Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 272 din 26 iunie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 20 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, aprobata cu modificari prin Legea nr. 48/2002
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Aurelia Popa - procuror Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 20 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 48/2002 , excepţie ridicatã de Anton Sommert într-o cauza civilã, în Dosarul nr. 7.014/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca fiind neîntemeiatã, întrucât apreciazã ca prevederile de lege criticate nu contravin textelor constituţionale invocate ca fiind incalcate.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 11 noiembrie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 7.014/2002, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 20 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 48/2002 , excepţie ridicatã de Anton Sommert într-o cauza civilã. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile criticate contravin prevederilor art. 1 alin. (3), art. 11, 20, 21, 22 şi 125 din Constituţie, întrucât constatarea şi aplicarea sancţiunilor contravenţionale prevãzute de <>Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 "revin în sarcina exclusiva a unei comisii subordonate funcţional Guvernului", nefiind lãsate la aprecierea instanţelor judecãtoreşti, prin aceasta aducandu-se atingere demnitãţii omului, drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor. Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã considera ca excepţia ridicatã este neîntemeiatã. În acest sens se arata ca instituirea unei proceduri nejudiciare şi a unor organe specializate de constatare a contravenţiilor privind o anumitã categorie de fapte şi de valori sociale nu aduce atingere valorilor constituţionale prevãzute în art. 1 alin. (3), art. 21 şi 22 din Constituţie, cu atât mai mult cu cat dispoziţiile legale criticate nu exclud posibilitatea ca persoana interesatã sa conteste mãsura Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminarii în justiţie. Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, arãtând ca nici un text constituţional nu prevede ca sancţiunea amenzii contravenţionale sa fie aplicatã de instanta judecãtoreascã. Apreciazã astfel ca nu este încãlcat principiul liberului acces la justiţie şi nici al egalitãţii în fata legii şi a autoritãţilor publice, deoarece dispoziţiile legale criticate nu ingradesc dreptul contravenientului de a se adresa justiţiei. De asemenea, arata ca "prevederile art. 20 alin. (3) din ordonanta sunt aplicabile în egala mãsura tuturor celor care au sãvârşit contravenţii ce intra sub incidenta acesteia, asa încât nici principiul egalitãţii în fata legii şi a autoritãţilor publice nu este încãlcat". Avocatul Poporului considera ca dispoziţiile <>art. 20 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 sunt constituţionale. În acest sens, arata ca <>Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 se completeazã cu prevederile din <>Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 , aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 180/2002 . Astfel, art. 31-36 din ordonanta cuprind reguli procedurale ce garanteazã accesul liber la justiţie al persoanelor care se considera lezate prin modul în care au fost constatate contravenţiile şi aplicate sancţiunile. Activitatea agenţilor constatatori, în speta Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminarii, fiind cenzurata de instanta judecãtoreascã, inclusiv prin asigurarea dublului grad de jurisdicţie, fond şi recurs. Prin garantarea accesului liber la justiţie se asigura şi respectarea demnitãţii omului, a drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor, consacrate ca valori supreme prin art. 1 alin. (3) din Constituţie. În sfârşit, considera ca nu este încãlcat nici art. 125 din Constituţie, întrucât "agenţii constatatori nu infaptuiesc justiţie, în sensul textului constituţional, atunci când constata contravenţii şi aplica sancţiuni". Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 20 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 48/2002 , prevederi care au urmãtorul cuprins: "Constatarea şi sancţionarea contravenţiilor prevãzute la cap. II de prezenta ordonanta se fac de cãtre membrii Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminarii. Dispoziţiile <>Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se aplica în mod corespunzãtor." În opinia autorului exceptiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii de lege contravin prevederilor art. 1 alin. (3), art. 11, 20, 21, 22 şi 125 din Constituţie, care dispun: - Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintã valori supreme şi sunt garantate."; - Art. 11: "(1) Statul roman se obliga sa îndeplineascã întocmai şi cu buna-credinţa obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte. (2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern."; - Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. (2) Dacã exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale."; - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept."; - Art. 22: "(1) Dreptul la viata, precum şi dreptul la integritate fizica şi psihicã ale persoanei sunt garantate. (2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant. (3) Pedeapsa cu moartea este interzisã."; - Art. 125: "(1) Justiţia se realizeazã prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege. (2) Este interzisã înfiinţarea de instanţe extraordinare. (3) Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege." Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea Constituţionalã retine urmãtoarele: art. 20 alin. (3) din ordonanta criticata, cu modificãrile ulterioare, stabileşte în competenta Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminarii constatarea şi sancţionarea contravenţiilor prevãzute la cap. II din ordonanta, cu aplicarea corespunzãtoare a dispoziţiilor <>Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
În esenta, autorul exceptiei considera ca stabilirea acestei competente "în sarcina exclusiva a unei comisii subordonate funcţional Guvernului", iar nu în competenta instanţelor judecãtoreşti, contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), art. 11, 20, 21, 22 şi 125, fãrã însã a arata în ce consta aceasta contrarietate. Curtea observa ca invocarea încãlcãrii art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie este neîntemeiatã. Însuşi textul de lege criticat stabileşte ca, în legatura cu constatarea şi sancţionarea contravenţiilor prevãzute în cap. II al ordonanţei, se aplica, în mod corespunzãtor, dispoziţiile <>Legii nr. 32/1968 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Deşi <>Legea nr. 32/1968 a fost abrogatã expres prin <>art. 51 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, cap. IV din ordonanta, intitulat "Cãile de atac", reitereaza reglementãrile acesteia cu privire la posibilitatea contestarii în justiţie a procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii de cãtre Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminarii, cu privire la procedura în fata instanţei de judecata, precum şi cu privire la exercitarea cãilor de atac impotriva hotãrârii judecãtoreşti prin care s-a soluţionat plângerea. Asa fiind, rezulta ca textul de lege criticat asigura accesul liber la justiţie şi nu ingradeste dreptul contravenientului de a se adresa justiţiei. Pentru argumentele expuse, Curtea nu poate retine nici încãlcarea prevederilor art. 125 din Constituţie referitoare la "Instanţele judecãtoreşti". În sfârşit, Curtea constata ca prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi ale art. 22, invocate, de asemenea, ca fiind incalcate, nu sunt incidente în cauza, iar în legatura cu art. 11 şi 20 din Constituţie, autorul exceptiei nu menţioneazã nici un pact sau tratat internaţional privind drepturile omului care ar fi încãlcat. Asa fiind, Curtea nu se poate substitui autorului exceptiei în ceea ce priveşte invocarea unor motive de neconstituţionalitate, întrucât astfel ar exercita din oficiu un control de constitutionalitate, ceea ce este inadmisibil.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 20 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 48/2002 , excepţie ridicatã de Anton Sommert într-o cauza civilã, în Dosarul nr. 7.014/2002 al Tribunalului Bucureşti Secţia a IV-a civilã. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 26 iunie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent şef, Gabriela Dragomirescu
──────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
