Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 273 din 24 februarie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 alin. (2) lit. h^1) si alin. (4) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 243 din 13 aprilie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Claudia-Margareta
Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 9 alin. (2) lit. h^1) şi alin. (4) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, excepţie ridicatã de Constantin Daniel Cadariu în Dosarul nr. 4.582/86/2007 al Tribunalului Suceava - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal, cauzã ce face obiectul Dosarului nr. 2.802D/2008 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 112D/2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "<>art. I pct. 3 din Legea nr. 249/2006 prin care a fost modificat <>art. 9 alin. (2) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali prin introducerea unui nou caz de încetare a mandatului de consilier local prevãzut la lit. h^1)", excepţie ridicatã de Viorel Stanciu, Dumitru Zlate, Gheorghiţa Macavei, Costin Ceauşu, Dumitru Crãciun şi Andrei Cornel în Dosarul nr. 2.124/122/2008 al Tribunalului Giurgiu - Secţia civilã.
La apelul nominal rãspund autorii excepţiei Dumitru Zlate, Gheorghiţa Macavei, Costin Ceauşu, Dumitru Crãciun şi Andrei Cornel, lipsã fiind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, vãzând identitatea parţialã de obiect a acestor cauze, din oficiu, pune în discuţie problema conexãrii lor.
Pãrţile prezente şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu propunerea de conexare a cauzelor.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 112D/2009 la Dosarul nr. 2.802D/2008, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul autorilor prezenţi ai excepţiei. Aceştia formuleazã susţineri asemãnãtoare prin care aratã, în esenţã, cã dispoziţiile <>art. 9 alin. (2) lit. h^1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali sunt neconstituţionale, deoarece prevãd încetarea de drept, înainte de expirarea duratei normale, a mandatului de consilier local, pe motivul cã acesta nu mai este membru al partidului politic pe a cãrui listã a candidat iniţial, fãrã a determina însã natura cauzei pentru care consilierul local a fost exclus din respectivul partid. Prin urmare, se poate ajunge la situaţia în care, fãrã sã poarte vreo vinã, consilierul local sã-şi piardã mandatul, exercitarea efectivã a acestuia depinzând, aşadar, de voinţa discreţionarã a partidului politic pe a cãrui listã a fost ales.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, arãtând cã aspectele de neconstituţionalitate invocate de autorii excepţiei au fost analizate de Curtea Constituţionalã, aceasta pronunţându-se în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate.
În replicã, pãrţile susţin cã aceleaşi probleme de neconstituţionalitate au fost sesizate şi prin cererea de reexaminare a Legii pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, formulatã de Preşedintele României înainte de promulgarea acesteia. În plus, mai adaugã cã, pentru identitate de raţiune, tratamentul juridic aplicabil aleşilor locali ar trebui sã fie identic cu cel al "celorlalţi aleşi".
Reprezentantul Ministerului Public completeazã concluziile formulate anterior, menţionând cã autorii excepţiei supun atenţiei Curţii probleme ce vizeazã completarea textului de lege criticat. Aceastã atribuţie nu intrã însã în sfera competenţei Curţii Constituţionale, excepţia de neconstituţionalitate fiind, sub acest aspect, inadmisibilã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 septembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 4.582/86/2007, Tribunalul Suceava - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 9 alin. (2) lit. h^1) şi alin. (4) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Constantin Daniel Cadariu într-o cauzã de contencios administrativ având ca obiect anularea unui act administrativ prin care Consiliul Judeţean Suceava a constatat încetarea de drept, înainte de expirarea duratei normale, a unui mandat de consilier local.
Prin Încheierea din 18 decembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 2.124/122/2008, Tribunalul Giurgiu - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "<>art. I pct. 3 din Legea nr. 249/2006 prin care a fost modificat <>art. 9 alin. (2) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali prin introducerea unui nou caz de încetare a mandatului de consilier local prevãzut la lit. h^1)".
Excepţia a fost ridicatã de Viorel Stanciu, Dumitru Zlate, Gheorghiţa Macavei, Costin Ceauşu, Dumitru Crãciun şi Andrei Cornel într-o cauzã având ca obiect o acţiune vizând refuzul Consiliului Local al Comunei Iepureşti de a soluţiona o cerere de validare a unui mandat de consilier local.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţã, cã dispoziţiile <>art. 9 alin. (2) lit. h^1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, care prevãd încetarea de drept, înainte de expirarea duratei normale, a mandatului de consilier local sau judeţean, dacã acesta şi-a pierdut calitatea de membru al partidului politic sau al organizaţiei minoritãţilor naţionale pe a cãrei listã a fost ales, încalcã dispoziţiile art. 15 alin. (2), art. 16, art. 29, art. 30, art. 37, art. 40, art. 53, art. 69 alin. (2) şi ale art. 121 alin. (2) din Constituţie. Principiul egalitãţii este înfrânt prin aceea cã legea creeazã regimuri diferenţiate pentru consilier faţã de cel aplicabil primarului, deoarece ultimul pierde mandatul de ales local doar dacã demisioneazã din partid, deci printr-un act de voinţã unilateral, nu şi atunci când este exclus din partid, aşa cum se întâmplã în cazul consilierului local sau judeţean. Or, atât primarul, cât şi consilierul fac parte din categoria aleşilor locali, sunt aleşi în acelaşi mod, statutul lor fiind reglementat în mod unitar. Acest aspect a fost sesizat şi prin cererea de reexaminare a Legii pentru modificarea <>Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, formulatã de Preşedintele României în data de 21 martie 2006. Pierderea calitãţii de membru al partidului politic pe listele cãruia a fost ales consilierul local sau judeţean, indiferent dacã acesta este sau nu vinovat de sãvârşirea unei anumite abateri, împiedicã exercitarea dreptului sãu de a fi ales şi de a-şi îndeplini mandatul, care, în opinia autorilor excepţiei, are caracter reprezentativ, la fel ca şi mandatul parlamentar. Poziţia de consilier local are la bazã un mandat individual, fiind rezultatul unor alegeri democratice, şi nu al nominalizãrii din partea unui partid politic, fiind firesc ca, în exercitarea mandatului de consilier, acesta sã fie în serviciul colectivitãţii, şi nu al partidului politic. Pierderea mandatului pe motive ce ţin de viaţa internã şi disciplina unui partid politic nu are nicio justificare sub aspectul condiţiilor de restrângere a exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, reglementate de art. 53 din Constituţie, nu are "nicio finalitate democraticã" şi nu reprezintã decât "un şantaj politic" pentru ca, împotriva voinţei lor, aleşii locali sã rãmânã membri ai aceluiaşi partid politic. Aceasta este şi raţiunea art. 69 alin. (2) din Constituţie, care prevede nulitatea mandatului imperativ, implicit în privinţa aleşilor locali. De altfel, pentru motivul încãlcãrii acestor norme fundamentale, <>Legea nr. 249/2006 a primit, la momentul dezbaterii sale în Parlament, avizul negativ al Comisiei juridice a Camerei Deputaţilor. Se mai susţine, de asemenea, cã libertatea de opinie şi de acţiune, garantate de lege în exercitarea mandatului alesului local, sunt îngrãdite prin simpla ameninţare din partea partidului politic cu pierderea calitãţii de ales local, ceea ce afecteazã însãşi funcţionarea ca autoritãţi administrative autonome a consiliilor.
În plus, în Dosarul nr. 2.802D/2008, autorul excepţiei susţine cã prevederile <>art. 9 alin. (2) lit. h^1) din Legea nr. 393/2004 au caracter retroactiv raportat la momentul alegerilor din iunie 2004, deoarece "în momentul apariţiei acestor modificãri anumiţi aleşi locali schimbaserã deja partidul politic pe listele cãruia fuseserã aleşi". În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 9 alin. (4) din aceeaşi lege, aratã cã acestea nu prevãd o cale de atac împotriva sentinţei cu caracter definitiv şi irevocabil pronunţate în primã instanţã, ceea ce contravine dreptului consacrat de art. 129 din Constituţie, referitor la folosirea cãilor de atac.
Tribunalul Suceava - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal nu îşi exprimã opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã în Dosarul nr. 2.802D/2008, apreciind doar cã aceasta este admisibilã sub aspectul îndeplinirii condiţiilor prevãzute de <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , pentru a fi sesizatã Curtea Constituţionalã.
Tribunalul Giurgiu - Secţia civilã, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 112D/2009, apreciazã cã dispoziţiile <>art. 9 alin. (2) lit. h^1) din Legea nr. 393/2004 nu încalcã prevederile constituţionale invocate. Acestea au natura unei mãsuri necesare într-o societate democraticã, menite sã asigure stabilitatea în cadrul administraţiei publice locale şi care sã exprime configuraţia politicã, aşa cum aceasta a rezultat din voinţa electoratului. În plus, dispoziţiile art. 29, 30, 40 şi 53 din Constituţie nu au incidenţã în cauzã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile <>art. 9 alin. (2) lit. h^1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali sunt constituţionale. În argumentarea punctului de vedere aratã cã în jurisprudenţa sa, de exemplu <>deciziile nr. 1.167/2007 , nr. 915/2007 şi nr. 779/2008, Curtea Constituţionalã a statuat cã dispoziţiile legale criticate au ca finalitate prevenirea migraţiei politice a aleşilor locali de la un partid politic la altul, iar introducerea cazului de încetare de drept a mandatului de consilier, reglementat de art. 9 alin. (2) lit. h^1), este o consecinţã a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora partidele politice contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetãţenilor. Electoratul acordã votul sãu unei persoane în considerarea programului politic al partidului din rândurile cãruia face parte la momentul alegerii şi pe care aceastã persoanã urmeazã sã îl promoveze pe perioada mandatului sãu de consilier local sau judeţean. De vreme ce alesul local nu mai este membru al partidului pe lista cãruia a fost ales, înseamnã cã nu mai întruneşte condiţiile de reprezentativitate şi legitimitate necesare îndeplinirii programului politic pentru care alegãtorii au optat, astfel cã nu se mai justificã menţinerea sa în funcţia publicã. Avocatul Poporului mai aratã cã dreptul de a fi ales, reglementat de art. 37 din Constituţie şi invocat de autorii excepţiei, se exercitã în conformitate cu sistemul electoral ale cãrui condiţii şi modalitãţi de funcţionare le stabileşte în exclusivitate legiuitorul. Precizeazã, totodatã, cã mandatul reprezentativ caracterizeazã statutul senatorilor şi al deputaţilor, în timp ce consilierii locali sau judeţeni sunt supuşi unor reguli distincte. Textele de lege criticate nu aduc atingere nici principiului funcţionãrii consiliilor locale şi a primarilor ca autoritãţi administrative autonome, consacrat de art. 121 alin. (2) din Constituţie, iar prevederile art. 29, 30 şi 40 din aceasta, invocate, nu au incidenţã în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorulraportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 9 alin. (2) lit. h^1) şi alin. (4) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004, astfel cum au fost completate şi modificate prin <>art. I pct. 3, respectiv pct. 5 din Legea nr. 249/2006 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 27 iunie 2006. Textele legale criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 9 alin. (2) lit. h^1): "Calitatea de consilier local sau de consilier judeţean înceteazã de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului, în urmãtoarele cazuri: (...)
h^1) pierderea calitãţii de membru al partidului politic sau al organizaţiei minoritãţilor naţionale pe a cãrei listã a fost ales.";
- Art. 9 alin. (4): "În cazurile prevãzute la alin. (2) lit. c)-e) şi h^1), hotãrârea consiliului poate fi atacatã de consilier, la instanţa de contencios administrativ, în termen de 10 zile de la comunicare. Instanţa se va pronunţa în termen de cel mult 30 de zile. În acest caz, procedura prealabilã nu se mai efectueazã, iar hotãrârea primei instanţe este definitivã şi irevocabilã."
În opinia autorilor excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitãţii legii civile, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 29 - Libertatea conştiinţei, art. 30 - Libertatea de exprimare, art. 37 - Dreptul de a fi ales, art. 40 - Dreptul de asociere, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 69 alin. (2) potrivit cãrora "Orice mandat imperativ este nul", art. 121 alin. (2) care reglementeazã principiul funcţionãrii consiliilor locale şi a primarilor ca autoritãţi administrative autonome şi ale art. 129 - Folosirea cãilor de atac.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate invocatã, Curtea Constituţionalã constatã urmãtoarele:
I. Dispoziţiile <>art. 9 alin. (2) lit. h^1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, care prevãd un nou caz în care calitatea de consilier local sau de consilier judeţean înceteazã de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului, constând în pierderea calitãţii de membru al partidului politic sau al organizaţiei minoritãţilor naţionale pe a cãrei listã consilierul a fost ales, au mai fost supuse controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţionalã. Prin <>deciziile nr. 915/2007 , nr. 1.167/2007, nr. 134/2008, nr. 485/2008, nr. 677/2008, nr. 779/2008, nr. 1.118/2008, nr. 1.190/2008 şi nr. 68/2009, Curtea, respingând excepţiile, a rãspuns unor critici de neconstituţionalitate asemãnãtoare celor formulate şi în prezenta cauzã.
În jurisprudenţa sa în materie, Curtea Constituţionalã a statuat cu valoare de principiu cã reglementãrile privind noul caz de încetare de drept a mandatului de consilier local sau de consilier judeţean îşi au suportul în dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora partidele politice contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetãţenilor. Aceste dispoziţii de ordin constituţional au fost dezvoltate în <>Legea partidelor politice nr. 14/2003 care, printre principalele funcţii ale partidelor politice prevãzute la art. 2, menţioneazã şi pe acelea referitoare la desemnarea de candidaţi în alegeri şi la constituirea unor autoritãţi publice, precum şi la stimularea participãrii cetãţenilor la scrutinurile electorale, potrivit legii.
Textele criticate au ca finalitate prevenirea migraţiei politice a aleşilor locali de la un partid la altul, curmarea traseismului politic la care se recurge în funcţie de oportunitãţile pe care le oferã un partid sau altul, asigurarea unei stabilitãţi în cadrul administraţiei publice locale, care sã exprime configuraţia politicã, aşa cum aceasta a rezultat din voinţa electoratului.
Astfel, prin <>Decizia nr. 1.167 din 11 decembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 3 ianuarie 2008, instanţa de contencios constituţional, examinând critici de neconstituţionalitate raportate la încãlcarea art. 37 privind dreptul de a fi ales şi a art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, din Legea fundamentalã, a statuat cã introducerea, prin <>art. 9 alin. (2) lit. h^1) din Legea nr. 393/2004 , a unui nou caz de încetare a mandatului de consilier local este o consecinţã a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora partidele politice contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetãţenilor. Electoratul acordã votul sãu candidaţilor înscrişi pe liste ale partidelor, pentru a îndeplini funcţii publice la nivelul administraţiei locale, în considerarea programului politic al partidului din rândurile cãruia fac parte la momentul alegerii şi pe care urmeazã sã îl promoveze pe perioada mandatului lor de consilier local sau de consilier judeţean. De vreme ce alesul local nu mai este membru al partidului pe listele cãruia a fost ales înseamnã cã nu mai întruneşte condiţiile de reprezentativitate şi legitimitate necesare îndeplinirii programului politic pentru care alegãtorii au optat. Prin urmare, nu se mai justificã menţinerea acestuia în funcţia publicã. Altfel spus, pierderea calitãţii de membru al partidului politic pe a cãrui listã a candidat şi a fost votat de corpul electoral are drept consecinţã şi pierderea calitãţii de consilier local sau de consilier judeţean. Din aceastã perspectivã nu are, aşadar, importanţã dacã pierderea calitãţii de membru al partidului politic are loc ca urmare a demisiei sau a excluderii.
Referitor la susţinerile autorilor excepţiei privind aplicarea regulilor mandatului reprezentativ şi implicit a dispoziţiilor art. 69 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora "Orice mandat imperativ este nul", şi aleşilor locali, nu numai parlamentarilor, Curtea Constituţionalã a constatat, prin <>Decizia nr. 779 din 1 iulie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 5 august 2008, cã dispoziţiile de lege criticate nu contravin normei fundamentale invocate, "mandatul reprezentativ caracterizând statutul senatorilor şi al deputaţilor, consilierii locali sau judeţeni şi parlamentarii fiind supuşi unor reguli distincte, specifice fiecãreia dintre aceste douã categorii". Prin aceeaşi decizie, Curtea a respins şi critica privind pretinsul caracter retroactiv al textului de lege examinat, reţinând cã acesta "se aplicã pentru viitor de la data edictãrii sale, fãrã sã afecteze pentru trecut statutul consilierului local sau judeţean".
Totodatã, cu prilejul pronunţãrii <>deciziilor nr. 677/2008 şi nr. 1.118/2008, Curtea a constatat cã dispoziţiile art. 120 referitoare la principiile de bazã ale administraţiei publice locale, art. 121 alin. (2) care consacrã principiul funcţionãrii consiliilor locale şi a primarilor ca autoritãţi administrative autonome şi ale art. 122 alin. (2) din Constituţie, invocate, privind consiliul judeţean, nu au incidenţã în cauzã.
Prin <>Decizia nr. 915 din 18 octombrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 14 noiembrie 2007, Curtea a analizat critici de neconstituţionalitate referitoare la încãlcarea principiului nediscriminãrii, în sensul inegalitãţii de tratament juridic dintre consilierii locali şi judeţeni, pe de o parte, şi primar, pe de altã parte, precum şi critici privind restrângerea exerciţiului dreptului constituţional la asociere, a libertãţii de exprimare şi a libertãţii conştiinţei persoanei care, având calitatea de consilier local ales pe listele unui anumit partid politic, nu mai poate opta, sub sancţiunea încetãrii de drept a mandatului, pentru un alt partid politic care sã îi reflecte mai bine opţiunile politice. Curtea, respingând excepţia, a reţinut cu acel prilej cã prevederile <>art. 9 alin. (2) lit. h^1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali "au ca finalitate prevenirea migraţiei politice a aleşilor locali de la un partid politic la altul, asigurarea unei stabilitãţi în cadrul administraţiei publice locale, care sã exprime configuraţia politicã, aşa cum aceasta a rezultat din voinţa electoratului", fãrã a contraveni astfel exigenţelor normelor fundamentale. Cât priveşte pretinsa discriminare între consilierii locali sau judeţeni, pe de o parte, şi primari, pe de altã parte, Curtea a arãtat cã "distincţia pe care o face textul asupra modalitãţii de încetare a mandatului vizeazã douã categorii diferite de aleşi locali, supuşi unui statut distinct atât prin <>Legea nr. 393/2004 , cât şi prin <>Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 ".
Prin <>Decizia nr. 485 din 6 mai 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 9 iunie 2008, Curtea a constatat cã "încetarea calitãţii de consilier local sau de consilier judeţean, prin modalitatea prevãzutã de textul de lege criticat, nu îngrãdeşte libertatea conştiinţei persoanei fizice care a deţinut o asemenea funcţie, libertate care se concretizeazã prin posibilitatea exprimãrii propriilor idei şi concepţii despre lumea înconjurãtoare, a opiniilor şi a opţiunilor, inclusiv a celor politice, fãrã niciun fel de constrângeri sau limitãri. Libertatea conştiinţei implicã, inevitabil, şi libertatea de exprimare, care face posibilã exteriorizarea, prin orice mijloace, a gândurilor, a opiniilor, a credinţelor religioase sau a creaţiilor spirituale de orice fel. În strânsã legãturã cu cele douã libertãţi se aflã libertatea de asociere, care reprezintã forma de manifestare colectivã a acestora. (...) Or, prevederile <>art. 9 alin. (2) lit. h^1) şi alin. (3) din Legea nr. 393/2004 nu conţin norme care sã zãdãrniceascã exercitarea vreuneia dintre libertãţile fundamentale amintite".
Curtea constatã cã, faţã de natura criticilor de neconstituţionalitate examinate cu prilejul soluţionãrii excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 9 alin. (2) lit. h^1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali prin deciziile sale anterioare, în prezenta cauzã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine modificarea jurisprudenţei la care s-a fãcut referire, astfel cã atât soluţia, cât şi considerentele ce au stat la baza acesteia se impun a fi menţinute şi în aceastã cauzã.
În plus, faţã de cele reţinute în jurisprudenţa sa în materie, Curtea observã cã art. 37 din Legea fundamentalã, invocat de autori în motivarea excepţiei, recunoaşte la alin. (1) dreptul de a fi ales cetãţenilor cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile prevãzute în art. 16 alin. (3) - adicã au cetãţenia românã şi domiciliul în ţarã -, dacã nu le este interzisã asocierea în partide politice, potrivit art. 40 alin. (3). Alin. (2) al aceluiaşi text stabileşte condiţiile de vârstã minimã pe care candidaţii la alegerile prezidenţiale, parlamentare sau locale trebuie sã le îndeplineascã, pânã în ziua alegerilor inclusiv. Or, dispoziţiile <>art. 9 alin. (2) lit. h^1) din Legea nr. 393/2004 nu conţin norme care sã împiedice exercitarea dreptului de a fi ales, în condiţiile stabilite de art. 37. Mai mult, nu se poate pretinde încãlcarea acestui drept ori restrângerea exerciţiului sãu, de vreme ce destinatarii textului de lege criticat, respectiv consilierii locali sau judeţeni, au ajuns în aceastã funcţie tocmai prin exercitarea dreptului de a fi ales. Dacã, ulterior acestui moment, consilierii locali sau judeţeni se aflã în situaţia de a nu putea continua mandatul obţinut în urma alegerilor locale, din diferite motive prevãzute de lege, printre care şi pierderea calitãţii de membru al partidului politic sau al organizaţiei minoritãţilor naţionale pe a cãrei listã a fost ales, aceasta nu echivaleazã cu îngrãdirea sau restrângerea dreptului de a fi ales. Drepturile electorale fundamentale sunt garantate de art. 36 şi art. 37 din Constituţie, însã condiţiile şi modalitãţile de exercitare sunt reglementate, potrivit art. 73 alin. (3) lit. a) din Constituţie, prin lege organicã, cu respectarea, desigur, a cadrului general stabilit de normele fundamentale amintite. Astfel, exercitarea mandatului de consilier local ori judeţean nu poate avea loc decât în condiţiile legilor care reglementeazã statutul aleşilor locali - <>Legea nr. 393/2004 şi administraţia publicã localã - <>Legea nr. 215/2001 .
Curtea reţine cã textul de lege criticat ce face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu conţine nicio dispoziţie referitoare la dreptul de a alege sau la dreptul de a fi ales şi nici la exercitarea acestor drepturi.
Dispoziţiile art. 37 din Constituţie trebuie coroborate cu cele ale art. 121 din Constituţie, care prevãd cã autoritãţile administraţiei publice, prin care se realizeazã autonomia localã, sunt consiliile locale şi primarii care sunt aleşi în condiţiile legii. Or, prin dispoziţiile criticate este reglementat un anume aspect, situaţia acelui ales local a cãrui calitate a încetat de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului, ca urmare a pierderii calitãţii de membru al partidului politic pe a cãrui listã a fost ales.
În sfârşit, Curtea constatã cã, în condiţiile actualului sistem electoral, reglementat de <>Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autoritãţilor administraţiei publice locale, a <>Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a <>Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, regimul alegerilor pentru autoritãţile administraţiei publice locale, şi anume a consiliului local şi a consiliului judeţean, este diferit de cel al alegerilor parlamentare, în sensul cã numai acesta din urmã se caracterizeazã prin scrutin uninominal, în timp ce consiliile locale şi consiliile judeţene se aleg pe baza scrutinului de listã.
În conformitate cu legislaţia în vigoare, şi anume <>Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autoritãţilor administraţiei publice locale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, partidelor politice le revine sarcina selectãrii, pregãtirii şi propulsãrii candidaţilor în vederea alegerilor, alcãtuind liste de candidaţi, în considerarea unor calitãţi ale acestora, şi sprijinindu-i pe tot parcursul campaniei electorale, precum şi ulterior, pe întreaga duratã a exercitãrii mandatului dobândit. Propunerile de candidaţi se fac în scris de cãtre partidele politice, iar listele de candidaţi trebuie sã fie însoţite de declaraţiile de acceptare a candidaturii, semnate şi datate de candidaţi. Cetãţenii, prin votul lor, exprimã opţiuni între diversele programe politice ale partidelor care participã la scrutinul electoral şi mai puţin cu privire la candidaţi, în considerarea calitãţilor şi a meritelor acestora, sau a unor promisiuni pentru care nu au rezerve sã le facã în perioada campaniilor electorale. Aşadar, votul alegãtorului exprimã opţiunea pentru programul unui partid şi nu pentru un anumit candidat. Este moral ca interesele unei persoane care a candidat şi a fost aleasã pe listele unui partid sã se identifice cu cele ale partidului pe a cãrui listã a candidat, în caz contrar având posibilitatea de a candida ca independent, în condiţiile legii. Candidatul reprezintã exponentul partidului politic pe a cãrui listã a fost ales şi, implicit, a programului sãu electoral. În considerarea acestei idei, <>art. 8 alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 prevede cã "înscrierea unei persoane într-un alt partid politic constituie de drept demisie din partidul al cãrui membru a fost anterior". Totodatã, a accepta ca un consilier local, care în timpul exercitãrii mandatului pãrãseşte partidul pe a cãrui listã a candidat şi a fost ales, sã-şi pãstreze pe mai departe statutul de ales local înseamnã a schimba, a modifica configuraţia politicã a consiliului local, configuraţie stabilitã tocmai ca urmare a votului exprimat de cetãţeni.
Aşa fiind, susţinerile autorului excepţiei ce constituie obiectul Dosarului nr. 2.802D/2008, potrivit cãrora "persoanele sunt cele pe care electoratul le alege, şi nu partidul în sine", datoritã "încrederii pe care acestea o inspirã cetãţenilor", nu pot fi primite, acestea fiind valabile doar pentru candidaţii independenţi la funcţia de consilier local sau de consilier judeţean.
II. Dispoziţiile <>art. 9 alin. (4) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, ce constituie, de asemenea, obiectul criticii de neconstituţionalitate formulate în Dosarul nr. 2.802D/2008, contravin, în opinia autorului excepţiei, prevederilor art. 129 din Constituţie referitoare la folosirea cãilor de atac, deoarece hotãrârea primei instanţe, prin care este soluţionatã acţiunea în contencios administrativ formulatã de consilier împotriva hotãrârilor pronunţate de consiliu în cazurile de încetare de drept a mandatului, înainte de expirarea duratei normale a acestuia, prevãzute la art. 9 alin. (2) lit. c)-e) si h^1), este definitivã şi irevocabilã, nefiind permis dreptul de a supune respectiva hotãrâre controlului unei instanţe superioare.
Curtea constatã cã dreptul reglementat de art. 129 din Constituţie se exercitã, potrivit aceleiaşi norme fundamentale invocate, în condiţiile legii. Totodatã, competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege, astfel cum stabileşte art. 126 alin. (2) din Legea fundamentalã. Curtea Constituţionalã a statuat cu titlu de principiu, în <>Decizia Plenului nr. 1/1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, cã legiuitorul poate adopta reguli de procedurã diferite, în considerarea unor situaţii deosebite, având în vedere şi faptul cã accesul liber la justiţie, garantat de art. 21 din Constituţie, nu înseamnã accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac. Aşa fiind, Curtea constatã cã reglementarea unor reguli speciale de procedurã în materie electoralã este justificatã pentru a asigura stabilitatea în funcţionarea autoritãţilor administraţiei publice locale şi desfãşurarea activitãţii lor specifice într-un cadru de normalitate. Acestea sunt şi raţiunile pentru care, de pildã, dispoziţiile <>art. 9 alin. (4) din Legea nr. 393/2004 instituie o excepţie de la regula parcurgerii procedurii prealabile, specificã contenciosului administrativ. Prin urmare, caracterul definitiv şi irevocabil al hotãrârii pronunţate, în primã instanţã, de instanţa de contencios administrativ, prin care este soluţionatã acţiunea formulatã de consilier împotriva hotãrârilor consiliului privind cazurile de încetare de drept a mandatului, înainte de expirarea duratei normale a acestuia, prevãzute la art. 9 alin. (2) lit. c)-e) şi h^1), nu este de naturã sã contravinã normelor art. 129 din Constituţie. De altfel, obligativitatea asigurãrii unui dublu grad de jurisdicţie, astfel încât hotãrârea primei instanţe sã fie examinatã de cãtre o jurisdicţie superioarã, subzistã doar în materie penalã, potrivit art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, iar dreptul la un recurs efectiv, exercitat în faţa unei instanţe naţionale, garantat de art. 13 din Convenţie oricãrei persoane, este asigurat, de vreme ce <>art. 9 alin. (4) din Legea nr. 393/2004 reglementeazã accesul consilierului la instanţa de contencios administrativ pentru soluţionarea acţiunii îndreptate împotriva unui act al unei autoritãţi administrative prin care pretinde încãlcarea unui drept sau interes legitim al sãu.
III. În final, Curtea constatã cã în cauzã nu se pune problema neconstituţionalitãţii dispoziţiilor legale criticate de cãtre autorii excepţiei, ci este vorba mai degrabã de o problemã strict de interpretare şi aplicare a acestora, în raport cu situaţia de fapt ce urmeazã a fi reţinutã de cãtre instanţa de judecatã, situaţie în care data pierderii calitãţii de membru al partidului pe a cãrui listã a fost ales are un rol esenţial, indiferent dacã aceasta s-a produs prin demisie sau prin excludere. În raport cu cele menţionate, interpretarea va fi fãcutã cu luarea în considerare, desigur, a <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 61 din 18 ianuarie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2007, prin care au fost declarate ca neconstituţionale dispoziţiile <>art. II alin. (1) şi (3) din Legea nr. 249/2006 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali. În decizia menţionatã, Curtea a constatat cã, "în lipsa oricãrei menţiuni cu privire la momentul în care alesul local şi-a pierdut calitatea de membru al partidului politic sau al organizaţiei minoritãţilor naţionale pe a cãrei listã a fost ales, legea este susceptibilã a fi aplicatã retroactiv, respectiv asupra celor care, anterior intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 249/2006 , şi-au pierdut aceastã calitate. (...) Aşadar, este neconstituţional, în sensul încãlcãrii art. 15 alin. (2) din Legea fundamentalã, ca printr-o normã legalã sã fie sancţionat un comportament manifestat anterior intrãrii în vigoare a acelei norme".
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 9 alin. (2) lit. h^1) şi alin. (4) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, excepţie ridicatã de Constantin Daniel Cadariu în Dosarul nr. 4.582/86/2007 al Tribunalului Suceava Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal şi de Viorel Stanciu, Dumitru Zlate, Gheorghiţa Macavei, Costin Ceauşu, Dumitru Crãciun şi Andrei Cornel în Dosarul nr. 2.124/122/2008 al Tribunalului Giurgiu - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 februarie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
