Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 275 din 22 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 111 prin raportare la art. 282^1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 292 din 3 mai 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 prin raportare la art. 282^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Maria Burlacu în Dosarul nr. 37/116/2006 al Tribunalului Cãlãraşi - Secţia civilã.
La apelul nominal se prezintã personal partea Constantin Iordache, lipsã fiind autoarea excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, partea Constantin Iordache solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 noiembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 37/116/2006, Tribunalul Cãlãraşi - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 111 prin raportare la art. 282^1 din Codul de procedurã civilã. Excepţia a fost ridicatã de Maria Burlacu cu ocazia soluţionãrii unui recurs formulat împotriva unei sentinţe pronunţate de Judecãtoria Cãlãraşi.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine cã dispoziţiile art. 111 din Codul de procedurã civilã devin neconstituţionale prin raportare la art. 282^1 şi art. 306 alin. 1 din acelaşi cod. De asemenea, se aratã cã "încãlcarea dublului grad de reformare a unei hotãrâri judecãtoreşti, respectiv apelul şi recursul, impieteazã asupra accesului liber la justiţie înscris în art. 21 din Constituţie".
Tribunalul Cãlãraşi - Secţia civilã aratã cã dispoziţiile art. 282^1 din Codul de procedurã civilã sunt constituţionale.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 111 prin raportare la art. 282^1 din Codul de procedurã civilã, cu urmãtorul cuprins:
- Art. 111: "Partea care are interes poate sã facã cerere pentru constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primitã dacã partea poate cere realizarea dreptului.";
- Art. 282^1 : "Nu sunt supuse apelului hotãrârile judecãtoreşti date în primã instanţã în cererile introduse pe cale principalã privind pensii de întreţinere, litigii al cãror obiect are o valoare de pânã la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilã, cât şi în materie comercialã, acţiunile posesorii, precum şi cele referitoare la înregistrãrile în registrele de stare civilã, luarea mãsurilor asigurãtorii şi în alte cazuri prevãzute de lege.
Hotãrârile instanţelor judecãtoreşti prin care se soluţioneazã plângerile împotriva hotãrârilor autoritãţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţionalã şi ale altor organe cu astfel de activitate nu sunt supuse apelului, dacã legea nu prevede altfel."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi ale art. 124 referitoare la înfãptuirea justiţiei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã o primã criticã de neconstituţionalitate este aceea cã dispoziţiile art. 111 din Codul de procedurã civilã devin neconstituţionale prin raportare la art. 282^1 şi art. 306 alin. 1 din acelaşi cod. Curtea constatã cã aceastã criticã nu poate fi primitã, întrucât, potrivit prevederilor <>art. 2 din Legea nr. 47/1992 , sunt neconstituţionale prevederile legilor şi ale ordonanţelor Guvernului, care încalcã dispoziţiile sau principiile Constituţiei, eventuala contradicţie existentã între dispoziţiile unor legi în vigoare neintrând sub incidenţa controlului de constituţionalitate.
În ceea ce priveşte critica potrivit cãreia textele de lege criticate încalcã prevederile art. 21 din Constituţie, Curtea constatã cã nici aceasta nu poate fi reţinutã. Legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, precum şi modalitãţi particulare de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiţie nu înseamnã accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac. Totodatã, Curtea observã cã nici dispoziţiile şi principiile Legii fundamentale şi nici reglementãrile internaţionale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicţie sau la toate cãile de atac prevãzute de legislaţiile naţionale, art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicţie.
De asemenea, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, în jurisprudenţa sa, a statuat cã dreptul de acces la tribunale nu este absolut şi cã, fiind vorba despre un drept pe care convenţia l-a recunoscut fãrã sã-l defineascã în sensul restrâns al cuvântului, existã posibilitatea limitãrilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conţinutul oricãrui drept (Cauza "Golder împotriva Regatului Unit", 1975).
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 prin raportare la art. 282^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Maria Burlacu în Dosarul nr. 37/116/2006 al Tribunalului Cãlãraşi - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 martie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
