Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 273 din 22 octombrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 891 din 10 decembrie 2002
Costica Bulai - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Columbia Impex" - S.R.L. Craiova în Dosarul nr. 57/F/89/2000 al Tribunalului Dolj - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal rãspund pãrţile Petre Racuteanu şi Constantin Popescu, lipsind celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Petre Racuteanu solicita admiterea exceptiei de neconstituţionalitate, considerând ca societatea debitoare nu trebuia sa ajungã în stare de faliment.
Constantin Popescu arata ca prin punerea în mişcare a procedurii falimentului şi reorganizãrii societãţii debitoare a fost pagubit, impunandu-se admiterea exceptiei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind nefondata. Se arata ca <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 permite judecãtorului-sindic sa suspende procedura judiciarã a falimentului. Aceasta mãsura este temporarã, fiind luatã pana la privatizarea societãţii sau pentru o perioada de cel mult un an, cu posibilitatea de a fi prelungitã cu încã un an numai în cazuri temeinic justificate. În consecinta, nu sunt incalcate prevederile constituţionale invocate de autorul exceptiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 aprilie 2002, Tribunalul Dolj - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Columbia Impex" - S.R.L. Craiova în Dosarul nr. 57/F/89/2000.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca, potrivit <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 , "exerciţiul acţiunilor sau, dupã caz, efectuarea procedurilor prevãzute de <>Legea nr. 64/1995 se suspenda, la cererea instituţiei publice implicate, fata de societãţile comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale deţine cel puţin 50% + 1 din capitalul social, ce înregistreazã obligaţii bugetare de peste 50% din totalul datoriilor înscrise în evidenta contabila, aflate în proces de privatizare, cuprinse în programe speciale care sa conducã la creşterea atractivitatii acestora pentru privatizare ori pentru care s-au înregistrat scrisori de intenţie pentru achiziţionarea pachetului de acţiuni". Autorul exceptiei considera ca aceste dispoziţii legale sunt în contradictie cu scopul <>Legii nr. 64/1995 şi afecteazã interesele societãţilor private creditoare în cadrul procedurii falimentului, prin amânarea sine die a recuperãrii de cãtre acestea a creanţelor. În felul acesta, posibilitatea prevãzutã pentru instituţiile publice de a solicita suspendarea procedurii falimentului constituie, practic, pentru ceilalţi creditori "o ingradire a accesului la justiţie pentru apãrarea unui drept", fiind incalcate dispoziţiile art. 21 din Constituţie.
O alta critica formulatã de autorul exceptiei priveşte neconstituţionalitatea prevederilor legale criticate cu raportare la dispoziţiile art. 41 alin. (1) şi (2) din Constituţie privind garantarea dreptului de proprietate şi a creanţelor asupra statului, precum şi ocrotirea egala a proprietãţii private indiferent de titular. În realitate, arata autorul exceptiei, a fost instituitã o protecţie specialã a asa-zisei "proprietãţi de stat".
Autorul exceptiei considera, totodatã, ca restrangerea dreptului creditorilor de a-şi realiza creanţele în cadrul procedurii falimentului este neconstitutionala, fiind în contradictie cu dispoziţiile art. 49 din Constituţie, întrucât cazurile privind restrangerea exerciţiului unor drepturi sau libertãţi, prevãzute în acest text, nu sunt întrunite în situaţia reglementatã de textul ordonanţei criticate.
În finalul motivarii exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca "redactarea art. III este confuza, nu prevede soluţii concrete de redresare, în schimb se referã la scrisori de intenţie care se pot concretiza sau nu în maximizarea atractivitatii activitãţii societãţii. Despre modalitatea în care alţi creditori, cu excepţia statului, îşi pot acoperi creanţele nu se face nici o referire".
Tribunalul Dolj - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece "dispoziţiile art. III ale Ordonanţei Guvernului nu vin în contradictie cu nici unul din articolele invocate [...], respectiv art. 21, art. 41 alin. (1) şi (2) şi art. 49 din Constituţie".
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Conform punctului sau de vedere, mãsura prevãzutã de textul criticat pentru neconstituţionalitate este "temporarã, fiind luatã pana la privatizarea societãţii sau pentru o perioada de cel mult un an, cu posibilitatea de a fi prelungitã cu încã un an numai în cazuri temeinic justificate". În felul acesta, "restrangerea drepturilor creditorilor se face pentru o perioada limitatã şi nu poate duce la stingerea dreptului însuşi". De asemenea, Guvernul precizeazã ca, "în cazul în care societatea comercialã este privatizata, prin vânzarea pachetului majoritar de acţiuni, judecãtorul-sindic va dispune închiderea procedurii care are ca efect descãrcarea debitorului de obligaţiile pe care le avea înainte de deschiderea acesteia". Potrivit punctului de vedere al Guvernului, textul alin. (4) al art. III prevede ca judecãtorul-sindic "va dispune închiderea procedurii în temeiul prevederilor contractului de vânzare a acţiunilor", ceea ce presupune ca "judecãtorul va pronunţa închiderea procedurii, dar este condiţionat de prevederile contractului de privatizare care cuprinde de regula clauze cu privire la modul de satisfacere a creditorilor societãţii comerciale privatizate, mai ales a creditorilor privati, deoarece societatea în cauza poate fi scutitã de la plata obligaţiilor bugetare". Ca atare, "nu se poate vorbi de îngrãdirea accesului la justiţie, iar excepţia de neconstituţionalitate a <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 , fata de art. 21, raportat la art. 49 din Constituţia României, apare ca neîntemeiatã".
Referitor la pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Guvernul considera ca "<>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 nu aduce atingere dreptului de proprietate al creditorilor şi nici nu face o discriminare între titularii dreptului de proprietate în ceea ce priveşte protecţia juridicã a acestui drept real. Creditorii se pot adresa instanţei judecãtoreşti pentru satisfacerea creanţelor lor imediat ce suspendarea procedurii a încetat".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei îl constituie dispoziţiile <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38 din 30 ianuarie 2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002, dispoziţii având urmãtorul conţinut:
"(1) Exerciţiul acţiunilor sau, dupã caz, efectuarea procedurilor prevãzute de <>Legea nr. 64/1995 se suspenda, la cererea instituţiei publice implicate, fata de societãţile comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale deţine cel puţin 50% + 1 din capitalul social, ce înregistreazã obligaţii bugetare de peste 50% din totalul datoriilor înscrise în evidenta contabila, aflate în proces de privatizare, cuprinse în programe speciale care sa conducã la creşterea atractivitatii acestora pentru privatizare ori pentru care s-au înregistrat scrisori de intenţie pentru achiziţionarea pachetului de acţiuni.
(2) Suspendarea va fi pronunţatã de instanta competenta pentru o perioada de un an, care va putea fi prelungitã, în cazuri temeinic justificate, cu maximum un an.
(3) În termen de 15 zile de la pronunţarea hotãrârii de suspendare, administratorul sau, dupã caz, lichidatorul va fi obligat sa prezinte instituţiei publice implicate un raport cu privire la ansamblul operaţiunilor efectuate în cursul procedurii de lichidare judiciarã.
(4) În urma privatizãrii societãţii prin vânzarea pachetului majoritar de acţiuni, judecãtorul-sindic va pronunţa, la cererea instituţiei publice implicate, o încheiere prin care va dispune închiderea procedurii în temeiul prevederilor contractului de vânzare a acţiunilor."
Critica de neconstituţionalitate a textelor de lege menţionate se bazeazã, în esenta, pe susţinerea potrivit cãreia instituirea acestui motiv de suspendare a procedurilor prevãzute de <>Legea nr. 64/1995 incalca dreptul de acces liber la justiţie, consacrat de art. 21 al Constituţiei, protecţia proprietãţii private şi principiul ocrotirii egale a proprietãţii, indiferent de titular, prevãzute de art. 41 alin. (1) şi (2) teza întâi din Constituţie, precum şi dispoziţiile art. 49 din Constituţie, privind restrangerea exerciţiului unor drepturi (cu referire la dreptul de acces liber la justiţie).
Textele constituţionale invocate în susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate au urmãtoarea redactare:
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 41 alin. (1) şi (2) teza întâi: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege indiferent de titular.";
- Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea trebuie sa fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertãţii."
Analizând prevederile legale criticate, Curtea retine ca prin aceste dispoziţii a fost instituitã o cauza de suspendare a exercitãrii acţiunilor sau a efectuãrii procedurilor prevãzute de <>Legea nr. 64/1995 , la cererea "instituţiei publice implicate", fata de societãţile comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale deţine cel puţin 50% + 1 din capitalul social. Textul prevede pentru aceasta îndeplinirea cumulativa şi a celorlalte condiţii - existenta unor obligaţii bugetare de peste 50% din totalul datoriilor înscrise în evidenta contabila, societãţile comerciale respective sa se afle în proces de privatizare, sa fie cuprinse în programe speciale care sa conducã la creşterea atractivitatii acestora pentru privatizare ori pentru care s-au înregistrat scrisori de intenţie pentru achiziţionarea pachetului de acţiuni. Suspendarea va fi dispusã de instanta competenta pentru o perioada de un an, care va putea fi prelungitã, în cazuri temeinic justificate, cu maximum un an.
Ratiunea introducerii acestui caz de suspendare o constituie, în mod evident, favorizarea accelerarii procesului de privatizare a societãţilor comerciale cu capital majoritar de stat, care, în acelaşi timp, au şi mari datorii fata de bugetul statului.
Aplicarea mãsurii prevãzute de textul de lege criticat poate sa ducã, totodatã, la întârzieri în realizarea creanţelor de cãtre ceilalţi eventuali creditori, urmãrite prin declanşarea procedurii de reorganizare judiciarã şi faliment, prevãzutã de <>Legea nr. 64/1995 , cu modificãrile ulterioare. În aceasta privinta, Curtea constata ca aceste posibile întârzieri în realizarea creanţelor, datorate suspendãrii procedurilor prevãzute de <>Legea nr. 64/1995 , eventual declansate de alţi creditori decât "instituţia publica implicata", nu au valoarea unei îngrãdiri a exercitãrii dreptului de a se adresa justiţiei pentru apãrarea intereselor sale legitime. Art. 21 din Constituţie, fãrã sa instituie vreo interdicţie cu privire la suspendarea legalã sau judiciarã a unor cauze, prevede posibilitatea sesizãrii justiţiei, reglementare pe care <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 nu o incalca.
În ceea ce priveşte incompatibilitatea textului legal criticat cu dispoziţiile art. 41 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Curtea constata ca, în cauza, textele constituţionale invocate nu au incidenta, dispoziţiile <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 vizând exclusiv procedurile prevãzute de <>Legea nr. 64/1995 în caz de insolventa a debitorilor comercianţi aflaţi în incapacitate vãditã de plata a datoriilor exigibile cu sumele disponibile.
În consecinta, suspendarea acestor proceduri nu aduce vreo atingere dreptului de proprietate al titularilor de creanţe. Asa cum s-a arãtat mai sus, cel mult se poate discuta despre o anumitã întârziere a realizãrii drepturilor de creanta ale acestora. De asemenea, pentru considerentele arãtate, nu poate fi reţinutã încãlcarea principiului ocrotirii egale a proprietãţii private, indiferent de titular.
Susţinerile autorului exceptiei potrivit cãrora sunt incalcate dispoziţiile art. 49 din Constituţie, privind restrangerea exerciţiului unor drepturi, prin raportare la dreptul prevãzut de art. 21 din Constituţie, sunt, de asemenea, neintemeiate întrucât, asa cum s-a arãtat, accesul la justiţie nu este încãlcat prin instituirea unui caz de suspendare legalã a exerciţiului acţiunilor sau a procedurilor prevãzute de <>Legea nr. 64/1995 . De altfel, Codul de procedura civilã prevede, la art. 243, şi situaţii când judecarea cauzelor se suspenda de drept.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca nu pot fi primite susţinerile autorului exceptiei în legatura cu modalitatea de redactare a dispoziţiilor <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 , întrucât în atribuţiile sale intra doar examinarea prevederilor legale criticate în raport cu dispoziţiile şi principiile constituţionale.
În jurisprudenta sa, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 , prin raportare la art. 21 şi 49 din Constituţie. Prin Decizia nr. 211 din 10 iulie 2002, Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate, a constatat ca "Suspendarea exercitãrii acţiunilor sau, dupã caz, a procedurilor prevãzute de <>Legea nr. 64/1995 nu incalca principiul liberului acces la justiţie dat fiind ca, prin însãşi natura ei, aceasta mãsura constituie un act judiciar de decizie, adoptat de instanta competenta, pe o perioada limitatã, potrivit <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 , dupã constatarea de cãtre judecãtor a îndeplinirii condiţiilor prevãzute în alin. (1) al aceluiaşi articol [...]". Totodatã, s-a arãtat ca "procedura suspendatã pe cale judiciarã urmeazã a se închide tot pe cale judiciarã fie în condiţiile prevãzute de <>art. 117 şi urmãtoarele din Legea nr. 64/1995 - dacã nu s-a realizat privatizarea -, fie în condiţiile prevãzute de art. III alin. (4) din ordonanta criticata, în urma privatizãrii prin vânzarea pachetului majoritar de acţiuni". De asemenea, Curtea a reţinut în decizia sa ca "titularii drepturilor de creanta care au solicitat deschiderea procedurii fata de societatea comercialã ajunsã în stare de incapacitate de plata au posibilitatea ca, la închiderea procedurii speciale prevãzute de <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 , sa-şi recupereze creanţele pe baza prevederilor contractului de privatizare sau, în condiţiile dreptului comun, de la succesorii societãţii privatizate".
În legatura cu invocarea art. 49 din Constituţie, prin decizia pronunţatã Curtea a reţinut ca "Textul criticat este un text de procedura - deci fãrã efect cu privire la dreptul substanţial al creditorilor -, iar potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, reglementarea procedurilor judiciare este de competenta legiuitorului".
Întrucât nu au fost aduse în dezbatere elemente noi, de natura sa justifice schimbarea soluţiei anterior pronunţate, cele statuate prin Decizia nr. 211/2002 îşi menţin valabilitatea şi în aceasta cauza.
În consecinta, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Columbia Impex" - S.R.L. Craiova în Dosarul nr. 57/F/89/2000 al Tribunalului Dolj - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 22 octombrie 2002.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. COSTICA BULAI
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
OPINIE SEPARATĂ
Pentru considerentele arãtate în opinia separatã la Decizia nr. 211 din 10 iulie 2002 apreciez, în continuare, ca dispoziţiile <>art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 incalca prevederile art. 21, art. 41 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi şi ale art. 49 alin. (1) din Constituţie, motiv pentru care se impunea admiterea exceptiei şi constatarea neconstitutionalitatii textului de lege examinat.
Judecãtor,
Kozsokar Gabor
-----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
