Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 271 din 26 mai 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 31 alin. 3 din anexa nr. 2 la Legea locuintei nr. 114/1996
Ioan Vida - preşedinte Aspazia Cojocaru - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Florentina Baltã - procuror Irina Loredana Lãpãdat - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. 3 din anexa nr. 2 la <>Legea locuinţei nr. 114/1996 , excepţie ridicatã de Aurel Ionescu în Dosarul nr. 9.471/2004 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti. La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei Aurel Ionescu, precum şi partea Asociaţia de proprietari a blocului 104 din Bulevardul Naţiunilor Unite nr. 8, Bucureşti, prin reprezentant. Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 775D/2004, nr. 776D/2004 şi nr. 122D/2005, care au fost conexate la Dosarul nr. 774D/2004 la termenul de judecatã din data de 10 mai 2005, dezbaterile fiind consemnate în încheierea de şedinţã din acea datã. La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei Aurel Ionescu, precum şi partea Asociaţia de proprietari a blocului 104 din Bulevardul Naţiunilor Unite nr. 8, Bucureşti, prin reprezentant. Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul pe fond. Autorul excepţiei Aurel Ionescu susţine admiterea acesteia astfel cum a fost formulatã prin notele scrise depuse la dosar. Partea Asociaţia de proprietari a blocului 104 din Bulevardul Naţiunilor Unite nr. 8, Bucureşti, prin reprezentant, susţine respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens practica în materie a Curţii Constituţionale. Reprezentantul Ministerului Public aratã cã prevederile art. 31 alin. 3 din anexa nr. 2 la <>Legea locuinţei nr. 114/1996 nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, deoarece stabilirea, prin lege, a unor excepţii de la regula timbrãrii acţiunilor în justiţie nu contravine dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, având în vedere situaţiile diferite în care se aflã cei care se încadreazã în ipoteza normei legale. Solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, invocând practica în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele: Prin încheierile din 26 noiembrie 2004, din 29 octombrie 2004 şi din 17 ianuarie 2005, pronunţate în dosarele nr. 9.471/2004, nr. 10.075/2002, nr. 9.468/2004 şi nr. 10.070/2004, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31, ale art. 31 alin. 3 şi ale art. 31 alin. 4 din anexa nr. 2 la <>Legea locuinţei nr. 114/1996 . Excepţia a fost ridicatã de Aurel Ionescu. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã textul de lege criticat, ce prevede scutirea asociaţiei de proprietari de la plata taxelor de timbru, în cadrul acţiunilor introduse de asociaţiile de proprietari împotriva proprietarilor care nu plãtesc cheltuielile comune, încalcã principiul constituţional al egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, consacrat de art. 16 din Constituţie. De asemenea, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prevederile legale criticate contravin şi dispoziţiilor art. 44 şi ale art. 136 alin. (6) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ale art. 1 din Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţie, precum şi ale art. 3 şi ale art. 14 din Convenţie, raportate la art. 20 din Constituţie, şi "restrâng proprietarului dreptul la apãrare". Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se aratã cã, în temeiul art. 139 alin. (1) din Constituţie, legiuitorul poate stabili scutiri de taxe sau de impozite, în considerarea unor situaţii diferite, fãrã a aduce atingere principiului constituţional al egalitãţii în drepturi a cetãţenilor. De asemenea, se aratã cã "asociaţia de proprietari este reprezentanta tuturor proprietarilor, având în aceastã calitate dreptul de a formula cereri de chemare în judecatã pentru neplata cheltuielilor comune de întreţinere, iar acest drept nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate (...)". Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens se aratã cã obligaţia fiecãrui proprietar de a achita cota ce îi revine din cheltuielile comune legate de administrarea, întreţinerea şi reparaţiile clãdirilor cu mai multe apartamente este o obligaţie civilã, izvorâtã din contractul de asociere al proprietarilor în cadrul asociaţiei de proprietari, cât şi din raporturile contractuale stabilite de asociaţie cu furnizorii de servicii. Se apreciazã astfel, invocându-se jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, cã textul de lege criticat nu încalcã art. 16 din Constituţie, deoarece legiuitorul poate stabili reglementãri juridice diferite, aplicabile unor situaţii diferite. Avocatul Poporului aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece principiul constituţional al egalitãţii în drepturi nu priveşte egalitatea între cetãţeni şi persoanele juridice. Se mai aratã cã, în temeiul art. 139 alin. (1) din Constituţie, legiuitorul are competenţa sã stabileascã scutiri de taxe şi de impozite, având în vedere situaţii diferite, fãrã a aduce atingere principiului egalitãţii în drepturi. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. În legãturã cu obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã a fost sesizatã de cãtre Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. 3 din anexa nr. 2 la <>Legea locuinţei nr. 114/1996 , prin încheierea din 26 noiembrie 2004, a prevederilor art. 31 din anexa nr. 2 la <>Legea locuinţei nr. 114/1996 , prin încheierea din 29 octombrie 2004, şi respectiv a prevederilor art. 31 alin. 4 din acelaşi act normativ, prin Încheierea din 17 ianuarie 2005. Din examinarea motivãrii formulate de cãtre autorul excepţiei, Curtea constatã cã, în realitate, acesta criticã doar prevederile alin. 3 al art. 31 din anexa nr. 2 la <>Legea locuinţei nr. 114/1996 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997, ce se referã la scutirea de taxa de timbru a acţiunii formulate în justiţie de cãtre asociaţia de proprietari, astfel încât, prin prezenta decizie, urmeazã sã se pronunţe asupra acestui din urmã text de lege potrivit cãruia: "Acţiunea este scutitã de taxã de timbru." În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 16, 20, 24, 44 şi ale art. 136 alin. (6) din Constituţie, al cãror conţinut este urmãtorul: - Art. 16: "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri. (2) Nimeni nu este mai presus de lege. (3) Funcţiile şi demnitãţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetãţenia românã şi domiciliul în ţarã. Statul român garanteazã egalitatea de şanse între femei şi bãrbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnitãţi. (4) În condiţiile aderãrii României la Uniunea Europeanã, cetãţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autoritãţile administraţiei publice locale."; - Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţã cu Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. (2) Dacã existã neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile."; - Art. 24: "(1) Dreptul la apãrare este garantat. (2) În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sã fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."; - Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. (2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, în condiţiile prevãzute prin lege organicã, precum şi prin moştenire legalã. (3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauzã de utilitate publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã şi prealabilã despãgubire. (4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte mãsuri de trecere silitã în proprietatea publicã a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de orice altã naturã discriminatorie a titularilor. (5) Pentru lucrãri de interes general, autoritatea publicã poate folosi subsolul oricãrei proprietãţi imobiliare, cu obligaţia de a despãgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autoritãţii. (6) Despãgubirile prevãzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţã, prin justiţie. (7) Dreptul de proprietate obligã la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinãtãţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. (8) Averea dobânditã licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezumã. (9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii."; - Art. 136 alin. (5): "Proprietatea privatã este inviolabilã, în condiţiile legii organice." De asemenea, autorul excepţiei mai invocã şi încãlcarea dispoziţiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ale art. 1 din Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţie, precum şi ale art. 3 şi ale art. 14 din Convenţie, fãrã a arãta în ce constã aceastã încãlcare. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele: În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat încalcã principiul constituţional al egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, prevãzut de art. 16 din Constituţie, prin faptul cã asociaţia de proprietari ce administreazã clãdirile cu mai multe apartamente proprietate privatã sau mixtã, în condiţiile <>Legii locuinţei nr. 114/1996 , este scutitã de taxa de timbru, în cazul acţionãrii în justiţie a oricãrui proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune, în timp ce proprietarul nu beneficiazã de aceastã scutire. Analizând aceste susţineri, Curtea constatã cã ele nu sunt întemeiate. Potrivit jurisprudenţei sale, de exemplu Decizia nr. 175 din 26 septembrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 28 decembrie 2000, "instituirea unor excepţii de la regula generalã a plãţii taxelor judiciare de timbru (scutiri de plata taxei) nu constituie o discriminare sau o atingere adusã principiului constituţional al egalitãţii în drepturi a cetãţenilor. Potrivit art. 138 alin. (1) din Constituţie, «Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurãrilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege», fiind aşadar la aprecierea legiuitorului sã stabileascã scutiri de taxe sau impozite, având în vedere situaţii diferite, fãrã ca prin aceasta sã se aducã atingere principiului egalitãţii în drepturi". De altfel, prevederile legale criticate au mai fãcut obiect al controlului de neconstituţionalitate, prin raportare la dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, iar prin Decizia nr. 163 din 4 iunie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 18 iulie 2002, Curtea a respins excepţia ca neîntemeiatã. Soluţia pronunţatã în decizia menţionatã, precum şi considerentele pe care aceasta s-a bazat sunt valabile şi în prezenta cauzã. Curtea constatã cã invocarea dispoziţiilor art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privatã, ale art. 24 referitoare la dreptul de apãrare, precum şi a celor cuprinse în art. 136 alin. (5) din Constituţie referitoare la inviolabilitatea proprietãţii private, în condiţiile legii organice, nu au relevanţã în cauzã. Pentru aceleaşi considerente nu poate fi reţinutã nici încãlcarea dispoziţiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ale art. 1 din Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţie, şi nici ale art. 3 şi art. 14 din aceeaşi Convenţie, prin raportare la dispoziţiile art. 20 din Constituţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. 3 din anexa nr. 2 la <>Legea locuinţei nr. 114/1996 , excepţie ridicatã de Aurel Ionescu în dosarele nr. 9.471/2004, nr. 10.075/2002, nr. 9.468/2004 şi nr. 10.070/2004 ale Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 mai 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
