Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 275 din 22 martie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 443 din Codul de procedura penala
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 443 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ştefan Vãcãreşteanu în Dosarul nr. 1.802/262/2011 al Judecãtoriei Moreni şi care formeazã obiectul Dosarului nr. 1.032 D/2011 al Curţii Constituţionale. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Prim-magistratul-asistent referã cã autorul excepţiei a depus la dosarul cauzei un memoriu în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate invocate. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã acelaşi autor a mai ridicat o excepţie de neconstituţionalitate având acelaşi obiect şi aceeaşi motivare, într-o altã cauzã a aceleiaşi instanţe, soluţionatã de Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 73 din 2 februarie 2012, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 martie 2012.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 22 august 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 1.802/262/2011, Judecãtoria Moreni a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 443 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ştefan Vãcãreşteanu într-o cauzã având ca obiect contestaţie la executare. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece cheltuielile judiciare avansate de stat, nefiind creanţe fiscale, nu pot fi executate în condiţiile Codului de procedurã fiscalã. De asemenea, instanţele judecãtoreşti stabilesc în sarcina pãrţilor, în procesul penal, plata cheltuielilor judiciare, fãrã a face în vreun fel proba avansãrii lor de cãtre stat. Se invocã şi faptul cã dispoziţiile art. 443 alin. 3 din Codul de procedurã penalã sunt contrare dispoziţiilor art. 446 din acelaşi Cod, întrucât statul este parte în procesul penal împreunã cu celelalte pãrţi, iar cheltuielile judiciare cuvenite statului, deoarece au fost avansate de cãtre acesta, trebuie executate tot dupã legea civilã ca sã fie respectate dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Constituţie. Judecãtoria Moreni opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 443 - Cheltuielile judiciare avansate de stat din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul conţinut: "Dispoziţia din hotãrârea penalã privind obligarea la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat se pune în executare potrivit art. 442 alin. 2. Când obligarea la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat s-a dispus prin ordonanţã, punerea în executare se face de procuror, aplicându-se în mod corespunzãtor dispoziţiile art. 442 alin. 2. Executarea cheltuielilor judiciare se face de cãtre organele care, potrivit legii, executã amenda penalã." Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1)-(3) referitor la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi ale art. 57 privind exercitarea drepturilor şi a libertãţilor. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã asupra unor critici similare, ridicate de acelaşi autor într-un alt dosar al Judecãtoriei Moreni, s-a pronunţat prin Decizia nr. 73 din 2 februarie 2012, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 martie 2012. Cu acel prilej, Curtea a reţinut cã "nicio normã constituţionalã nu impune gratuitatea actului de justiţie, sens în care cheltuielile judiciare avansate de stat în procesul penal trebuie suportate de partea vinovatã de provocarea lor în limitele art. 189-193 din Codul de procedurã penalã. Aşa fiind, legiuitorul este suveran în alegerea modalitãţii de executare a unei hotãrâri judecãtoreşti, sens în care, potrivit art. 425 din Codul de procedurã penalã, în mãsura în care persoana condamnatã nu depune la instanţa de executare în termen de 3 luni de la data rãmânerii definitive a hotãrârii recipisa de platã integralã a amenzii/cheltuielilor judiciare, acesta va comunica un extras de pe acea parte din dispozitiv referitoare la aplicarea sancţiunii pecuniare organelor competente în vederea executãrii lor potrivit dispoziţiilor legale privind executarea silitã a creanţelor fiscale şi cu procedura prevãzutã de aceste dispoziţii. Totodatã, dacã cel condamnat se gãseşte în imposibilitate de a achita integral plata în termenul de 3 luni, instanţa de executare, la cererea condamnatului, poate dispune eşalonarea plãţii pe cel mult 2 ani în rate lunare. Sumele aferente cheltuielilor judiciare avansate de stat reprezintã contravaloarea unui serviciu prestat de cãtre instanţele judecãtoreşti şi care sunt suportate de pãrţi ori de stat în condiţiile Codului de procedurã penalã. Aceste sume se fac venit la bugetul de stat în condiţiile art. 25 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, iar destinaţia acestor cheltuieli judiciare le calificã, în mod evident, ca fiind drepturi patrimoniale rezultate dintr-un raport de drept material fiscal. În aceste condiţii, cheltuielile judiciare reprezintã creanţe fiscale în sensul art. 21 alin. (1) din Codul de procedurã fiscalã şi nu taxe judiciare de timbru. Prin urmare, în mod firesc textul legal criticat face aplicabile dispoziţiile Codului de procedurã fiscalã referitoare la executarea silitã a acestor creanţe." Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei acesteia, considerentele reţinute de Curte în decizia menţionatã sunt valabile şi în cauza de faţã.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 443 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ştefan Vãcãreşteanu în Dosarul nr. 1.802/262/2011 al Judecãtoriei Moreni. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 martie 2012.
