Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 276 din 18 martie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26, art. 27 si art. 28 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 262 din 22 aprilie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent-şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26, art. 27 şi <>art. 28 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, excepţie invocatã de Mãrgãrit-Viorel Matei în Dosarul nr. 4.326/296/2006 al Judecãtoriei Satu Mare.
La apelul nominal este prezent autorul excepţiei, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã cã autorul excepţiei a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi un punct de vedere al Sindicatului Naţional al Agenţilor de Poliţie, prin care se solicitã Curţii Constituţionale "admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26, art. 27 şi <>art. 28 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã şi a unor legi speciale, formulatã de Matei Mãrgãrit Viorel."
Având cuvântul, autorul excepţiei precizeazã mai întâi cã prin criticile formulate s-a referit la dispoziţiile <>Legii nr. 281/2003 . Solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, susţinând motivele expuse în faţa instanţei de judecatã, precum şi în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei. Mai aratã cã normele criticate au determinat un haos la nivelul instanţelor de judecatã, în sensul cã poliţistul, odatã trimis în judecatã, îşi pierde calitatea specialã. Se impune, în opinia sa, o decizie a Curţii Constituţionale, deoarece Legea privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române nu a fãcut obiectul niciunei excepţii de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public, referitor la obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, precizeazã cã aceastã excepţie priveşte dispoziţiile art. 26, art. 27 şi <>art. 28 din Legea nr. 218/2002 , astfel cum a fost modificatã prin <>Legea nr. 281/2003 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã şi a unor legi speciale. Cu privire la excepţia ridicatã, pune concluzii de respingere, arãtând şi faptul cã, prin criticile formulate, se pun în discuţie aspecte referitoare la aplicarea legii în cauza dedusã judecãţii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 iunie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 4.326/296/2006, Judecãtoria Satu Mare a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26, art. 27 şi <>art. 28 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, excepţie invocatã de Mãrgãrit-Viorel Matei.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate aspecte privind "disfuncţionalitãţi ale legislaţiei române datorate unei legislaţii lacunare şi contradictorii şi a practicii şi jurisprudenţei neunitare referitoare la Statutul Unic al poliţiştilor care face referire doar la Corpul unitar al poliţiştilor, la modul de sesizare al instanţelor şi la competenţa acestora dupã calitatea şi gradul profesional." Se aratã cã, în speţã, competenţa de soluţionare a cauzei se stabileşte în funcţie de norma procesualã în vigoare la data învestirii instanţei cu rechizitoriul, chiar în actul de sesizare al instanţei precizându-se cã, la data de 4 noiembrie 2003, inculpatul avea calitatea de agent de poliţie. Or "caracterul competenţei normelor de procedurã penalã dupã calitatea specialã a persoanei este de strictã interpretare, iar principiul aplicãrii imediate a normelor procesual penale nu poate modifica sau stinge calitatea specialã deţinutã în anul 2003." Se solicitã Curţii Constituţionale sã verifice dacã efectele redactãrii defectuoase privind nivelele diferite de jurisdicţie dupã calitatea specialã a persoanei sunt compatibile cu dispoziţiile Constituţiei şi dispoziţiile celorlalte legi în vigoare în ansamblul lor. Aceasta întrucât "gradul de acces la o instanţã competentã este un drept absolut oferit expres de legiuitor", acest drept fundamental fiind suficient pentru a-i asigura autorului excepţiei "speranţa la un proces echitabil, judecat în primã instanţã de cãtre o instanţã legal sesizatã şi competentã dupã calitatea specialã a persoanei, ţinând cont atât de principiul preeminenţei dreptului, cât şi de rolul activ al instanţei." Se mai apreciazã cã "instanţa necompetentã e consideratã instanţã extraordinarã, impunându-se desesizarea instanţei şi restituirea de îndatã a probatoriului incomplet administrat la Parchetul de pe lângã Tribunalul Satu Mare." Se conchide în sensul cã sesizarea Curţii Constituţionale se impune "pentru ca pe viitor sã poatã fi o interpretare suplã, precum şi o aplicare unitarã a legii".
Judecãtoria Satu Mare apreciazã cã nu sunt încãlcate dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei. Aratã cã textele de lege criticate reglementeazã strict competenţa instanţei dupã materie, calitatea persoanei, atribuţiile acestora. În plus, "Curtea Constituţionalã nu se pronunţã asupra lacunelor existente într-o lege, ci strict pe textele de lege şi apreciazã dacã acestea sunt constituţionale sau nu."
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale. Apreciazã, totodatã, cã acestea sunt criticate "din perspectiva unei omisiuni de reglementare."
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã, arãtând cã, "în fapt, însã, autorul excepţiei susţine neconcordanţa şi contrarietatea dispoziţiilor legale şi a jurisprudenţei cu privire la stabilirea competenţei materiale speciale privind judecarea infracţiunilor sãvârşite de poliţişti".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, art. 3, art. 10 şi ale <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
În ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, acesta îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 26, art. 27 şi <>art. 28 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române. Faţã de susţinerea autorului excepţiei în sensul cã prin criticile formulate s-a referit la dispoziţiile <>Legii nr. 281/2003 , Curtea reţine cã dispoziţiile <>art. 27 din Legea nr. 218/2002 au fost modificate prin <>art. IV pct. 1 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã şi a unor legi speciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003. Potrivit jurisprudenţei sale, Curtea Constituţionalã se va pronunţa asupra dispoziţiilor art. 26, art. 27 şi <>art. 28 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 9 mai 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Prevederile art. 26 din actul normativ menţionat reglementeazã atribuţiile principale ale Poliţiei Române, iar dispoziţiile art. 27 şi art. 28 din acelaşi act normativ au urmãtorul cuprins:
- Art. 27: "(1) Ministrul de interne, cu avizul procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, desemneazã poliţişti care au calitatea de organe de cercetare ale poliţiei judiciare.
(2) Urmãrirea penalã se efectueazã în mod obligatoriu de procuror în cazul infracţiunilor sãvârşite de poliţiştii care au calitatea de organe de cercetare ale poliţiei judiciare.
(3) Infracţiunile sãvârşite de poliţiştii care au calitatea de organe de cercetare ale poliţiei judiciare se judecã în prima instanţã de cãtre:
a) tribunal, în cazul poliţiştilor prevãzuţi în <>art. 14 alin. (2) pct. II din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului;
b) Curtea de apel, în cazul poliţiştilor prevãzuţi în <>art. 14 alin. (2) pct. I lit. e)-j) din Legea nr. 360/2002 ;
c) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în cazul poliţiştilor prevãzuţi în <>art. 14 alin. (2) pct. I lit. a)-d) din Legea nr. 360/2002 ."
- Art. 28: "(1) În îndeplinirea activitãţilor specifice poliţistul are competenţa teritorialã corespunzãtoare unitãţii de poliţie din care face parte.
(2) În caz de continuare a unei mãsuri sau activitãţi specifice poliţistul poate acţiona şi pe raza teritorialã a altor unitãţi de poliţie, comunicând despre aceasta unitãţii competente.
(3) În caz de detaşare sau misiune ordonatã pe raza teritorialã a altei unitãţi de poliţie poliţistul are competenţa teritorialã stabilitã pentru acea unitate. Poliţistul încadrat în Inspectoratul General al Poliţiei Române are competenţã teritorialã generalã.
(4) Poliţistul este obligat sã intervinã şi în afara orelor de program, a atribuţiilor sale de serviciu şi a competenţei teritoriale a unitãţii din care face parte, când ia cunoştinţã de existenţa unei infracţiuni flagrante, precum şi pentru conservarea probelor în cazul altor infracţiuni a cãror cercetare va fi efectuatã de organele competente."
Dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (2) potrivit cãrora "Nimeni nu este mai presus de lege", ale art. 24 privind dreptul la apãrare, ale art. 126 alin. (2) şi (5) potrivit cãrora competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege, respectiv este interzisã înfiinţarea de instanţe extraordinare, precum şi dispoziţiile art. 131 privind rolul Ministerului Public.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã textele de lege criticate, care reglementeazã atribuţiile principale ale Poliţiei Române, modul de desemnare al poliţiştilor care au calitatea de organe de cercetare ale poliţiei judiciare, urmãrirea penalã a acestora şi competenţa de judecatã în primã instanţã a infracţiunilor, precum şi competenţa teritorialã a poliţistului, în îndeplinirea atribuţiilor specifice, nu conţin norme contrare prevederilor constituţionale invocate.
De altfel, criticile autorului excepţiei vizeazã contrarietatea şi caracterul lacunar al dispoziţiilor legale, caracterul neunitar al jurisprudenţei cu privire la stabilirea competenţei materiale a instanţelor în ceea ce priveşte infracţiunile sãvârşite de poliţişti, precum şi modul de stabilire a competenţei în cauza dedusã judecãţii. Or, aspectele legate de interpretarea dispoziţiilor legale, precum şi de necesitatea unei jurisprudenţe unitare în aplicarea acesteia, nu intrã în competenţa Curţii Constituţionale, ci a instanţelor de judecatã, respectiv a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În acest sens, art. 126 alin. (3) din Constituţie prevede cã "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigurã interpretarea şi aplicarea unitarã a legii de cãtre celelalte instanţe judecãtoreşti, potrivit competenţei sale." Tot astfel, nu intrã în competenţa Curţii Constituţionale modificarea sau completarea dispoziţiilor legale, întrucât, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , aceasta "se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26, art. 27 şi <>art. 28 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, excepţie invocatã de Mãrgãrit-Viorel Matei în Dosarul nr. 4.326/296/2006 al Judecãtoriei Satu Mare.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
