Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 275 din 2 octombrie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV pct. 2, 3 si 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, cu modificarile ulterioare
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV pct. 2, 3 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Azomures" - S.A. din Targu Mures în Dosarul nr. 1.989/2001 al Tribunalului Mures. La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta Curţii Constituţionale, solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 3 şi pct. 7 alin. 1 şi 2 ca neîntemeiatã. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor alin. 3 al pct. 7 al aceluiaşi articol se considera ca aceasta este inadmisibila, deoarece dispoziţiile legale criticate fac referire la <>Legea nr. 76/1992 , care a fost abrogatã expres potrivit dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 cu privire la diminuarea blocajului financiar şi a pierderilor din economie. De asemenea, se apreciazã ca pct. 2 al art. IV din ordonanta criticata nu are legatura cu soluţionarea cauzei, astfel ca şi excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii legale este inadmisibila.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 8 iunie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 1.989/2001, Tribunalul Mures a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV pct. 2, 3 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Azomures" - S.A. din Targu Mures. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (7), ale art. 49, ale art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b) şi ale art. 135 alin. (6), întrucât constituie "o forma mascatã de confiscare a unor bunuri dobândite în mod licit, în baza unor relaţii comerciale". Tribunalul Mures, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, întrucât aceste texte de lege "prevãd mãsuri de consolidare a regimului valutar, de intarire a disciplinei financiare a agenţilor economici care desfãşoarã activitãţi de export-import [...]". Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, având în vedere jurisprudenta în materie a Curţii Constituţionale, considera ca excepţia este neîntemeiatã. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. IV pct. 2, 3 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 28 ianuarie 1994), aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 12/1995 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 7 februarie 1995). Aceste texte legale au urmãtoarea redactare: "În vederea consolidãrii regimului valutar în vigoare şi intaririi disciplinei financiare privind disponibilitãţile în conturile valutare, se stabilesc urmãtoarele: [...] 2. Persoanele juridice şi fizice prevãzute la art. 1 sunt obligate sa încaseze sumele în valuta aferente exporturilor de mãrfuri, executarilor de lucrãri şi prestãrilor de servicii în strãinãtate, precum şi din orice alte operaţiuni şi tranzacţii externe, prin conturile deschise în România la bãnci autorizate. 3. În cazul operaţiunilor de încasare la vedere, repatrierea valutei rezultate în urma producerii actului de comerţ internaţional se va face în maximum 5 zile de la data încasãrii, dar nu mai târziu de 90 de zile calendaristice, calculate de la data atestarii documentare a trecerii mãrfii prin frontiera romana, sau, dupã caz, a executãrii lucrãrilor şi prestãrii serviciilor în strãinãtate, în funcţie de zona geograficã a partenerului extern. Pentru operaţiunile cu încasare la termen între 90 şi 360 de zile, cat şi pentru cele pe credit de peste 1 an, pentru care Ministerul Comerţului a eliberat licenţe în limita unui plafon stabilit anual de Banca Nationala a României, termenul de repatriere este de maximum 15 zile calendaristice calculate de la data scadentei plãţii, stabilite conform clauzelor contractuale. În cazul plãţilor în avans pentru importuri, pentru care nu s-a livrat marfa, nu s-a executat lucrarea sau nu s-a prestat serviciul, sau pentru care nu s-a restituit avansul plãtit, se aplica aceeaşi perioada de 15 zile calendaristice calculate de la data ultimului termen de livrare contractual. Ministerul Comerţului, în raport cu obiectivele politicii comerciale, va propune Guvernului, în vederea aprobãrii, lista grupelor de produse care pot fi exportate cu plata pana la 90 de zile calendaristice de la data livrãrii, precum şi lista grupelor de produse cu plata peste 1 an de la data livrãrii, produsele necuprinse în cele doua categorii de grupe de produse putând fi exportate cu plata la termene între 90 şi 360 de zile calendaristice. [...] 7. În cazul constatãrii nerespectãrii termenelor menţionate la pct. 3, 5 şi 6, precum şi a celor menţionate în autorizaţia Bãncii Naţionale a României eliberata conform pct. 4, privind repatrierea încasãrilor în valuta, se vor aplica urmãtoarele amenzi contravenţionale reprezentând: - 10%, în lei, asupra sumelor în valuta nerepatriate, pentru întârzieri de pana la 30 de zile calendaristice; - 15%, în lei, asupra sumelor în valuta nerepatriate, pentru întârzieri între 30 şi 60 de zile calendaristice; - 20%, în lei, asupra sumelor în valuta nerepatriate, pentru fiecare luna calendaristicã care depãşeşte primele 60 de zile de întârziere. În toate situaţiile se menţine obligaţia repatrierii sumelor în valuta în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatãrii contravenţiei. În cazul depãşirii termenului de la alineatul precedent, penalitãţile stabilite la <>art. 7 din Legea nr. 76/1992 , astfel cum a fost modificat prin prezenta ordonanta, se majoreazã cu 50%." Textele constituţionale invocate de autorul exceptiei ca fiind incalcate sunt urmãtoarele: - art. 41 alin. (7): "Averea dobandita licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezuma."; - art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori a unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrangerea trebuie sa fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertãţii."; - art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b): "(1) Economia României este economie de piata. (2) Statul trebuie sa asigure: a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie; b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã"; - art. 135 alin. (6): "Proprietatea privatã este, în condiţiile legii, inviolabilã." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata urmãtoarele: I. Referitor la critica de neconstituţionalitate a pct. 2 din <>art. IV al Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994 , ce instituie obligaţia persoanelor fizice şi juridice care executa lucrãri şi presteazã servicii în strãinãtate de a incasa sumele în valuta din orice operaţiuni şi tranzacţii externe prin conturi deschise în România la bãnci autorizate, Curtea retine ca litigiul aflat în fata instanţei judecãtoreşti are ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate impotriva unui procesverbal de constatare a contravenţiei pentru întârzierea repatrierii unei sume în valuta. Pe de alta parte, potrivit <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã poate fi sesizatã de instanţele judecãtoreşti numai asupra unor prevederi din legi sau ordonanţe de care depinde soluţionarea cauzei. În speta, soluţionarea cauzei de cãtre instanta de judecata nu depinde de textul de lege criticat, astfel ca excepţia privind <>art. IV pct. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 este inadmisibila. II. Cu privire la constituţionalitatea pct. 3 al <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 (care instituie modalitãţile şi termenele de repatriere a valutei rezultate din actele de comerţ internaţional realizate de agenţii economici), precum şi a pct. 7 alin. (1) şi (2) al aceluiaşi articol (care prevede sancţiunile în cazul nerespectãrii acestor termene) Curtea s-a pronunţat prin numeroase decizii, constatând ca aceste dispoziţii legale sunt constituţionale, în esenta, pentru urmãtoarele motive: - dispoziţiile <>art. IV al Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 12/1995 şi modificatã prin <>Legea nr. 105/1997 , nu contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 41 alin. (7), deoarece nu se instituie "o confiscare mascatã", astfel cum se susţine de autorul exceptiei, ci se prevãd mãsuri de consolidare a regimului valutar, de intarire a disciplinei financiare a agenţilor economici care desfãşoarã activitãţi de import-export, prevãzându-se obligaţia acestora de repatriere a valutei, precum şi sancţiuni pentru nerespectarea acestei obligaţii, nerespectare care constituie contravenţie; - conform alin. (1) al art. 41 din Constituţie "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", iar în temeiul alin. (8) al art. 41 din Constituţie "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii."; - se constata ca aceste prevederi constituţionale au fost respectate, deoarece limitele dreptului de proprietate au fost stabilite prin lege (<>Legea nr. 12/1995 , prin care a fost aprobatã cu modificãri <>Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 ), iar amenzile contravenţionale prevãzute la pct. 7 al art. IV din ordonanta criticata sunt, de asemenea, prevãzute în condiţiile legii; - se considera ca protecţia proprietãţii private şi, respectiv, a averii dobândite în mod licit, care nu poate fi confiscatã, nu justifica utilizarea bunurilor proprietate privatã, indiferent de natura lor, pentru încãlcarea unui interes naţional, asa cum este cel al asigurãrii disponibilitãţilor valutare necesare asigurãrii obligaţiilor externe de plata ale economiei (în acelaşi sens Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 64 din 14 aprilie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 220 din 16 iunie 1998); - se observa ca art. 49 din Constituţie nu are incidenta în cauza, deoarece se referã la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi fundamentale ale cetãţenilor, iar nu ale unor societãţi comerciale; - dispoziţiile legale criticate nu contravin nici prevederilor art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b) din Constituţie, ci, dimpotriva, acestea sunt respectate, deoarece tocmai în temeiul art. 134 alin. (2) lit. b) "Statul trebuie sa asigure: [...] b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã". Aceasta obligaţie fundamentalã a fost respectata de Guvern şi Parlament, ordonanta criticata având ca scop însãşi protejarea intereselor naţionale prin consolidarea regimului valutar, asigurarea disponibilitãţilor valutare necesare îndeplinirii obligaţiilor externe de plata ale economiei. Nici economia de piata şi nici libertatea comerţului nu justifica încãlcarea obligaţiei de repatriere a valutei şi a termenului legal maxim de repatriere, deoarece de constituirea fondurilor valutare depinde însãşi funcţionarea sistemului economic, astfel încât autonomia juridicã a agenţilor economici în activitatea de comerţ exterior nu se poate realiza decât cu respectarea acestor obligaţii. În acest sens Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin numeroase decizii, ca de exemplu Decizia nr. 60 din 31 martie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 18 mai 1998, şi Decizia nr. 104 din 6 iunie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 16 august 2000. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine o schimbare a jurisprudenţei Curţii, soluţia şi motivarea din deciziile amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauza. III. În legatura cu dispoziţiile alineatului final al pct. 7 al art. IV din ordonanta supusã controlului de constitutionalitate, se constata ca acesta face referire la <>Legea nr. 76/1992 , lege abrogatã expres prin <>art. 11 lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 cu privire la diminuarea blocajului financiar şi a pierderilor din economie (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 22 aprilie 1997). Ca urmare, în cazul depãşirii termenului prevãzut de alineatul final al pct. 7 din <>art. IV al Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994 nu se vor mai putea aplica sancţiunile reglementate prin <>Legea nr. 76/1992 , la care se adauga o majorare de 50%, deoarece un text legal care face trimitere la o norma care între timp a ieşit din vigoare nu mai produce efecte juridice. În consecinta, prevederile alineatului final al pct. 7 din <>art. IV al Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994 nu pot constitui obiectul controlului de neconstituţionalitate, având în vedere ca, potrivit <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã are competenta de a decide numai asupra normelor juridice în vigoare. Prin urmare, în temeiul alin. (6) al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, excepţia de neconstituţionalitate a alineatului final al pct. 7 din <>art. IV al Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994 apare ca fiind inadmisibila.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi în ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. IV pct. 7 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 ,
CURTEA În numele legii DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV pct. 2 şi pct. 7 alin. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Azomures"-S.A. din Targu Mures în Dosarul nr. 1.989/2001 al Tribunalului Mures. 2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV pct. 3 şi pct. 7 alin. 1 şi 2 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 2 octombrie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Doina Suliman
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
