Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Nicoleta Grigorescu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 din Codul penal, excepţie ridicatã de Dumitru Codrean în Dosarul nr. 8.989/P/2003 al Tribunalului Bihor - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, apreciind cã textele legale criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 martie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 8.989/P/2003, Tribunalul Bihor - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 din Codul penal, ridicatã de Dumitru Codrean, inculpat în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã dispoziţiile art. 257 din Codul penal, prin care se incrimineazã fapta de trafic de influenţã, contravin dreptului la un proces echitabil, deoarece este antrenatã numai rãspunderea penalã a celui ce primeşte bani sau orice alte foloase ori acceptã promisiuni de daruri, direct sau indirect, fãrã a fi antrenatã şi rãspunderea penalã a cumpãrãtorului de influenţã, care dobândeşte numai calitatea de martor, iar nu şi pe aceea de inculpat, instituindu-se astfel "o dublã mãsurã": una pentru inculpat, care este judecat prin probarea faptei de cãtre cel care contribuie la sãvârşirea ei, iar alta pentru persoana martorului, care are interesul sã susţinã învinuirea, pentru a evita inculparea.
Tribunalul Bihor - Secţia penalã considerã cã excepţia este neîntemeiatã, deoarece declaraţia martorului denunţãtor trebuie coroboratã cu toate probele administrate în cauzã şi nu are o valoare dinainte stabilitã, astfel cã nu se poate susţine cã inculpatului nu i s-a dat dreptul la un proces echitabil, acesta având dreptul de a propune probe şi de a cere administrarea lor, precum şi de a argumenta lipsa de temeinicie a probelor de vinovãţie existente.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã în cauzã este neîntemeiatã. Se aratã cã afirmaţia autorului excepţiei potrivit cãreia legea penalã instituie "o dublã mãsurã" este inexactã, deoarece fapta cumpãrãtorului de influenţã este incriminatã distinct, prin dispoziţiile <>art. 6 1 al Legii nr. 78/2000 , astfel cum au fost modificate prin <>Legea nr. 161/2003 . Conform prevederilor legale menţionate, fãptuitorul nu este pedepsit dacã denunţã autoritãţii fapta mai înainte ca organul de urmãrire penalã sã fi fost sesizat pentru acea faptã. În aceastã situaţie cumpãrãtorul de influenţã poate dobândi în procesul penal calitatea de martor. Prin aceasta însã nu se încalcã dispoziţiile art. 21 alin. (3) teza întâi din Legea fundamentalã, deoarece declaraţia martorului denunţãtor se apreciazã în lumina tuturor probelor existente în cauzã, neavând o valoare mai dinainte stabilitã, iar inculpatul are dreptul de a propune probe şi de a cere administrarea lor, spre a dovedi lipsa de temeinicie a probelor de vinovãţie existente.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, republicatã, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 257 din Codul penal, potrivit cãrora "Primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, sãvârşitã de cãtre o persoanã care are influenţã sau lasã sã se creadã cã are influenţã asupra unui funcţionar pentru a-l determina sã facã ori sã nu facã un act ce intrã în atribuţiile sale de serviciu, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani.
Dispoziţiile art. 256 alin. 2 se aplicã în mod corespunzãtor".
Critica de neconstituţionalitate constã în faptul cã, deşi se instituie rãspunderea penalã a celui care primeşte bani sau alte foloase ori acceptã promisiuni de daruri, direct sau indirect, textul art. 257 din Codul penal nu reglementeazã şi rãspunderea penalã a cumpãrãtorului de influenţã, care dobândeşte numai calitatea de martor, iar nu şi pe aceea de inculpat. Inexistenţa unei astfel de incriminãri se considerã cã încalcã prevederile art. 21 alin. (3) teza întâi din Constituţie, republicatã, conform cãrora "Pãrţile au dreptul la un proces echitabil [...]".
Examinând criticile de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã autorul excepţiei solicitã, în realitate, extinderea dispoziţiilor legale criticate şi la alte situaţii neprevãzute în text, în sensul adãugãrii în cuprinsul acestora şi a incriminãrii faptei cumpãrãtorului de influenţã. Or, aşa dupã cum Curtea Constituţionalã a reţinut în mod constant, acceptarea acestei critici ar echivala cu transformarea instanţei de contencios constituţional într-un legislator pozitiv, lucru care ar contraveni art. 61 din Constituţie, republicatã, potrivit cãruia "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a ţãrii". De asemenea, este de observat cã, potrivit dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, "Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
În consecinţã, Curtea Constituţionalã constatã cã nu se poate exercita controlul de constituţionalitate şi cã se impune respingerea excepţiei ca fiind inadmisibilã.
De altfel, prin dispoziţiile <>Legii nr. 78/2000 , respectiv art. 6^1 alin. (1) - text introdus prin cartea II, titlul I, <>art. 1 pct. 3 din Legea nr. 161/2003 privind unele mãsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnitãţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003 - a fost incriminatã pentru prima datã şi fapta cumpãrãtorului de influenţã, sancţionându-se "Promisiunea, oferirea sau darea de bani, de daruri ori alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influenţã sau lasã se se creadã cã are influenţã asupra unui funcţionar, pentru a-l determina sã facã ori sã nu facã un act ce intrã în atribuţiile sale de serviciu", pentru care pedeapsa aplicatã este închisoarea de la 2 la 10 ani. Textul incriminator prevede însã, în alin. (2), o cauzã de nepedepsire a fãptuitorului care denunţã autoritãţii fapta mai înainte ca organul de urmãrire penalã sã fi fost sesizat pentru acea faptã. Într-o astfel de situaţie cumpãrãtorul de influenţã poate dobândi calitatea de martor în procesul penal pornit împotriva traficantului de influenţã, poziţie criticatã de autorul excepţiei. Prin aceasta însã nu se încalcã dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituţie, republicatã, întrucât, conform dispoziţiilor art. 62 din Codul de procedurã penalã, organul de urmãrire penalã şi instanţa de judecatã sunt obligate sã lãmureascã cauza sub toate aspectele pe bazã de probe, iar, potrivit art. 63 alin. 2 din acelaşi cod, probele nu au o valoare mai dinainte stabilitã, aprecierea fiecãrei probe se face de organul de urmãrire penalã sau de instanţa de judecatã în urma examinãrii tuturor probelor administrate, în scopul aflãrii adevãrului. De asemenea, în temeiul art. 66 din Codul de procedurã penalã, inculpatul beneficiazã de prezumţia de nevinovãţie şi are dreptul sã probeze lipsa de temeinicie a probelor de vinovãţie existente. În sfârşit, este de observat cã dreptul la un proces echitabil presupune, printre altele, examinarea tuturor probelor existente în cauzã, în vederea aflãrii adevãrului. Potrivit dispoziţiilor art. 287 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, instanţa de judecatã îşi formeazã convingerea pe baza probelor administrate în cauzã, în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicatã, care prevede stabilirea competenţei instanţelor judecãtoreşti şi a procedurii de judecatã numai prin lege. În concluzie, declaraţiile cumpãrãtorului de influenţã nu pot fi verificate decât în coroborare cu toate probele administrate în cauzã, ele neavând o valoare mai dinainte stabilitã, iar inculpatul se poate prevala de toate garanţiile procesuale care condiţioneazã un proces echitabil.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.d) şi alin. (3) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 din Codul penal, excepţie ridicatã de Dumitru Codrean în Dosarul nr. 8.989/P/2003 al Tribunalului Bihor - Secţia penalã.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 iunie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
