Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 274 din 26 iunie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Cristina Nicoara - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Gheorghe Slutu în Dosarul nr. 1.584/P/2002 al Tribunalului Vrancea - Secţia penalã. La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta Curţii Constituţionale, precum şi legislaţia strãinã în materie, solicita respingerea exceptiei ca fiind neîntemeiatã.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 24 februarie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 1.584/P/2002, Tribunalul Vrancea - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penalã, ridicatã de Gheorghe Slutu, parte civilã în dosarul menţionat. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine ca prevederile art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penalã, care limiteazã dreptul partii civile şi al partii civilmente responsabile de a folosi calea de recurs a apelului doar în ceea ce priveşte latura civilã a cauzei, cu excluderea celei penale, creeazã o discriminare pentru aceste pãrţi din proces, în raport cu inculpatul şi cu Ministerul Public. Se incalca astfel, în opinia autorului exceptiei, prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în fata legii şi a autoritãţilor şi cele ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie. Se limiteazã astfel, în mod fortat şi artificial, controlul judiciar al instanţelor de apel şi recurs, asa încât hotãrârea de condamnare, chiar profund nedreaptã şi partinitoare, nu mai este supusã criticilor de netemeinicie şi nelegalitate sub aspectul laturii penale. Tribunalul Vrancea - Secţia penalã arata ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţia legalã criticata nu restrânge accesul liber la justiţie al partii civile şi al partii civilmente responsabile, ci prevede posibilitatea exercitãrii cãilor de atac potrivit intereselor legitime ale acestor pãrţi, care privesc latura civilã a procesului penal şi modul de soluţionare a acesteia. Nu este limitatã posibilitatea examinãrii de cãtre instanta de control judiciar a cauzei sub toate aspectele de fapt şi de drept, deoarece, potrivit art. 371 alin. 2 din Codul de procedura penalã, instanta este obligatã ca, în afarã temeiurilor invocate şi cererilor formulate de apelant, sa examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept. Textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 16 şi 21 din Constituţie, deoarece limitele prevãzute în art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penalã nu constituie o discriminare, ci garanteazã dreptul pãrţilor respective de a-şi valorifica pretenţiile în cadrul laturii civile a procesului penal. Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca dispoziţiile art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penalã sunt constituţionale. În motivarea acestui punct de vedere se arata ca interdicţia partii civile de a ataca latura penalã a cauzei nu duce la o limitare a accesului liber la justiţie, deoarece instanta de control judiciar sesizatã de partea civilã nu poate fi împiedicatã sa constate, atunci când este cazul, ca inculpatul a fost greşit achitat, pentru motivul ca fapta imputatã nu exista sau ca aceasta nu a fost sãvârşitã de el. Având deplina capacitate procesuala în ceea ce priveşte acţiunea civilã, partea civilã şi partea responsabilã civilmente vor putea discuta în apelurile şi recursurile lor şi aspectele penale ale hotãrârii atacate, dacã de modul în care au fost soluţionate acestea depinde rezolvarea acţiunii civile. Dispoziţia legalã criticata este în concordanta cu prevederile art. 128 din Constituţie, iar instituirea unor reguli privind accesul la justiţie nu contravine prevederilor art. 16 şi 21 din Constituţie, atâta timp cat pãrţilor interesate le este asigurata folosirea cãilor de atac. Interesele partii civile şi ale partii responsabile civilmente privesc latura civilã a procesului penal şi de aceea declararea caii de atac este în corelatie cu modul de rezolvare a acesteia. Se mai arata ca posibilitatea examinãrii de cãtre instanta de control judiciar a cauzei sub aspectele de fapt şi de drept nu este limitatã, deoarece, potrivit art. 371 alin. 2 din Codul de procedura penalã, instanta este obligatã sa examineze cauza sub toate aspectele. Faptul ca partea civilã şi partea civilmente responsabilã nu pot folosi cãile de atac decât pe latura civilã a cauzei corespunde intereselor acestora, soluţionarea acţiunii nefiind lãsatã în nici un sistem de drept penal la vointa persoanei vãtãmate, ignorandu-se interesele generale ale societãţii. Guvernul considera critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penalã, în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) şi ale art. 21 din Constituţie, ca fiind neîntemeiatã. Se arata ca în procesul penal partea vãtãmatã are drept de opţiune, în sensul ca ea poate deduce acţiunea sa ca reclamant în fata instanţelor civile sau o poate alãturã acţiunii penale. Partea vãtãmatã are dreptul de a efectua acte procesuale în susţinerea laturii penale a cauzei. Prin poziţia sa procesuala partea vãtãmatã este un subiect procesual secundar alãturat reprezentantului calificat (procurorul) al subiectului procesual principal care este statul. Dar persoana vãtãmatã care a suferit o paguba şi care şi-a alãturat acţiunea civilã acţiunii penale devine prin aceasta parte civilã şi poate exercita acţiunea civilã în tot cursul procesului penal, deci şi în cãile de atac. Ea poate renunţa oricând la acţiunea civilã, fãrã a pierde însã prin aceasta calitatea sa de parte vãtãmatã în aceeaşi cauza. Apelul poate fi declarat numai în ceea ce priveşte latura civilã, pentru ca acesta este interesul sau legitim în proces. Dacã partea civilã ar dori sa atace hotãrârea instanţei de fond şi cu privire la latura penalã, ar putea-o face, însã numai în calitatea sa de parte vãtãmatã, în cazul în care s-a constituit astfel. A contesta latura penalã, atunci când, încã de la începutul procesului penal, prin însãşi constituirea sa ca parte civilã şi-a declarat interesul în aceasta latura civilã a procesuluipenal, înseamnã a reclama, în cãile de atac, un interes nelegitim, ceea ce contravine însuşi art. 21 din Constituţie. Interdicţia partii civile, respectiv a partii responsabile civilmente, de a ataca o hotãrâre judecãtoreascã şi cu privire la latura penalã nu constituie o limitare a drepturilor sale procesuale, neconstituind astfel o încãlcare a principiului egalitãţii în drepturi consacrat în art. 16 din Constituţie. Dispunând de capacitate procesuala deplina cu privire la acţiunea civilã, partea civilã va putea discuta în apel sau în recurs, dupã caz, şi aspectele penale ale hotãrârii atacate, în condiţiile în care de modul cum au fost soluţionate acestea depinde soluţionarea acţiunii civile, iar în caz de achitare, instanta va avea obligaţia de a se pronunţa asupra laturii civile. Limitele prevãzute la art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penalã nu constituie discriminãri, ci precizãri fireşti în raport cu interesele legitime ale acestor pãrţi, aparate în cadrul procesului penal. Guvernul precizeazã, totodatã, ca acest sistem este consacrat şi de alte legislaţii, cum este cea franceza. De asemenea, arata ca asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penalã Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin mai multe decizii, constatând ca nu exista contrarietate între acestea şi prevederile Constituţiei. Avocatul Poporului considera ca dispoziţiile art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penalã nu incalca prevederile art. 21 din Constituţie, deoarece, potrivit dispoziţiilor constituţionale ale art. 128, cãile de atac pot fi exercitate în condiţiile legii. În speta, partea civilã şi partea civilmente responsabilã pot face apel numai pe latura civilã, nu şi în legatura cu latura penalã a procesului. Dar ele pot pune în discuţie în apel şi aspectele penale ale hotãrârii atacate, dacã de modul în care acestea au fost soluţionate depinde rezolvarea acţiunii introduse. Interesele acestor pãrţi privesc latura civilã a procesului penal şi de aceea declararea caii de atac este, în mod logic, în legatura cu modul de rezolvare a acesteia. Totodatã, nu este limitatã posibilitatea examinãrii de cãtre instanta de apel a cauzei sub toate aspectele de fapt şi de drept, deoarece, potrivit art. 371 alin. 2 din Codul de procedura penalã, instanta, în limitele menţionate în alin. 1 al aceluiaşi articol (cu privire la apelant şi la persoana la care se referã apelul), este obligatã sa examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penalã, în raport cu prevederile art. 16 din Constituţie, Avocatul Poporului arata ca aceasta nu contravine principiului egalitãţii în drepturi, deoarece partea civilã şi partea civilmente responsabilã au posibilitatea de a exercita aceleaşi cai de atac pe care o au procurorul şi inculpatul. Limitele prevãzute la art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penalã nu constituie discriminãri, ci precizãri fireşti în raport cu interesele legitime ale acestor pãrţi, aparate în cadrul procesului penal. Faptul ca partea civilã şi partea civilmente responsabilã nu pot declara apel şi cu privire la latura penalã a cauzei nu le aduce acestora prejudicii, având în vedere ca sarcina apãrãrii intereselor revine Ministerului Public ca titular al acţiunii penale. În final, se evoca jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie, prin care a fost respinsã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiei legale criticate. Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penalã, care au urmãtorul cuprins: "Pot face apel: [...] d) partea civilã şi partea responsabilã civilmente, în ce priveşte latura civilã." Autorul exceptiei susţine ca aceste dispoziţii sunt contrare prevederilor art. 16 din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi, deoarece creeazã o discriminare între pãrţile din proces, în speta pentru partea civilã şi partea civilmente responsabilã. De asemenea, se susţine şi încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã şi, în consecinta, urmeazã a fi respinsã. Art. 362 din Codul de procedura penalã prevede persoanele care pot face apel impotriva sentinţelor penale pronunţate în prima instanta, printre acestea, la alin. 1 lit. d), numarandu-se partea civilã şi partea civilmente responsabilã, dar numai în ceea ce priveşte latura civilã a cauzei, atât în cauzele în care urmãrirea penalã şi desfãşurarea judecaţii se îndeplinesc din oficiu, cat şi în cele în care acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã. În aplicarea art. 130 din Constituţie privind rolul Ministerului Public, procurorul este titularul acţiunii publice în procesul penal, ca reprezentant al intereselor generale ale societãţii. În acest context interdicţia partii civile şi a celei responsabile civilmente de a ataca latura penalã a cauzei nu duce la o limitare a accesului acesteia la justiţie. Instanta de control judiciar sesizatã de partea civilã nu poate fi împiedicatã de a constata, atunci când este cazul, ca inculpatul a fost greşit achitat pentru motivul ca fapta imputatã nu exista sau ca aceasta nu a fost sãvârşitã de el. Aceasta constatare produce efecte numai asupra acţiunii civile care va fi admisã, cea penalã rãmânând definitiva prin achitarea inculpatului. Contrarietatea de hotãrâri poate fi însã înlãturatã prin exercitarea cãilor extraordinare de atac. Pe de alta parte însã, având deplina capacitate procesuala în tot ceea ce priveşte acţiunea civilã, partea civilã şi partea responsabilã civilmente vor putea discuta în apelurile sau, dupã caz, în recursurile lor şi aspectele penale ale hotãrârii atacate, dacã de modul în care au fost soluţionate acestea depinde rezolvarea acţiunii civile. Astfel, în caz de achitare, instanta are obligaţia de a se pronunţa asupra laturii civile, deci de a soluţiona acţiunea civilã integral. Aceasta înseamnã determinarea existenţei unui fapt civil generator de prejudicii, în condiţiile art. 998 şi urmãtoarele din Codul civil. De altfel, în art. 346 din Codul de procedura penalã se dispune ca, în caz de achitare sau de încetare a procesului penal, instanta se pronunţa, prin aceeaşi sentinta, şi asupra acţiunii civile. Dispoziţiile art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penalã reprezintã deopotrivã şi reflectarea prevederilor art. 128 din Constituţie, care stabilesc ca, "Impotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii", adicã potrivit normelor de procedura. De aceea Curtea Constituţionalã considera ca instituirea unor reguli privind accesul la justiţie nu contravine, asa cum susţine autorul exceptiei de neconstituţionalitate, prevederilor art. 21 din Constituţie, atâta timp cat pãrţilor interesate le este asigurata utilizarea cãilor de atac. Curtea constata, de asemenea, ca textul de lege criticat nu contravine nici prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi, deoarece atât partea civilã, cat şi partea responsabilã civilmente au posibilitatea de a exercita aceeaşi cale de atac (apelul) pe care o au procurorul şi inculpatul. Limitele prevãzute la art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penalã nu constituie "discriminãri", ci precizãri fireşti în raport cu interesele legitime ale acestor pãrţi, aparate în cadrul procesului penal. Totodatã, Curtea constata ca ratiunile pe care se întemeiazã interdicţia partii civile de a ataca latura penalã în cadrul procesului penal se regãsesc şi în legislaţia strãinã. Astfel, în dreptul belgian partea civilã nu poate urmãri anularea unei achitari decât relativ la interesele sale civile (art. 412 din Codul instrucţiei penale belgiene). În dreptul german, chiar şi atunci când procurorul nu înţelege sa acţioneze, interesul legitim al partii civile poate forta şi intervenţia, alãturatã, a procurorului (Legea pentru protecţia victimei din 1987). În Italia, acţiunea civilã poate privi, evident, numai interesele civile (art. 74 din Codul de procedura penalã italian). De altfel, asupra constituţionalitãţii prevederilor art. 362 din Codul de procedura penalã Curtea Constituţionalã s-a pronunţat, cu opinia separatã a patru judecãtori, şi prin Decizia nr. 45 din 14 martie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 9 august 2000.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi (6) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Gheorghe Slutu în Dosarul nr. 1.584/P/2002 al Tribunalului Vrancea - Secţia penalã. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 26 iunie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Florentina Geangu
──────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
