Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 275 din 26 mai 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 si ale art. 47^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 670 din 27 iulie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Florentina Balta - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 şi ale <>art. 47^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Lindsell Enterprises Limited" în Dosarul nr. 3.265/COM/2003 al Tribunalului Valcea - Secţia comercialã.
La apelul nominal rãspund Societatea Comercialã "Lindsell Enterprises Limited", prin avocat, şi Societatea Comercialã "Oltchim" - S.A., prin avocat. Lipsesc celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul autorului exceptiei de neconstituţionalitate solicita admiterea acesteia, considerând ca, deşi dispoziţiile art. 17 şi ale <>art. 47^1 din Legea nr. 137/2002 au mai fost examinate de Curte, în prezenta cauza exista elemente noi de natura sa modifice soluţiile pronunţate anterior. Astfel, referitor la prejudicierea Societãţii Comerciale "Oltchim" - S.A., se arata ca, în urma majorãrii de capital, cota de participare a societãţii comerciale la capitalul social s-a diminuat, de la 12,0371% la doar 1,0981%, în favoarea statului roman, fãrã sa fie vorba despre o restrangere justificatã a cotei sale de participare.
Se apreciazã ca textele de lege criticate sunt neconstituţionale numai în mãsura în care majorarea capitalului social are o influenta asupra societãţii.
Reprezentantul Societãţii Comerciale "Oltchim" - S.A. considera ca excepţia este neîntemeiatã. Se arata ca majorarea capitalului social s-a fãcut în mod legal, iar hotãrârile Curţii Europene a Drepturilor Omului, invocate de autorul exceptiei, nu au legatura cu soluţionarea acestei cauze.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiatã. Se arata ca asupra dispoziţiilor criticate Curtea s-a mai pronunţat, stabilind ca acestea sunt constituţionale, iar în cauza nu au intervenit elemente noi de natura sa determine modificarea acestei jurisprudente.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 ianuarie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 3.265/COM/2003, Tribunalul Valcea - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 17 şi ale 47^1 din Legea nr. 137/2002 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Lindsell Enterprises Limited" într-o cauza având ca obiect judecarea cererii de anulare a hotãrârii adunãrii generale extraordinare a actionarilor Societãţii Comerciale "Oltchim" - S.A. Ramnicu Valcea, prin care s-a decis majorarea capitalului social al societãţii prin conversia în acţiuni a creanţei deţinute de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare [devenitã Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului].
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia considera ca dispoziţiile art. 17 şi ale <>art. 47^1 din Legea nr. 137/2002 , modificatã şi completatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208/2002 , contravin prevederilor art. 44 alin. (2) teza întâi, art. 45, art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) şi g), precum şi ale art. 136 alin. (5) din Constituţie. Totodatã, sunt invocate şi dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Autorul exceptiei precizeazã ca dispoziţiile criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, menţionând deciziile Curţii Constituţionale nr. 106/2004 şi nr. 475/2003, prin care au fost respinse excepţiile de neconstituţionalitate cu acelaşi obiect.
Se susţine ca, în cauza, exista doua elemente noi, de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, şi anume:
1. Prejudicierea proprietãţii private. Astfel, autorul exceptiei arata ca, în urma majorãrii de capital, cota sa de participare la capitalul social al Oltchim S.A. "a fost diminuata drastic, de la 12,0371% la doar 1,0981%, în favoarea statului roman. Date fiind dispoziţiile <>art. 17 şi 47^1 din Legea nr. 137/2002 , nu s-a acordat nici o posibilitate de conservare a cotei iniţiale prin metodele prevãzute de legislaţia societãţilor comerciale şi a pieţei de capital: drept de preferinta, prima de emisiune, actualizarea prealabilã a imobilizarilor corporale din patrimoniu". Se apreciazã totodatã ca, deşi are "în continuare posesia acţiunilor deţinute, prin reducerea cotei de participare de la 12% la 1%, este grav alterat atributul folosinţei (usus) pachetului de acţiuni deţinut, prin aceea ca se pierd o serie de drepturi legale încorporate doar unui numãr de acţiuni ce alcãtuiesc o cota minima (10%) din participarea la capitalul social".
Autorul exceptiei face referire la cauza Sovtransavto c. Ucraina, 2002, în care Curtea Europeanã a Drepturilor Omului "a statuat ca diminuarea partii din capitalul social deţinut de un subiect de drept ca urmare a majorãrii capitalului social într-un mod posibil ilegal (sau neconstitutional, cum [autorul exceptiei considera] în speta) constituie o violare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale";
2. Nesocotirea principiilor economiei de piata şi încãlcarea libertãţii economice. Referitor la aceasta sustinere, se arata ca "a impune unei societãţi comerciale un simulacru de adunare generalã în care hotãrârile sunt nu expresia voinţei societare, ci doar un act de transcriere a dispoziţiei legale neconstituţionale înseamnã nu doar abolirea principiilor economiei de piata, ci şi încãlcarea libertãţii economice, adicã a unei libertãţi fundamentale, consideratã ca atare prin art. 45 din Constituţia României".
Tribunalul Valcea - Secţia comercialã, formulandu-şi opinia asupra exceptiei de neconstituţionalitate, considera ca aceasta este neîntemeiatã. În acest sens, instanta face referire la jurisprudenta Curţii Constituţionale - deciziile nr. 106/2004 şi nr. 370/2003.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere se arata, referitor la critica de neconstituţionalitate a <>art. 17 din Legea nr. 137/2002 , raportat la art. 44 alin. (2) şi art. 136 alin. (5) din Constituţie, ca "prin conversia creanţelor nu se produce un transfer de proprietate", astfel încât dispoziţiile legale contestate "nu au condus la o privare de proprietate a actionarilor minoritari". Guvernul precizeazã ca, în acelaşi sens, s-a pronunţat Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 106/2004, "apreciind ca «prin conversia creanţelor Autoritãţii pentru Valorificarea Activelor Bancare în acţiuni nu este prejudiciata proprietatea privatã», deoarece [...] nu presupune şi realizarea unui transfer de proprietate". Totuşi, se menţioneazã în continuare, "asa cum retine Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, acţiunea este un bun complex care certifica faptul ca deţinãtorul poseda o parte a capitalului social, dar şi drepturile corespunzãtoare. «O acţiune nu este numai o creanta indirecta asupra activelor societãţii, ci ea implica şi alte drepturi, în special dreptul de vot şi cel de a avea o influenta asupra societãţii.» (CEDO, Cauza Sovtransavto Holding c. Ucrainei, Hotãrârea din 25 iulie 2002, paragraf 92, CEDO, Cauza S. şi T. c. Suediei, Decizia de inadmisibilitate din 11 decembrie 1986, Culegerea de decizii D.R. 50, p. 158). Asadar, deşi conversia creanţelor în acţiuni nu produce un transfer de proprietate şi deci nu poate atrage o privare de proprietate a actionarilor minoritari, totuşi scãderea semnificativã a ponderii acţiunilor acestora, ca urmare a conversiei, poate avea semnificatia unei limitãri a dreptului de proprietate, limitare care este însã justificatã [...] de eficientizarea şi urgentarea procesului privatizãrii, reconsiderarea datoriilor ce greveazã asupra activelor societãţilor comerciale având ca efect sporirea atractivitatii ofertei de privatizare". De asemenea, precizeazã Guvernul, "nu exista indicii ca dispoziţiile legale în discuţie ar institui un regim discriminatoriu, în favoarea statului în calitatea sa de acţionar, întrucât scopul conversiei creanţelor nu este cel de a spori participaţia statului la capitalul social, ci dimpotriva de a o diminua, acţiunile obţinute prin conversie urmând a face obiectul vânzãrii cãtre investitori privati".
Referitor la susţinerea ca prevederile <>art. 47^1 din Legea nr. 137/2002 incalca dispoziţiile art. 44 şi ale art. 136 alin. (5) din Constituţie, Guvernul considera ca aceasta este neîntemeiatã. În acest sens, se arata ca "operaţiunea de marire a capitalului social, la care se referã textul criticat, în sine, nu contravine prevederilor constituţionale, fiind în mod tradiţional prevãzut, în legislaţia societãţilor, dreptul de a recurge la aceasta, ca metoda mai puţin împovãrãtoare decât împrumutul bancar sau emiterea de obligaţiuni. Majorarea capitalului social nu atrage un transfer de proprietate, iar procedura de realizare prevãzutã de actul normativ contestat nu oferã indicii ca ar institui o mai ferma ocrotire a dreptului de proprietate al statului şi unitãţilor administrativ-teritoriale [...]". Guvernul menţioneazã, cu privire la constituţionalitatea <>art. 47^1 din Legea nr. 137/2002 , jurisprudenta Curţii Constituţionale. Totuşi, în lumina interpretãrii Curţii Europene a Drepturilor Omului, se arata în punctul de vedere prezentat de Guvern, "în cazul în care majorarea capitalului social atrage o însemnatã diminuare a ponderii acţiunilor deţinute, cu efectul modificãrii substanţei drepturilor incumbate de acestea (drept de vot, drept de a gestiona societatea), operaţiunea poate avea ca efect limitarea dreptului de proprietate asupra acţiunilor", limitare care în situaţia data este consideratã de cãtre Guvern justificatã "de interesul general al diminuãrii participatiei statului în economie, prin privatizarea societãţilor la care statul este unic sau principal acţionar". În acest sens, Guvernul precizeazã ca, "potrivit art. 44 din Constituţie, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate privatã «sunt stabilite prin lege». În cazul de fata, legiuitorul a înţeles sa stabileascã regimul juridic al majorãrii capitalului, în considerarea scopului accelerarii procesului privatizãrii".
În ceea ce priveşte critica prevederilor art. 17 şi <>art. 47^1 din Legea nr. 137/2002 , în raport cu art. 135 alin. (2) din Constituţie, Guvernul apreciazã ca textul criticat are ca temei insesi prevederile constituţionale invocate.
Avocatul Poporului considera ca prevederile criticate "nu contravin nici unui text din Constituţie".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile pãrţilor prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 17 şi ale <>art. 47^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, astfel cum au fost modificate prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 28 decembrie 2002, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 540/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 19 decembrie 2003, prin <>Legea nr. 556/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 22 decembrie 2003, precum şi prin <>Ordonanta Guvernului nr. 36/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2004, aprobatã, cu modificãri şi completãri, prin <>Legea nr. 191/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004.
Dispoziţiile legale criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 17: "(1) În termen de 30 de zile de la solicitarea instituţiei publice implicate creanţele deţinute de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare asupra societãţii comerciale ce urmeazã sa se privatizeze se vor converti în acţiuni.
(2) Acţiunile rezultate în urma conversiei vor fi transferate pe baza de protocol instituţiei publice implicate, în vederea administrãrii şi vânzãrii acestora.
(3) Preţul obţinut în urma vânzãrii va fi repartizat, între cele doua instituţii, proporţional cu numãrul acţiunilor vândute, dupã deducerea cheltuielilor efectuate de cãtre instituţia publica implicata.";
- Art. 47^1: "Sunt exceptate de la prevederile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 525/2002 , cu modificãrile ulterioare, operaţiunile de majorare a capitalului social efectuate în conformitate cu prevederile art. 14 şi 22 din prezenta lege, precum şi cele efectuate în conformitate cu prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002 privind unele mãsuri de urmãrire a executãrii obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societãţilor comerciale, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 506/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare."
Autorul exceptiei de neconstituţionalitate susţine ca prevederile legale criticate incalca dispoziţiile art. 44 alin. (2) teza întâi, ale art. 45, ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi g), precum şi cele ale art. 136 alin. (5) din Constituţie.
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea exceptiei au urmãtorul cuprins:
- Art. 44 alin. (2) teza întâi: "Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular.";
- Art. 45: "Accesul liber al persoanei la o activitate economicã, libera initiativa şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate.";
- Art. 135: "(1) Economia României este economie de piata, bazatã pe libera initiativa şi concurenta.
(2) Statul trebuie sa asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie; [...]
g) aplicarea politicilor de dezvoltare regionala în concordanta cu obiectivele Uniunii Europene.";
- Art. 136 alin. (5): "Proprietatea privatã este inviolabilã, în condiţiile legii organice."
Totodatã, sunt invocate şi dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, al cãrui cuprins este urmãtorul: "Orice persoana fizica sau juridicã are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica şi în condiţiile prevãzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor."
Critica de neconstituţionalitate are la baza, în esenta, susţinerea potrivit cãreia operaţiunile de majorare a capitalului social, efectuate în baza dispoziţiilor art. 17 şi <>art. 47^1 din Legea nr. 137/2002 , incalca drepturile actionarilor minoritari, prin diminuarea cotei de participare a acestora şi prejudicierea proprietãţii private, precum şi principiile constituţionale ale economiei de piata şi ale libertãţii economice. În opinia autorului exceptiei, aceste sustineri constituie elemente noi, de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cu referire directa la deciziile nr. 106/2004 şi nr. 475/2003.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca susţinerile autorului exceptiei sunt neintemeiate.
Potrivit <>art. 17 din Legea nr. 137/2002 , creanţele deţinute de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului [fosta Autoritate pentru Valorificarea Activelor Bancare] se convertesc în acţiuni care se transmit instituţiei publice implicate, în vederea administrãrii şi vânzãrii acestora. În acelaşi timp, articolul 47^1, de asemenea criticat, prevede exceptarea operaţiunilor de majorare a capitalului social, efectuate în condiţiile aceleiaşi legi, de la prevederile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 28/2002 .
Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 17 din Legea nr. 137/2002 , Curtea s-a mai pronunţat, în sensul respingerii acesteia, prin Decizia nr. 106 din 9 martie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2004. În decizia menţionatã s-a reţinut ca "prin conversia creanţelor Autoritãţii pentru Valorificarea Activelor Bancare în acţiuni nu este prejudiciata proprietatea privatã, deoarece majorarea capitalului social al societãţii comerciale nu presupune şi realizarea unui transfer de proprietate". De asemenea, Curtea Constituţionalã menţioneazã ca, "în jurisprudenta sa, a statuat, în mod constant, în acelaşi sens, arãtând ca «prin majorarea capitalului social al unei societãţi comerciale nu este afectat dreptul de proprietate al actionarilor [...]. Cel mult se poate produce o modificare a ponderii pe care unii acţionari o deţin în totalul acţiunilor. De altfel, mãsura ca atare este prevãzutã de lege şi uzitata în practica societãţilor comerciale. Problema aplicãrii majorãrii capitalului social al societãţii comerciale, a condiţiilor în care aceasta poate fi realizatã sau a exceptarilor eventuale de la prevederile general aplicabile nu reprezintã o problema de constitutionalitate, ci de aplicare a legii, care este de resortul instanţei de judecata (de exemplu: Decizia nr. 350 din 23 septembrie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 794 din 11 noiembrie 2003).»"
De asemenea, şi dispoziţiile <>art. 47^1 din Legea nr. 137/2002 au mai format obiect al controlului de constitutionalitate exercitat de Curtea Constituţionalã. Prin mai multe decizii, Curtea a respins ca nefondate excepţiile de neconstituţionalitate cu acelaşi obiect. Menţionãm, în acest sens, Decizia nr. 350/2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 794 din 11 noiembrie 2003; Decizia nr. 365/2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 778 din 5 noiembrie 2003; Decizia nr. 370/2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 10 noiembrie 2003; Decizia nr. 475/2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din 9 februarie 2004; Decizia nr. 57/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 11 martie 2004.
În Decizia nr. 475/2003, ca de altfel şi în considerentele altor decizii, Curtea a reţinut ca "dispoziţiile legale controlate nu incalca principiul ocrotirii egale a proprietãţii private, indiferent de titular". Totodatã, s-a constatat ca "textul de lege analizat nu dispune nici un transfer de proprietate şi nu prevede ocrotirea mai ferma a dreptului de proprietate al statului ori al unitãţilor administrativ-teritoriale, ci urmãreşte satisfacerea interesului general al accelerarii privatizãrii societãţilor comerciale". S-a mai reţinut, de asemenea, prin aceeaşi decizie, ca mãsura prevãzutã de textul criticat nu instituie discriminãri între investitorii-cumpãrãtori ai acţiunilor societãţilor în cauza şi investitorii-acţionari ai acestora. Exceptarea prevãzutã de lege, introdusã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208/2002 , reprezentând o opţiune a legiuitorului pentru societãţile comerciale vizate (la care statul sau o unitate administrativ-teritorialã este acţionar sau asociat), are în vedere, în mod evident, accelerarea procesului de privatizare, obiectiv de interes general.
Curtea a constatat, prin aceste decizii, ca prevederile criticate nu incalca dispoziţiile art. 44 alin. (2) teza întâi, ale art. 135 şi ale art. 136 alin. (5) din Constituţie.
În ceea ce priveşte invocarea Hotãrârii din 25 iulie 2002 a Curţii Europene a Drepturilor Omului, pronunţatã în cauza Sovtransavto Holding c. Ucrainei, în care s-a pus şi problema devalorizarii unor acţiuni şi a maririi capitalului societãţii, ca un element nou, fata de cele avute în vedere de jurisprudenta în materie a Curţii Constituţionale, aceasta nu are relevanta în cauza, asa cum rezulta din considerentele hotãrârii la care ne referim.
Prin hotãrârea pronunţatã, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a stabilit, cu privire la aplicabilitatea articolului 1 din Protocolul nr. 1, ca "în speta nu a existat o privare directa de cãtre autoritãţile naţionale de bunuri aparţinând reclamantei şi nici o alta ingerinta comparabila unei asemenea privari".
Curtea Europeanã a reţinut însã în cauza respectiva caracterul inechitabil pe care "l-a imbracat procedura litigioasa care are o legatura directa cu dreptul petitionarei la respectarea bunurilor sale". S-a reţinut în acest sens, de cãtre Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, ca "refuzul instanţelor de diferite grade de a se supune instrucţiunilor Curţii Supreme de Arbitraj, precum şi divergenţele considerabile de abordare a instanţelor de diferite grade în aplicarea şi interpretarea dreptului naţional, a fãcut posibila reluarea repetatã a procedurii litigioase şi deci a creat o incertitudine permanenta cu privire la legalitatea deciziilor Sovtransavto-Lugansk şi a actelor Consiliului executiv din Lugansk. În afarã de aceasta, intervenţiile autoritãţilor executive ale statului în procedurile judiciare au contribuit de o maniera semnificativã la aceasta incertitudine".
Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a conchis ca "modul în care s-a desfãşurat şi încheiat procedura litigioasa, ca şi incertitudinea petitionarului, au rupt «justul echilibru» între cerinţele interesului public şi imperativele apãrãrii dreptului celui interesat la respectarea bunurilor sale. În consecinta, statul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a asigura petitionarului protecţia efectivã a dreptului sau de proprietate garantatã de articolul 1 al Protocolului nr. 1".
În cauza aflatã pe rolul Curţii Constituţionale nu se pun probleme de aceeaşi natura. În discuţie este însuşi textul de lege criticat, în raport cu prevederile Constituţiei şi ale unor documente internaţionale, iar nu modul de aplicare a legii şi de desfãşurare a procedurii litigioase. Or, asa cum s-a arãtat mai sus, Curtea Constituţionalã a stabilit prin mai multe decizii ca textele de lege criticate nu incalca prevederile constituţionale privind protecţia proprietãţii private, întrucât operaţiunea de majorare a capitalului social nu duce la un transfer de proprietate şi, în consecinta, nu afecteazã posesia acţiunilor deţinute de alţi acţionari. De asemenea, Curtea retine ca, asa cum se arata de altfel şi în punctul de vedere al Guvernului, chiar dacã s-ar admite ca majorarea de capital cu consecinta diminuãrii ponderii acţiunilor deţinute de unii acţionari poate avea semnificatia unei limitãri a unor drepturi ce decurg din dreptul de proprietate asupra acţiunilor, aceasta "este justificatã de interesul general al diminuãrii participatiei statului în economie, prin privatizarea societãţilor la care statul este unic sau principal acţionar", obiectiv în deplina concordanta cu dispoziţiile art. 135 din Constituţie.
De altfel, potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
Referitor la invocarea, în susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate, a dispoziţiilor art. 45 din Constituţie, Curtea constata ca în cauza nu se pune problema încãlcãrii acestui text constituţional. Art. 45 din Constituţie, statuand accesul liber al persoanei la o activitate economicã şi libera initiativa, precizeazã ca exercitarea acestora se face în condiţiile legii.
Curtea constata, de asemenea, ca textele de lege criticate nu numai ca nu incalca prevederile constituţionale ale art. 135 alin. (2) lit. a) şi g), ci prin finalitatea lor - accelerarea privatizãrii - asigura consolidarea economiei de piata, bazatã pe libera initiativa şi concurenta, creeazã un cadru favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie şi, prin acestea, aplicarea politicilor de dezvoltare regionala în concordanta cu obiectivele Uniunii Europene.
Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 şi ale <>art. 47^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Lindsell Enterprises Limited" în Dosarul nr. 3.265/COM/2003 al Tribunalului Valcea - Secţia comercialã.
Definitiva şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 26 mai 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
