raportului, punctul sãu de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 93 alin. (5) şi (6) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Aceste prevederi au urmãtorul conţinut:
- Art. 93 alin. (5) şi (6): "(5) Prelungirea duratei de luare în custodie publicã a strãinilor prevãzuţi la alin. (2) şi (4), care nu au putut fi îndepãrtaţi de pe teritoriul României în termen de 30 de zile, se dispune de cãtre curtea de apel în a cãrei razã de competenţã teritorialã se aflã locul de cazare, la solicitarea motivatã a Autoritãţii pentru strãini.
(6) Perioada maximã de luare în custodie publicã a strãinilor împotriva cãrora s-a dispus mãsura returnãrii nu poate depãşi 6 luni."
În motivarea excepţiei ridicate, autorul invocã încãlcarea art. 23 alin. (1) din Constituţie, precum şi a art. 5 paragraful 1 lit. f) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 23 alin. (1) din Constituţie: "Libertatea individualã şi siguranţa persoanei sunt inviolabile."
- Art. 5 paragraful 1 lit. f) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale: "Orice persoanã are dreptul la libertate şi la siguranţã. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepţia urmãtoarelor cazuri şi potrivit cãilor legale: (...)
f) dacã este vorba despre arestarea sau detenţia legalã a unei persoane pentru a o împiedica sã pãtrundã în mod ilegal pe teritoriu sau împotriva cãreia se aflã în curs o procedurã de expulzare ori de extrãdare."
Examinând textele de lege criticate, raportate la normele constituţionale şi la cele din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate, Curtea Constituţionalã constatã cã excepţia de neconsti-tuţionalitate este neîntemeiatã şi urmeazã a fi respinsã pentru urmãtoarele considerente:
Critica de neconstituţionalitate a autorului excepţiei are în vedere, în esenţã, nerespectarea, prin textele de lege criticate, a principiilor de legalitate şi claritate. Legalitatea implicã, în opinia sa, nu numai existenţa legii, ci şi "calitatea" acesteia, tradusã prin suficienta accesibilitate şi precizie, încât orice risc de arbitrariu sã fie înlãturat. Se susţine cã dispoziţiile de lege atacate nu sunt clare şi precise, astfel încât sã asigure suficiente garanţii pentru ca mãsurile privative de libertate, prevãzute şi executate în conformitate cu acestea, sã fie luate cu bunã-credinţã şi exclusiv în scopul declarat, iar procedurile de returnare sã fie fãcute cu diligenţa necesarã, astfel încât persoana supusã unei astfel de detenţii sã fie protejatã de mãsuri arbitrare de privare a libertãţii sale, contrare scopului art. 5 din Convenţia europeanã a drepturilor omului. Se afirmã necesitatea respectãrii principiului proporţionalitãţii dintre mãsura privativã de libertate şi scopul urmãrit, arãtându-se cã textele de lege criticate nu fac nici o diferenţiere în acest sens.
Dispoziţiile alin. (5) al art. 93 din ordonanţa criticatã prevãd posibilitatea prelungirii duratei de luare în custodie publicã a strãinilor declaraţi indezirabili sau a celor împotriva cãrora s-a dispus mãsura returnãrii şi care nu au putut fi îndepãrtaţi de pe teritoriul României în termen de 30 de zile. Mãsura prelungirii este dispusã de cãtre curtea de apel în a cãrei razã teritorialã se aflã locul de cazare şi la solicitarea motivatã a Autoritãţii pentru strãini, iar perioada maximã de luare în custodie publicã a strãinilor împotriva cãrora s-a dispus mãsura returnãrii nu poate depãşi, potrivit alin. (6) al aceluiaşi articol, 6 luni.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la lipsa de claritate şi precizie a textelor de lege atacate, se constatã cã, într-adevãr, una dintre exigenţele noţiunii de "lege" este "previzibilitatea" acesteia. În acest sens, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a subliniat în jurisprudenţa sa cã "Nu poate fi consideratã «lege» decât o normã enunţatã cu suficientã precizie, pentru a permite individului sã-şi regleze conduita. Individul trebuie sã fie în mãsurã sã prevadã consecinţele ce pot decurge dintr-un act determinat" (cauza Reckvenyi contra Ungariei, 1999). Totodatã, în aceeaşi speţã, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a reţinut cã "Asemenea consecinţe nu au nevoie sã fie previzibile cu o certitudine absolutã. O atare certitudine (absolutã), oricât de doritã ar fi, este imposibil de realizat şi, mai mult, poate da naştere la o rigiditate excesivã a reglementãrii".
În lumina acestor considerente, se observã cã textele de lege criticate conţin suficiente elemente pentru a întruni exigenţele principiului legalitãţii şi al previzibilitãţii legii, astfel încât critica nu poate fi reţinutã. Aşadar, dispoziţiile de lege atacate prevãd în mod expres condiţiile în care se aplicã mãsura luãrii în custodie publicã, persoanele supuse acestei mãsuri, instanţa competentã, precum şi perioada maximã de timp pentru care se poate institui respectiva mãsurã. Precizarea limitei maxime pentru care se poate dispune mãsura luãrii în custodie publicã permite instanţei evaluarea situaţiei specifice fiecãrui caz, având drept consecinţã individualizarea şi diferenţierea acestei mãsuri, din punct de vedere al duratei în timp, fãrã a depãşi însã 6 luni. Ca atare, nu se poate susţine nici încãlcarea principiului proporţionalitãţii mãsurii instituite cu scopul urmãrit, aşa cum pretinde autorul excepţiei. Aplicarea concretã a fiecãrei mãsuri de cãtre o instanţã de judecatã sau alta este o chestiune ce depãşeşte însã cadrul controlului de constituţionalitate.
În legãturã cu invocarea art. 5 paragraful 1 lit. f) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Curtea Constituţionalã constatã cã aceastã normã consacrã dreptul la libertate şi la siguranţã al oricãrei persoane aflate în stare de arest sau detenţie legalã, precum şi excepţiile de la acest principiu fundamental. Luarea în custodie publicã nu reprezintã însã o mãsurã privativã de libertate, ci este o mãsurã administrativã de restrângere temporarã a dreptului de circulaţie a persoanelor aflate în ipoteza normelor criticate, mãsurã justificatã prin prisma art. 53 din Constituţie, având în vedere cã scopul acestor norme este de a-i împiedica pe strãinii depistaţi cu şedere ilegalã pe teritoriul ţãrii de a se sustrage mãsurilor de returnare dispuse de autoritãţile române împotriva lor.
De altfel, Curtea Constituţionalã a mai examinat constituţionalitatea <>art. 93 alin. (5) şi (6) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România. Prin <>Decizia nr. 419 din 14 octombrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.071 din 18 noiembrie 2004, Curtea a reţinut cã textele de lege criticate şi în prezenta cauzã nu contravin prevederilor art. 23 din Constituţie şi nici art. 5 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, astfel cã argumentele şi soluţia acestei decizii îşi menţin valabilitatea şi în cazul de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 93 alin. (5) şi (6) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Wu Liping în Dosarul nr. 4.994/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 mai 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Niţã
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
