Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 273 din 22 martie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 342 din 21 mai 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Cabinet avocat Rotaru Tamara Elena în Dosarul nr. 3.921/110/2009/a3 al Curţii de Apel Bacãu - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 760D/2011.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 973D/2011 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã din oficiu de Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 6.591/90/2006.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexãrii dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã este de acord cu conexarea cauzelor.
Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 973D/2011 la Dosarul nr. 760D/2012, care este primul înregistrat.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care aratã cã asupra dispoziţiilor art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006 Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 1.137 din 4 decembrie 2007, iar din interpretarea literalã atât a dispozitivului, cât şi a considerentelor deciziei menţionate rezultã cã s-a avut în vedere situaţia persoanelor împotriva cãrora se promoveazã o acţiune, nu şi a creditorilor neidentificaţi. Referitor la aceştia din urmã, se apreciazã cã dispoziţiile criticate contravin prevederilor art. 21 din Constituţie în mãsura în care se interpreteazã cã unica formã de notificare este cea prin Buletinul procedurilor de insolvenţã, nu şi potrivit Codului de procedurã civilã, respectiv printr-un ziar de largã circulaţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 aprilie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 3.921/110/2009/a3, Curtea de Apel Bacãu - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Cabinet avocat Rotaru Tamara Elena cu ocazia soluţionãrii recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 1.023 din 30 septembrie 2010, pronunţatã de Tribunalul Bacãu în Dosarul nr. 3.921/110/2009, considerându-se cã procedura de notificare a fost realizatã cu respectarea prevederilor legale.
Prin Decizia nr. 1.759/R-COM din 15 iulie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 6.591/90/2006, Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de cãtre instanţã din oficiu, cu ocazia soluţionãrii recursului declarat împotriva Sentinţei nr. 636 din 9 martie 2011, pronunţatã de Tribunalul Vâlcea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a respins cererea de înscriere la masa credalã ca fiind prescrisã şi tardivã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, în Dosarul nr. 760D/2011, autoarea acesteia susţine cã prevederile art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006 sunt neconstituţionale, deoarece instituie o discriminare între persoanele care au calitatea de creditori şi care se aflã în situaţii diferite, fãrã o justificare obiectivã, din cauza unei împrejurãri ce ţine exclusiv de voinţa şi diligenţa debitorului, şi anume aceea de a îi înscrie sau nu pe lista creditorilor.
În condiţiile în care creditorii neidentificaţi în lista depusã de debitor sunt notificaţi doar prin Buletinul procedurilor de insolvenţã, sunt discriminaţi în raport cu creditorii cuprinşi în lista depusã de debitori, care sunt notificaţi şi potrivit Codului de procedurã civilã, restrângându-le astfel dreptul la un proces echitabil în vederea recuperãrii creanţelor.
Totodatã, aratã cã acest drept presupune încunoştinţarea oricãrei persoane în mod cert despre existenţa unei proceduri litigioase în care se poate implica pentru realizarea drepturilor de creanţã într-o modalitate şi într-un termen rezonabil. Pentru aceste considerente, apreciazã cã soluţia pronunţatã de Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 1.137 din 4 decembrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2008, în sensul cã prima comunicare a actelor de procedurã cãtre persoanele implicate în procedura prevãzutã de Legea nr. 85/2006 se realizeazã potrivit dispoziţiilor Codului de procedurã civilã, ar trebui sã opereze şi cu privire la creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista prevãzutã la art. 28 alin. (1) lit. c) din lege. De asemenea, în susţinerea excepţiei, menţioneazã şi Decizia nr. 123 din 3 februarie 2009.
Se mai susţine cã pentru a urmãri Buletinul procedurilor de insolvenţã ar trebui creat un abonament, deşi nu existã instituitã aceastã obligaţie.
De asemenea, Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal aratã, în esenţã, urmãtoarele:
- Se constatã cã textul criticat nu distinge între situaţia juridicã a creditorilor comercianţi şi cea a necomercianţilor, persoane fizice, ci apreciazã ca suficientã publicitatea efectuatã prin Buletinul procedurilor de insolvenţã, inclusiv în situaţia persoanelor fizice, necomercianţi, care nu au putut fi identificaţi în lista depusã de cãtre debitor, în conformitate cu art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006.
- Se apreciazã cã prevederile criticate creeazã, astfel, o stare de discriminare între persoanele care au calitatea de creditori, aceştia aflându-se în situaţii juridice diferite, situaţie determinatã de împrejurãri ce ţin exclusiv de voinţa şi diligenţa debitorului, şi anume aceea de a îi înscrie sau nu pe lista creditorilor. Aşa fiind, sancţiunea decãderii din dreptul de a se adresa instanţei pentru a-şi realiza creanţele în procedura prevãzutã de Legea nr. 85/2006, aplicatã creditorilor neidentificaţi în lista prevãzutã de lege, în condiţiile în care aceştia nu au fost notificaţi, asemenea creditorilor înscrişi în lista depusã de cãtre debitor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedurã civilã, ci doar prin Buletinul procedurilor de insolvenţã, le restrânge dreptul la un proces echitabil în vederea recuperãrii creanţelor. Acest drept presupune încunoştinţarea oricãrei persoane în mod cert despre existenţa unei proceduri litigioase în care se poate implica pentru realizarea drepturilor de creanţã într-o modalitate şi într-un termen rezonabil.
De asemenea, astfel cum a reţinut şi Curtea Constituţionalã în Decizia nr. 1.137 din 4 decembrie 2007, nu se poate justifica obligaţia tuturor persoanelor de a urmãri şi de a verifica în permanenţã Buletinul procedurilor de insolvenţã, doar pentru simplu motiv cã au încheiat un act juridic cu o persoanã care poate fi supusã procedurii insolvenţei.
Se considerã cã soluţia pronunţatã de Curte prin Decizia nr. 1.137 din 4 decembrie 2007, în sensul cã prima comunicare a actelor de procedurã cãtre persoanele implicate în procedura prevãzutã de Legea nr. 85/2006 se realizeazã potrivit dispoziţiilor Codului de procedurã civilã, ar trebui sã opereze şi cu privire la creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista prevãzutã la art. 28 alin. (1) lit. c) din lege, chiar dacã are o altã ipotezã de aplicare.
Având în vedere Decizia nr. 1.137 din 4 decembrie 2007, care nu vizeazã expres situaţia juridicã a creditorului, textul art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006 este neconstituţional în raport de dispoziţiile art. 21, art. 24 şi art. 53 din Constituţie şi în mãsura în care se interpreteazã ca fiind suficientã notificarea prin Buletinul procedurilor de insolvenţã a creditorului persoanã fizicã neidentificat în lista creditorilor, depusã în conformitate cu art. 28 alin. (1) lit. c) din aceeaşi lege.
Curtea de Apel Bacãu - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal opineazã în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece, anterior acestei sesizãri, problema de neconstituţionalitate invocatã în speţã a fost clarificatã. Fãcând referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.137 din 4 decembrie 2007 şi nr. 123 din 3 februarie 2009, aratã cã s-a declarat neconstituţionalitatea în ceea ce priveşte citarea pârâţilor, respectiv persoane împotriva cãrora se poate promova o acţiune în temeiul Legii nr. 85/2006, iar nu în ce priveşte notificarea creditorilor, care nu pot avea prin definiţie calitatea de pârâţi, neputând fi obligaţi la despãgubiri cãtre debitoarea falitã.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, care au urmãtorul cuprins: "[...] Pentru creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista prevãzutã la art. 28 alin. (1) lit. c), procedura notificãrii prevãzute la art. 61 va fi consideratã îndeplinitã dacã a fost efectuatã prin Buletinul procedurilor de insolvenţã."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) care consacrã egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apãrare, art. 44 privind dreptul de proprietate privatã şi ale art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
1. Asupra dispoziţiilor art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, raportat la critici şi prevederi constituţionale similare, Curtea s-a mai pronunţat în sensul respingerii excepţiei, spre exemplu, prin Decizia nr. 1.538 din 6 decembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 6 ianuarie 2012, Decizia nr. 1.436 din 5 noiembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 16 decembrie 2009, Decizia nr. 1.453 din 3 noiembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 6 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 367 din 17 martie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2009.
Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut, în esenţã, cã prevederile art. 7 din Legea nr. 85/2006, potrivit cãrora citarea pãrţilor, precum şi comunicarea oricãror acte de procedurã, a convocãrilor şi notificãrilor se efectueazã prin Buletinul procedurilor de insolvenţã, îşi gãsesc justificarea în specificul acestei proceduri, care presupune un numãr foarte mare de pãrţi şi o mare diversitate de acte procedurale de naturã sã îngreuneze mult desfãşurarea procedurii. Acestea constituie o mãsurã specialã prin care se asigurã soluţionarea cu celeritate a cauzelor.
Pornind de la aceste considerente, Curtea a observat cã nu poate fi reţinutã critica referitoare la încãlcarea dreptului la un proces echitabil sub aspectul nerespectãrii caracterului echitabil al procedurii, deoarece prin prevederile art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006 s-a urmãrit respectarea cerinţei ca procedura insolvenţei sã se finalizeze într-un termen rezonabil.
Curtea a mai observat cã nu poate fi primitã nici critica referitoare la încãlcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie din perspectiva inegalitãţii şi aplicãrii diferenţiate a legii între creditorii neidentificaţi şi persoanele împotriva cãrora se va deschide o acţiune ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, care, în urma pronunţãrii Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1.137 din 4 decembrie 2007, beneficiazã de o primã comunicare a actelor de procedurã potrivit Codului de procedurã civilã. Aceasta deoarece, potrivit Codului de procedurã civilã, este imposibilã comunicarea citaţiei fãrã a cunoaşte denumirea pãrţii citate.
Cu privire la susţinerile referitoare la condiţionarea urmãrii Buletinului procedurilor de insolvenţã de crearea unui abonament, Curtea constatã cã acestea sunt neîntemeiate, deoarece, potrivit art. 12 alin. (5) din Hotãrârea Guvernului nr. 460/2005 privind conţinutul, etapele, condiţiile de finanţare, publicare şi distribuire a Buletinului procedurilor de insolvenţã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 3 iunie 2005, cu modificãrile şi completãrile ulterioare "Oficiul Naţional al Registrului Comerţului publicã sãptãmânal pe pagina sa de internet, cu titlu gratuit, lista persoanelor supuse procedurii de insolvenţã, care va cuprinde urmãtoarele informaţii: denumirea debitorului, codul de identificare fiscalã, numãrul de ordine în registrul în care este înregistrat, numãrul dosarului de insolvenţã şi instanţa pe rolul cãreia este înregistrat dosarul, primul termen de judecatã stabilit de instanţa judecãtoreascã dupã deschiderea procedurii, tipul procedurii şi numerele Buletinului în care sunt publicate actele de procedurã referitoare la debitor."
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
2. De asemenea, prin Decizia nr. 1.137 din 4 decembrie 2007, Curtea a reţinut neconstituţionalitatea art. 7 din Legea nr. 85/2006 din perspectiva calitãţii persoanelor introduse în procedurã ulterior deschiderii acesteia.
Ceea ce a prevalat la pronunţarea soluţiei în Decizia nr. 1.137 din 4 decembrie 2007 a fost calitatea persoanelor chemate în rãspundere civilã delictualã potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006 sau terţii dobânditori ai unor bunuri sau valori ale debitorului, potrivit art. 80 din aceeaşi lege, şi care pot avea sau nu calitatea de comercianţi, însã nu au calitatea de creditori ai debitoarei falite.
Anterior începerii procedurii, comunicarea actelor de procedurã se face potrivit dispoziţiilor Codului de procedurã civilã. De asemenea, potrivit art. 7 alin. (3) coroborat cu art. 61 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, notificarea deschiderii procedurii insolvenţei se va face cãtre creditori, debitor şi oficiul registrului comerţului sau, dupã caz, registrul societãţilor agricole ori alte registre conform prevederilor Codului de procedurã civilã, publicându-se totodatã, conform prevederilor art. 61 alin. (3), într-un ziar de largã circulaţie şi în Buletinul procedurilor de insolvenţã.
Excepţie de la aceastã regulã vor face numai creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista depusã de debitor şi pentru care notificarea se va face doar prin Buletinul procedurilor de insolvenţã.
Curtea observã, aşadar, cã legea instituie mãsuri deosebite pentru ca pãrţile implicate în procedura insolvenţei, respectiv debitorii şi creditorii, sã se bucure de o informare corectã a situaţiei lor juridice, inclusiv prin notificarea potrivit regulilor de drept comun, astfel încât, ulterior deschiderii procedurii, aceştia sã îşi poatã exercita dreptul la apãrare şi dreptul la un proces echitabil.
Faptul cã, ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, persoanele notificate vor fi citate şi li se vor comunica actele de procedurã doar prin intermediul Buletinului procedurilor de insolvenţã nu poate fi privit ca aducând atingere dreptului la apãrare. Astfel, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul se bucurã de atributul exclusiv de a stabili normele de procedurã, putând sã instituie prevederi speciale, derogatorii de la dreptul comun, în vederea unor situaţii specifice.
3. Ulterior Deciziei nr. 1.137 din 4 decembrie 2007, Legea nr. 85/2006 a fost modificatã prin Legea nr. 169 din 14 iulie 2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 21 iulie 2010, art. 7 fiind completat cu alin. (3^1), care are urmãtorul cuprins: "Prin excepţie de la prevederile alin. (1), prima citare şi comunicarea actelor de procedurã cãtre persoanele împotriva cãrora se introduce o acţiune, în temeiul dispoziţiilor prezentei legi, ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, se vor realiza, conform Codului de procedurã civilã, şi prin Buletinul procedurilor de insolvenţã. Instanţele judecãtoreşti vor transmite actele de procedurã în cauzã, din oficiu, pentru publicare în Buletinul procedurilor de insolvenţã."
4. Prevederile criticate sunt cele cuprinse în alin. (3) teza a doua, potrivit cãrora "Pentru creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista prevãzutã la art. 28 alin. (1) lit. c), procedura notificãrii prevãzute la art. 61 va fi consideratã îndeplinitã dacã a fost efectuatã prin Buletinul procedurilor de insolvenţã".
Problema care se pune este legatã de situaţia creditorilor care nu figureazã în lista depusã de cãtre debitor, datoritã lipsei documentelor contabile sau care nu au putut fi identificaţi datoritã relei-credinţe a debitorului şi care sunt sancţionaţi cu decãdere din dreptul de a-şi înscrie creanţele împotriva debitorului ca urmare a nedepunerii declaraţiei de creanţã în termenul stabilit de lege, respectiv termenul-limitã pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor asupra averii debitorului, care va fi de maximum 45 de zile de la deschiderea procedurii.
În cauza de faţã, Curtea constatã cã legiuitorul a prevãzut în textul supus controlului cã, pentru creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista prevãzutã la art. 28 alin. (1) lit. c) [Cererea debitorului trebuie sã fie însoţitã de urmãtoarele acte: (...) c) o listã a numelor şi a adreselor creditorilor, oricum ar fi creanţele acestora: certe sau sub condiţie, lichide ori nelichide, scadente sau nescadente, necontestate ori contestate, arãtându-se suma, cauza şi drepturile de preferinţã;], procedura notificãrii prevãzute la art. 61 va fi consideratã îndeplinitã dacã a fost efectuatã prin Buletinul procedurilor de insolvenţã.
Persoanele în cauzã pot avea sau nu calitatea de comerciant, cum de altfel se constatã şi în cauza de faţã, creditoarea neavând calitatea de comerciant, încât, sub acest aspect, citarea creditorilor neidentificaţi în lista depusã de debitorul falit doar prin intermediul Buletinului procedurilor de insolvenţã are drept consecinţã decãderea acestora din dreptul de a mai înscrie creanţele pe tabelul definitiv de creanţe.
Însã Curtea Constituţionalã a statuat prin Decizia nr. 251 din 9 martie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319 din 10 aprilie 2006, cã, în toate cazurile în care legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu s-a procedat în sensul restrângerii accesului liber la justiţie, ci exclusiv pentru a asigura cadrul legal în vederea exercitãrii dreptului constituţional prevãzut de art. 21. Aşadar, reglementarea de cãtre legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferitã prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept - material sau procesual -, inclusiv prin instituirea unor termene, nu trebuie sã conducã la o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientã de a preveni exercitarea sa abuzivã, în detrimentul altor titulari de drepturi, ocrotite în egalã mãsurã.
Totodatã, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, prin Hotãrârea din 10 mai 2001, paragraful 93, pronunţatã în Cauza Z şi alţii împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, a decis cã "dreptul de acces la tribunale nu este un drept absolut" şi cã "acesta poate fi supus unor restricţii legitime, cum ar fi termenele legale de prescripţie sau ordonanţele care impun depunerea unei cauţiuni".
5. În ceea ce priveşte invocarea art. 44 din Constituţie, în Dosarul nr. 760D/2011, autoarea excepţiei nu motiveazã în ce constã contrarietatea textului criticat cu acesta.
De asemenea, Curtea nu poate reţine încãlcarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, întrucât, în cauzã, nu s-a constatat restrângerea exerciţiului unor drepturi sau a unor libertãţi.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Cabinet avocat Rotaru Tamara Elena în Dosarul nr. 3.921/110/2009/a3 al Curţii de Apel Bacãu - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal şi, din oficiu, de Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 6.591/90/2006.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 martie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioniţa Cochinţu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
