Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 276 din 24 februarie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (12) si art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 , precum si ale art. 1 alin. (3), art. 257 si art. 285 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 din Legea energiei electrice nr. 318/2003 , <>art. 16 şi 41 din Legea energiei electrice nr. 13/2007 , art. 1 alin. (3), <>art. 257 şi 285 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Consiliul Local - Direcţia taxe şi Impozite a Municipiului Piatra-Neamţ în Dosarul nr. 991/32/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 12 februarie 2009 şi au fost consemnate în încheierea din acea datã, iar, în urma deliberãrilor, Curtea a dispus amânarea pronunţãrii pentru data de 19 februarie 2009 şi apoi pentru data de 24 februarie 2009, pronunţând prezenta decizie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 16 octombrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 991/32/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 din Legea energiei electrice nr. 318/2003 , art. 16 şi <>art. 41 din Legea energiei electrice nr. 13/2007 , art. 1 alin. (3), art. 257 şi <>art. 285 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Consiliul Local - Direcţia taxe şi Impozite a Municipiului Piatra-Neamţ într-o cauzã privind soluţionarea recursurilor declarate împotriva sentinţei prin care a fost anulatã în parte o decizie de impunere. În motivarea excepţiei autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate creeazã un tratament juridic fiscal privilegiat în favoarea titularilor de licenţe de capacitãţi energetice, întrucât aceştia sunt scutiţi de plata de taxe, impozite şi alte obligaţii de platã, instituite de autoritãţile publice centrale şi locale. Se susţine cã în acest mod este afectatã concurenţa loialã. De asemenea, se solicitã Curţii Constituţionale sã se pronunţe asupra faptului dacã dispoziţiile criticate din codul fiscal prevaleazã în faţa celor cuprinse în <>Legea nr. 13/2007 . Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile pãrţilor, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile <>art. 16 din Legea energiei electrice nr. 318/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iulie 2003, <>art. 16 şi 41 din Legea energiei electrice nr. 13/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 23 ianuarie 2007, art. 1 alin. (3), <>art. 257 şi 285 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. În realitate, Curtea observã cã <>Legea nr. 318/2003 a fost abrogatã prin dispoziţiile <>art. 90 alin. (2) din Legea nr. 13/2007 , însã soluţia legislativã cuprinsã în <>art. 16 al Legii nr. 318/2003 a fost reluatã de prevederile <>art. 16 din Legea nr. 13/2007 , astfel încât, potrivit jurisprudenţei sale, Curtea Constituţionalã, prin prezenta decizie, se va pronunţa numai asupra acestui ultim text de lege. De asemenea, critica autorului excepţiei nu vizeazã în întregul lor <>art. 16 şi 41 din Legea nr. 13/2007 , ci numai art. 16 alin. (12) şi art. 41 alin. (4) din lege. În aceste condiţii, Curtea urmeazã sã reţinã ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 16 alin. (12) şi <>art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007 , precum şi pe cele ale art. 1 alin. (3), <>art. 257 şi 285 din Legea nr. 571/2003 . Textele legale criticate au urmãtorul cuprins: - <>Art. 16 alin. (12) din Legea nr. 13/2007 : "Titularii de autorizaţii şi licenţe, beneficiari ai drepturilor de uz şi de servitute asupra proprietãţii publice sau private a statului şi a unitãţilor administrativ-teritoriale, sunt scutiţi de plata de taxe, impozite şi alte obligaţii de platã, instituite de autoritãţile publice centrale şi locale"; - <>Art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007 : "Terenurile pe care se situeazã reţelele electrice de distribuţie existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt şi rãmân în proprietatea publicã a statului"; - <>Art. 1 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 : "În materie fiscalã, dispoziţiile prezentului cod prevaleazã asupra oricãror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea aplicându-se dispoziţiile Codului fiscal". Prevederile <>art. 257 şi 285 din Legea nr. 571/2003 prevãd scutirile ce se acordã pentru plata impozitului pe teren, precum şi facilitãţile acordate persoanelor juridice în materie de impozite. Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã textele constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 56 alin. (1) privind contribuţiile financiare şi ale art. 135 alin. (2) lit. a), e) şi f) privind economia. Totodatã, se susţine cã sunt încãlcate şi prevederile <>art. 5 din Legea concurenţei nr. 21/1996 . Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele: I. Prin <>Decizia nr. 40 din 24 ianuarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 21 februarie 2006, şi <>Decizia nr. 246 din 9 martie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 11 aprilie 2006, raportat la soluţia legislativã cuprinsã actualmente în <>art. 16 alin. (12) din Legea nr. 13/2007 , Curtea a statuat constant cã stabilirea prin lege a obligaţiei de platã a anumitor impozite sau taxe, ca şi a eventualelor scutiri de la plata acestora, ţine de opţiunea exclusivã a legiuitorului, cu condiţia ca aceste reglementãri sã se aplice în mod uniform pentru situaţii egale. Pe de altã parte, autoritãţile administraţiei publice locale nu au totalã independenţã în privinţa stabilirii impozitelor şi taxelor locale, ele fiind obligate sã se supunã reglementãrilor legale general valabile pe întreg teritoriul ţãrii şi dispoziţiilor legale adoptate pentru protejarea intereselor naţionale. Astfel, potrivit art. 139 alin. (2) din Constituţie, "Impozitele şi taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judeţene, în limitele şi în condiţiile legii". Aceastã prevedere constituţionalã obligã legiuitorul sã determine, la modul general, domeniile, activitãţile şi veniturile pentru care consiliile locale sau judeţene sunt competente sã stabileascã impozite şi taxe locale. În acelaşi sens, legea poate prevedea domeniile, activitãţile, veniturile sau categoriile de persoane scutite de la plata impozitelor ori taxelor locale. Stabilirea obligaţiei de platã a impozitelor şi taxelor locale, precum şi scutirea de la plata unor impozite sau taxe pentru anumite bunuri ori venituri sau pentru anumite categorii de contribuabili se întemeiazã pe principiul aşezãrii juste a sarcinilor fiscale, prevãzut de art. 56 alin. (2) din Constituţie. Prin <>Decizia nr. 232 din 21 aprilie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 23 iunie 2005, şi <>Decizia nr. 272 din 16 martie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 aprilie 2006, raportat la soluţia legislativã cuprinsã actualmente în <>art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007 , Curtea a reţinut cã încadrarea prin lege organicã a terenurilor pe care se situeazã reţelele energetice de distribuţie în categoria terenurilor cu destinaţie specialã, precum şi reglementarea unui regim juridic special al acestora, propriu domeniului public al statului, se justificã prin caracterul de bun public de interes naţional al fondului energetic. Referitor la constituţionalitatea soluţiei legislative cuprinse în momentul de faţã de art. 16 alin. (12) şi <>art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007 , se observã cã, faţã de soluţiile anterioare ale Curţii Constituţionale, nu au intervenit elemente noi, care sã conducã la schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia din deciziile amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã. II. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a textului <>art. 1 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 , Curtea observã cã autorul excepţiei este nemulţumit de modul în care acesta a fost interpretat şi aplicat de cãtre instanţa de judecatã a cãrei sentinţã a recurat-o. În consecinţã, excepţia de neconstituţionalitate urmeazã a fi respinsã ca inadmisibilã, întrucât se pun probleme de interpretare şi aplicare a legii. Aceeaşi soluţie se impune şi cu privire la dispoziţiile art. 257 şi <>art. 285 din Legea nr. 571/2003 , întrucât aspectele ridicate ţin de sfera de competenţã a instanţelor de judecatã şi a Parlamentului, autorul excepţiei fiind nemulţumit de faptul cã instanţele de judecatã nu aplicã aceste texte în mod exclusiv, fãrã a le mai corobora cu prevederile <>art. 16 alin. (12) din Legea nr. 13/2007 , şi de faptul cã orice excepţie de la plata taxelor şi impozitelor trebuie prevãzutã prin codul fiscal şi nu şi prin alte legi. De asemenea, Curtea nu poate reţine critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor contestate pe care o face autorul excepţiei în raport cu prevederile <>Legii concurenţei nr. 21/1996 , întrucât, în cadrul exercitãrii controlului de constituţionalitate, Curtea trebuie sã se raporteze numai la un text constituţional. Soluţionarea cererii autorului excepţiei adresate Curţii Constituţionale, în sensul ca aceasta sã se pronunţe dacã dispoziţiile criticate din codul fiscal prevaleazã în faţa celor cuprinse în <>Legea nr. 13/2007 , nu intrã în sfera de competenţã a instanţei constituţionale, ci ţine, de asemenea, de modul de aplicare şi interpretare a legii, competenţã ce constituie apanajul instanţelor judecãtoreşti.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi în ceea ce priveşte respingerea ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (12) şi <>art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 şi cu unanimitate de voturi cu privire la respingerea ca inadmisibilã a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 257 şi <>art. 285 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
I. Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (12) şi <>art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 , excepţie ridicatã de Consiliul Local - Direcţia taxe şi Impozite a Municipiului Piatra-Neamţ în Dosarul nr. 991/32/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. II. Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 257 şi <>art. 285 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 februarie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Benke Karoly
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
