Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 274 din 22 martie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. XVIII pct. 43 si art. XXIV alin. (1)-(3) din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 339 din 18 mai 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Marieta Safta - prim-magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII pct. 43 şi art. XXIV alin. (1)-(3) din Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, excepţie ridicatã de Cristi Petre Terschak în Dosarul nr. 2.805/63/2011 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia penalã, şi care formeazã obiectul Dosarului nr. 802 D/2011 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în Dosarul nr. 803 D/2011 având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã de Dan Raicea în Dosarul nr. 3.718/101/2011 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 802D/2011 şi nr. 803D/2011, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public apreciazã ca fiind întrunite condiţiile conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 803D/2011 la Dosarul nr. 802D/2011, care a fost primul înregistrat.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, cu referire şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 17 iunie 2011 şi, respectiv, 20 iunie 2011, pronunţate în dosarele nr. 2.805/63/2011 şi, respectiv, nr. 3.718/101/201, Tribunalul Mehedinţi - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII pct. 43 şi art. XXIV alin. (1)-(3) din Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, excepţie ridicatã de Cristi Petre Terschak şi, respectiv, Doru Raicea, în cauze având ca obiect contestaţii la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece procedura mai favorabilã consacratã de dispoziţiile noi ale art. 320^1 din Codul de procedurã penalã nu se aplicã şi persoanelor condamnate prin hotãrâri judecãtoreşti definitive care se aflã în executarea unei pedepse. În opinia autorilor excepţiei, se creeazã astfel discriminãri între persoane aflate în situaţii identice din punct de vedere juridic.
Tribunalul Mehedinţi - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. XVIII pct. 43 prin care s-au introdus în Codul de procedurã penalã dispoziţiile art. 320^1 referitor la Judecata în cazul recunoaşterii vinovãţiei şi ale art. XXIV alin. (1)-(3) din Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, care la data sesizãrii Curţii Constituţionale aveau urmãtorul conţinut:
- Art. XVIII pct. 43 din Legea nr. 202/2010: "Codul de procedurã penalã, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se modificã şi se completeazã dupã cum urmeazã: [...]
43. Dupã articolul 320 se introduce un nou articol, art. 320^1, cu urmãtorul cuprins:
«Judecata în cazul recunoaşterii vinovãţiei
Art. 320^1. - Pânã la începerea cercetãrii judecãtoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic cã recunoaşte sãvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicitã ca judecata sã se facã în baza probelor administrate în faza de urmãrire penalã.
Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmãrire penalã, doar atunci când inculpatul declarã cã recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicitã administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la acest termen de judecatã.
La termenul de judecatã, instanţa întreabã pe inculpat dacã solicitã ca judecata sã aibã loc în baza probelor administrate în faza de urmãrire penalã, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte, procedeazã la audierea acestuia şi apoi acordã cuvântul procurorului şi celorlalte pãrţi.
Instanţa de judecatã soluţioneazã latura penalã atunci când, din probele administrate, rezultã cã faptele inculpatului sunt stabilite şi sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse.
Dacã pentru soluţionarea acţiunii civile se impune administrarea de probe în faţa instanţei, se va dispune disjungerea acesteia.
În caz de soluţionare a cauzei prin aplicarea alin. 1, dispoziţiile art. 334 şi 340-344 se aplicã în mod corespunzãtor.
Instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiazã de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsã prevãzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pãtrime a limitelor de pedeapsã prevãzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Dispoziţiile alin. 1-6 nu se aplicã în cazul în care acţiunea penalã vizeazã o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţã.
În caz de respingere a cererii, instanţa continuã judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun.»";
- Art. XXIV alin. (1)-(3) din Legea nr. 202/2010: "(1) Hotãrârile pronunţate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rãmân supuse cãilor de atac, motivelor şi termenelor prevãzute de legea sub care a început procesul.
(2) Procesele în curs de judecatã la data schimbãrii competenţei instanţelor legal învestite vor continua sã fie judecate de acele instanţe, dispoziţiile referitoare la competenţa instanţelor din Codul de procedurã penalã, republicat, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, aplicându-se numai cauzelor cu care instanţele au fost sesizate dupã intrarea în vigoare a prezentei legi.
(3) În caz de desfiinţare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţã sunt aplicabile."
Ulterior, ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011, dispoziţiile art. 320^1 din Codul de procedurã penalã, aşa cum au fost introduse prin art. XVIII pct. 43 din Legea nr. 202/2010, au fost modificate prin art. V din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 121/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 29 decembrie 2011, sens în care alin. 4 şi 8 ale art. 320^1 din Codul de procedurã penalã au urmãtorul cuprins:
"Instanţa de judecatã soluţioneazã latura penalã atunci când din probele administrate în cursul urmãririi penale rezultã cã fapta existã, constituie infracţiune şi a fost sãvârşitã de inculpat.(...)
Instanţa respinge cererea atunci când constatã cã probele administrate în cursul urmãririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili cã fapta existã, constituie infracţiune şi a fost sãvârşitã de inculpat. În acest caz instanţa continuã judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun."
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se invocã dispoziţiile constituţionale ale art. 15, 16, 20, 21, 24, precum şi ale art. 9, 10, 11 alin. (1) şi (2) din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, art. 2 paragraful 3 lit. a, b şi c din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, art. 1, 5, 6, 13, 14, 16 şi art. 18 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind drepturile omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului sãu din perspectiva unor critici similare invocate în dosare în care s-au pronunţat hotãrâri judecãtoreşti definitive înainte de apariţia noilor prevederi.
Astfel, prin Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011, Curtea Constituţionalã a respins ca inadmisibilã o excepţie asemãnãtoare ridicatã în dosare având ca obiect contestaţie la executare, statuând cã dispoziţiile art. 320^1 din Codul de procedurã penalã referitoare la judecata în cadrul recunoaşterii vinovãţiei nu au legãturã cu soluţionarea cauzelor în care a fost invocatã, deoarece, aşa cum rezultã din denumirea sa marginalã, textul are în vedere o judecatã aparţinând, cu excepţia situaţiilor tranzitorii, numai fondului şi care, deopotrivã, trebuie sã fie operabilã numai pânã la pronunţarea unei hotãrâri definitive. Din aceastã perspectivã, Curtea a apreciat cã excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect textul legal menţionat, ridicatã în dosare având ca obiect soluţionarea unor contestaţii la executare, deci a unor dosare în care s-a pronunţat o hotãrâre judecãtoreascã definitivã, este inadmisibilã, deoarece, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã în vigoare, care are legãturã cu soluţionarea cauzei."
Tot astfel, prin Decizia nr. 198 din 6 martie 2012, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 23 aprilie 2012, Curtea a respins ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor din alin. (1)-(3) ale art. XXIV din Legea nr. 202/2010, care reglementeazã cu privire la procedura de urmat în cazul hotãrârilor pronunţate înainte de intrarea în vigoare a legii noi care rãmân supuse cãilor de atac, motivelor şi termenelor prevãzute de legea veche, la situaţiile tranzitorii referitoare la schimbarea competenţei instanţelor legal învestite pentru procesele în curs de judecatã la data schimbãrii, ori la aplicarea dispoziţiilor noii legi referitoare la competenţã în caz de desfiinţare sau casare cu trimitere spre rejudecare, întrucât, ca şi în prezenta cauzã, excepţia a fost ridicatã într-un dosar având ca obiect o contestaţie la executare, procedurã care nu intrã în sfera de incidenţã a dispoziţiilor legale criticate, neavând legãturã cu soluţionarea cauzei în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII pct. 43 şi art. XXIV alin. (1)-(3) din Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, excepţie ridicatã de Cristi Petre Terschak şi, respectiv, Dan Raicea în dosarele nr. 2.805/63/2011 şi, respectiv, nr. 3.718/101/2011 ale Tribunalului Mehedinţi - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 martie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
