Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Nicoleta Grigorescu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal, excepţie ridicatã de Cornel Dumitru în Dosarul nr. 3.652/2003 al Judecãtoriei Cãlãraşi.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, se acordã cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 martie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 3.652/2003, Judecãtoria Cãlãraşi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal. Excepţia a fost ridicatã de Cornel Dumitru, inculpat în dosarul menţionat pentru sãvârşirea infracţiunii de calomnie, la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate Adelina Oprea.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se considerã cã dispoziţia de lege criticatã contravine prevederilor constituţionale ale art. 30 alin. (1) referitor la libertatea de exprimare şi ale art. 31 alin. (1) referitor la dreptul la informaţie. Se motiveazã cã textul criticat îngrãdeşte libertatea de exprimare a gândurilor, opiniilor şi credinţelor, precum şi libertatea de exprimare a creaţiilor de orice fel prin intermediul presei scrise. Sintagma "care dacã ar fi adevãratã" din textul incriminator îngrãdeşte dreptul la informaţie, deoarece ziaristul nu poate verifica adevãrul asupra faptelor asupra cãrora informeazã.
Judecãtoria Cãlãraşi apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece stabilirea prin lege a unor restrângeri sau sancţiuni nu este incompatibilã nici cu libertatea de exprimare şi nici cu dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public, atâta vreme cât acestea sunt absolut necesare pentru apãrarea onoarei şi demnitãţii persoanei.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, aratã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 206 din Codul penal, care au urmãtorul conţinut: "Afirmarea sau imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoanã, care, dacã ar fi adevãratã, ar expune acea persoanã la o sancţiune penalã, administrativã sau disciplinarã, ori dispreţului public, se pedepseşte cu închisoare de la 2 luni la 2 ani sau cu amendã.
Acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
Împãcarea pãrţilor înlãturã rãspunderea penalã."
Aceste dispoziţii sunt considerate de autorul excepţiei ca fiind neconstituţionale în raport cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea fundamentalã, referitoare la libertatea de exprimare, precum şi cu cele ale art. 31 alin. (1) referitoare la dreptul persoanelor la informaţie. Textele constituţionale invocate au urmãtorul conţinut:
- Art. 30 alin. (1): "Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile."
- Art. 31 alin. (1): "(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrãdit."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã. Prin dispoziţiile art. 206 din Codul penal legiuitorul incrimineazã şi sancţioneazã faptele de calomnie ca infracţiuni contra demnitãţii persoanei, valoare supremã, garantatã în statul de drept şi consacratã în art. 1 alin. (3) din Constituţie, republicatã. Libertatea de exprimare, astfel cum este consfinţitã de dispoziţiile art. 30 din Constituţie, republicatã, impune respectarea cerinţei înscrise în alin. (6) al aceluiaşi articol, şi anume aceea de a nu prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particularã a persoanei şi dreptul la propria imagine. Incriminarea infracţiunii de calomnie dã expresie, aşadar, restrângerii dreptului la exprimare, prevãzut de art. 30 alin. (6) din Constituţie, în scopul apãrãrii unor valori care sunt de esenţa unei societãţi democratice. De altfel, posibilitatea limitãrii libertãţii de exprimare este prevãzutã şi în art. 10 pct. 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care dispune cã "Exercitarea acestor libertãţi ce comportã îndatoriri şi responsabilitãţi poate fi supusã unor formalitãţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevãzute de lege, care constituie mãsuri necesare, într-o societate democraticã, pentru [...] protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora [...]."
Curtea constatã cã art. 206 din Codul penal nu aduce atingere art. 31 alin. (1) din Constituţie, republicatã, deoarece nu încalcã dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public, ci constituie o garanţie a informãrii corecte a persoanei. Curtea s-a mai pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate, prin mai multe decizii, dintre care menţionãm <>Decizia nr. 129 din 16 aprilie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 11 iunie 2002, şi <>Decizia nr. 298 din 8 iulie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 14 august 2003. Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã, aşa încât excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal urmeazã a fi respinsã.
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.d) şi alin. (3) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal, excepţie ridicatã de Cornel Dumitru în Dosarul nr. 3.652/2003 al Judecãtoriei Cãlãraşi.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 iunie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
