Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 273 din 2 octombrie 2001 referitoare la exceptiile de neconstitutionalitate a prevederilor art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Gabriela Ghita - procuror Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla pronunţarea asupra excepţiilor de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, excepţii ridicate de Victor Moldoveanu, Dragos Eugen Pogan, Sindicatul Liber al Navigatorilor din Flota Maritima Comercialã, Ştefan Dragulanescu şi Sergiu Nicolae Bumbacaru în dosarele nr. 459/COM/2001, nr. 484/COM/2001, nr. 486/COM/2001, nr. 556/COM/2001 şi nr. 559/COM/2001 ale Curţii de Apel Constanta - Secţia comercialã. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 18 septembrie 2001 şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 25 septembrie 2001 şi apoi pentru data de 2 octombrie 2001.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constata urmãtoarele: Prin încheierile din 9 aprilie 2001, pronunţate în dosarele nr. 459/COM/2001, nr. 484/COM/2001 şi nr. 486/COM/2001 şi prin încheierile din 23 aprilie 2001, pronunţate în dosarele nr. 556/COM/2001 şi nr. 559/COM/2001, Curtea de Apel Constanta - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, excepţii ridicate de Victor Moldoveanu, Dragos Eugen Pogan, Sindicatul Liber al Navigatorilor din Flota Maritima Comercialã, Ştefan Dragulanescu şi Sergiu Nicolae Bumbacaru. În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate, al cãror conţinut, în esenta, este acelaşi, se susţine ca <>art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995 , potrivit cãruia în categoria de creanţe privilegiate se înscriu doar "creanţele izvorâte din contracte de munca, pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii", este discriminatoriu şi, ca atare, contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. Se arata în acest sens ca dispoziţia legalã criticata favorizeazã, în cadrul aceleiaşi categorii de creditori, pe aceia care au creanţe mai recente, în dezavantajul celor cu creanţe mai vechi. În plus, în Dosarul nr. 226C/2001 autorul exceptiei de neconstituţionalitate mai susţine ca textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 38 alin. (1), ale art. 11 alin. (1) şi ale art. 20 alin. (1), cu raportare la unele reglementãri din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, din Carta socialã europeanã revizuitã, adoptatã la Strasbourg la 3 mai 1996, din Convenţia internationala pentru unificarea anumitor reguli privitoare la privilegiile şi ipotecile maritime de la Bruxelles, din 10 aprilie 1926, şi din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 95/1949 privind protecţia salariului. Se arata ca aceste reglementãri impun executarea prioritara a creanţelor rezultate din drepturi salariale. Curtea de Apel Constanta - Secţia comercialã, exprimandu-şi opinia în dosarele nr. 459/COM/2001, nr. 484/COM/2001, nr. 486/COM/2001, nr. 556/COM/2001 şi nr. 559/COM/2001, apreciazã ca "dispoziţiile art. 108 pct. 3 nu incalca dreptul fundamental garantat prin art. 16 alin. (1) din Constituţie", precum şi faptul ca textul de lege criticat "reglementeazã distinct situaţii diferite, în raport de elementele precis determinate. Asadar, în speta, este o chestiune de interpretare şi aplicare a unei norme legale şi nu o problema de constitutionalitate a acesteia". În plus, în Dosarul nr. 486/COM/2001, în ceea ce priveşte invocarea în susţinerea exceptiei a reglementãrilor internaţionale, instanta de judecata considera ca "dispoziţiile din cele doua convenţii internaţionale, ratificate de România, Bruxelles 1926 şi Bruxelles 1952" nu sunt incidente în cauza, iar "în procedura falimentului determinarea naturii creanţei şi a existenţei unui privilegiu al acesteia se face, în mod exclusiv, în baza normei speciale din <>art. 108 din Legea nr. 64/1995 şi a dispoziţiei din art. 11 al Convenţiei O.I.M. nr. 95/1949". Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul, în punctele de vedere exprimate, apreciazã ca excepţiile de neconstituţionalitate sunt neintemeiate. În esenta, se arata ca "<>Legea nr. 64/1995 instituie o procedura specialã - concursuala - punând pe toţi creditorii unui comerciant, care nu şi-a plãtit datoriile, într-o situaţie egala", procedura care se încadreazã în dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie. Se mai arata ca "Art. 108 se margineste sa stabileascã o ierarhie între creditori - fãrã a exclude vreunul - ţinând seama de natura şi importanta creanţelor", în concordanta cu prevederile art. 11 pct. 1 din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 95/1949 privind protecţia salariului. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate ridicate. Obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 108 pct. 3 din Legea nr. 65/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, dispoziţii care prevãd: - Art. 108 pct. 3: "Creanţele vor fi plãtite, atât în cazul lichidãrii unor bunuri din averea debitorului pe baza de plan, cat şi în cazul falimentului, în urmãtoarea ordine: [...] 3. creanţele izvorâte din contracte de munca, pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii;" Autorii excepţiilor de neconstituţionalitate susţin ca aceste prevederi legale contravin, în ordinea invocarii lor, urmãtoarelor texte din Constituţie: - Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri."; - Art. 38 alin. (1): "Dreptul la munca nu poate fi îngrãdit. Alegerea profesiei şi alegerea locului de munca sunt libere."; - Art. 11 alin. (1): "Statul roman se obliga sa îndeplineascã întocmai şi cu buna-credinţa obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte."; - Art. 20 alin. (1): "Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte." În Dosarul nr. 226C/2001 se invoca şi încãlcarea urmãtoarelor dispoziţii din reglementãri internaţionale: - Art. 6 pct. 1 şi art. 7 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, ratificat prin <>Decretul nr. 212/1974 , publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974: - Art. 6. pct. 1: "Statele pãrţi la prezentul pact recunosc dreptul la munca ce cuprinde dreptul pe care îl are orice persoana de a obţine posibilitatea sa-şi câştige existenta printr-o munca liber aleasã sau acceptatã şi vor lua mãsuri potrivite pentru garantarea acestui drept."; - Art. 7: "Statele pãrţi la prezentul pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoana de a se bucura de condiţii de munca juste şi prielnice, care sa asigure îndeosebi: a) remuneraţia care asigura tuturor muncitorilor cel puţin: (i) un salariu echitabil şi o remuneraţie egala pentru o munca de valoare egala, fãrã nici o distincţie [...]; (ii) o existenta decenta pentru ei şi familia lor, în conformitate cu dispoziţiile prezentului pact; [...]"; - Art. 1 pct. 2 din Carta socialã europeanã, revizuitã, ratificatã prin <>Legea nr. 74/1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 4 mai 1999: "În vederea exercitãrii efective a dreptului la munca, pãrţile se angajeazã: [...] 2. sa protejeze de o maniera eficienta dreptul lucrãtorului de a-şi câştiga existenta printr-o munca liber întreprinsã; [...]"; - Art. 2 pct. 2 din Convenţia internationala pentru unificarea anumitor reguli privitoare la privilegiile şi ipotecile maritime, adoptatã la Bruxelles la 10 aprilie 1926: "Vor fi privilegiate asupra vasului, asupra navlului pentru voiajul în cursul cãruia creanta privilegiatã a luat naştere: [...]. 2. Creanţele rezultând din contractul de angajare al cãpitanului, echipajului şi a celorlalte persoane angajate la bord."; - Art. 11 din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 95/1949 privind protecţia salariului, ratificatã prin Decretul nr. 284/1973 , publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 81 din 6 iunie 1973: "1. În caz de faliment sau lichidare judiciarã a unei întreprinderi lucrãtorii folosiţi în cadrul acesteia vor avea rang de creditori privilegiaţi, pentru salariile care le sunt datorate cu titlu de servicii prestate în cursul unei perioade anterioare falimentului sau lichidãrii şi care va fi prevãzutã de cãtre legislaţia nationala. 2. Salariul constituind o creanta privilegiatã va fi plãtit integral mai înainte ca creditorii ordinari sa poatã revendica cota parte ce li se cuvine. 3. Ordinea de prioritate a creanţei privilegiate constituitã de salariu, fata de celelalte creanţe privilegiate, trebuie sa fie determinata de cãtre legislaţia nationala". Examinând excepţiile de neconstituţionalitate ridicate, Curtea Constituţionalã constata ca acestea sunt neintemeiate şi în consecinta urmeazã a fi respinse pentru urmãtoarele motive: I. O prima critica de neconstituţionalitate consta în aceea ca prevederile <>art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, care stabilesc ca atât în cazul lichidãrii unor bunuri din averea debitorului pe baza de plan, cat şi în cazul falimentului creanţele izvorâte din contracte de munca vor fi plãtite pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii, sunt contrare dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie potrivit cãrora "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri". În acest sens în opinia autorilor exceptiei toţi creditorii titulari ai unor creanţe izvorâte din contracte de munca se afla în aceeaşi situaţie, iar încadrarea lor, diferenţiat, în ordinea de preferinta prevãzutã la pct. 3 sau 9 - "alte creanţe chirografare" - ale textului criticat, în raport cu data naşterii creanţei, are caracter discriminatoriu. Sub acest aspect Curtea constata ca în mod obiectiv exista deosebiri între cele doua categorii de creditori, întrucât unii au creanţe mai vechi pentru a cãror recuperare, manifestand diligenta necesarã, ar fi putut acţiona înainte ca debitorul sa ajungã în situaţia de incapacitate de plata, iar alţii, cu creanţe nãscute mai recent, nu au avut la dispoziţie timp suficient pentru executarea creanţelor lor anterior deschiderii procedurii falimentului. În acest sens în jurisprudenta constanta a Curţii Constituţionale s-a statuat ca principiul egalitãţii în drepturi a cetãţenilor impune un tratament juridic identic numai în situaţii egale, iar situaţiile în mod obiectiv diferite justifica constituţional tratamentul juridic diferenţiat. Pe de alta parte Curtea observa ca deşi toţi creditorii au acelaşi interes şi aceeaşi legitimitate în recuperarea creanţelor lor lichidarea bunurilor din averea debitorului şi falimentul nu se realizeazã în acelaşi timp, astfel ca nici creanţele nu se pot recupera toate deodatã. În aceasta situaţie se impune stabilirea prin norme juridice cu caracter procedural a unei ordini de plata, în raport cu natura creanţelor. Or, în temeiul dispoziţiilor art. 125 alin. (3) din Constituţie potrivit cãrora "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege", o asemenea reglementare s-a realizat prin insesi dispoziţiile legale criticate. În ceea ce priveşte stabilirea plãţii creanţelor în ordinea prevãzutã la punctul 3 sau 9 ale <>art. 108 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, aceasta este o problema de aplicare a legii, iar nu de constitutionalitate, ce intra în competenta de soluţionare a instanţei de judecata. Fata de cele arãtate rezulta ca aceasta critica de neconstituţionalitate nu poate fi reţinutã şi urmeazã sa fie respinsã. II. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate a <>art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, se invoca şi încãlcarea art. 38 alin. (1), art. 11 alin. (1) şi art. 20 alin. (1) din Constituţie, precum şi unele convenţii internaţionale ratificate de România, ce conţin reglementãri apreciate de cãtre autorii exceptiei ca fiind incidente în cauza. Astfel se arata ca art. 38 alin. (1) din Constituţie prevede ca "Dreptul la munca nu poate fi îngrãdit", precum şi faptul ca "România este semnatara a mai multor acte internaţionale care recunosc şi garanteazã dreptul la munca", pe care statul roman este obligat sa le îndeplineascã, în temeiul dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 alin. (1) şi ale art. 20 alin. (1). În acest sens se menţioneazã art. 6 pct. 1 şi art. 7 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, art. 1 pct. 2 şi art. 2 din Carta socialã europeanã, revizuitã, art. 2 din Convenţia internationala pentru unificarea anumitor reguli privitoare la privilegiile şi ipotecile maritime de la Bruxelles, din 1926, şi art. 11 din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 95/1949 privind protecţia salariului, dispoziţii al cãror conţinut a fost redat anterior. Se apreciazã ca, "având în vedere textele de lege invocate", "salariul reprezintã, neîndoielnic, scopul principal al exercitãrii dreptului la munca, pe baza cãruia orice persoana are posibilitatea de a-şi câştiga existenta printr-o munca liber aleasã sau acceptatã", "or, <>art. 108 din Legea nr. 64/1995 plaseaza pe ultimul loc la masa credala restantele salariale ale celor care, cu buna-credinţa, şi-au desfãşurat munca la bordul navelor, cu mai mult de 6 luni înainte de deschiderea falimentului, [...]". Analizând critica referitoare la încãlcarea art. 38 alin. (1) din Constituţie, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã, deoarece <>art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, nu conţine prevederi care ingradesc exerciţiul dreptului la munca sau al alegerii profesiei şi a locului de munca şi nici dreptul la o remuneraţie corespunzãtoare pentru munca prestatã. De asemenea, Curtea nu poate retine nici susţinerile referitoare la încãlcarea art. 6 pct. 1 şi art. 7 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale şi a art. 1 pct. 2 din Carta socialã europeanã, revizuitã, întrucât aceste reglementãri vizeazã garantarea dreptului la munca şi asigurarea exerciţiului acestui drept, precum şi dreptul la "un salariu echitabil şi o remuneraţie egala pentru o munca de valoare egala", iar nu condiţiile de executare a creanţelor izvorâte din contractul de munca. Totodatã Curtea constata ca în cauza nu sunt relevante nici prevederile Convenţiei internaţionale pentru unificarea anumitor reguli privitoare la privilegiile şi ipotecile maritime, deoarece acestea privesc executarea creanţelor asupra vaselor, iar nu şi creanţele unei societãţi comerciale având ca obiect de activitate transportul maritim, care sunt supuse procedurii falimentului stabilite de <>Legea nr. 64/1995 , republicatã. În schimb Curtea Constituţionalã constata ca în cauza sunt incidente prevederile art. 11 din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 95/1949 privind protecţia salariala, articol care la alin. 1 stabileşte ca, "În caz de faliment sau lichidare judiciarã a unei întreprinderi, lucrãtorii folosiţi în cadrul acesteia vor avea rang de creditori privilegiaţi, pentru salariile care le sunt datorate cu titlu de servicii prestate în cursul unei perioade anterioare falimentului sau lichidãrii şi care va fi prevãzutã de cãtre legislaţia nationala", iar la alin. 3 prevede ca "Ordinea de prioritate a creanţei privilegiate constituitã de salariu, fata de celelalte creanţe privilegiate, trebuie sa fie determinata de cãtre legislaţia nationala". Or, dispoziţiile <>art. 108 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, sunt în deplina concordanta cu aceste reglementãri internaţionale potrivit cãrora atât stabilirea perioadei din care trebuie sa provinã creanţele din salariu, pentru a fi privilegiate, cat şi a ordinii de prioritate a creanţelor privilegiate intra în atribuţiile legiuitorului naţional. Ca atare, întrucât nu exista neconcordanta între reglementãrile internaţionale invocate şi textul de lege criticat ca fiind neconstitutional, Curtea urmeazã sa respingã şi susţinerile referitoare la încãlcarea dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi ale art. 20 alin. (1) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, excepţii ridicate de Victor Moldoveanu, Dragos Eugen Pogan, Sindicatul Liber al Navigatorilor din Flota Maritima Comercialã, Ştefan Dragulanescu şi Sergiu Nicolae Bumbacaru în dosarele nr. 459/COM/2001, nr. 484/COM/2001, nr. 486/COM/2001, nr. 556/COM/2001 şi nr. 559/COM/2001 ale Curţii de Apel Constanta - Secţia comercialã. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 2 octombrie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof.univ.dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu
────────────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
