Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 271 din 24 februarie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 pct. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 26/2004 privind unele masuri pentru finalizarea privatizarii societatilor comerciale aflate in portofoliul Autoritatii pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului si consolidarea unor privatizari
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 222 din 6 aprilie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 52 pct. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 26/2004 privind unele mãsuri pentru finalizarea privatizãrii societãţilor comerciale aflate în portofoliul Autoritãţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizãri, excepţie ridicatã din oficiu de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 2.210/36/2007.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã textul de lege criticat nu conţine nicio normã retroactivã, scutirea de la plata accesoriilor aferente creanţelor bugetare reprezentând opţiunea liberã a legiuitorului.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 30 octombrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 2.210/36/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a <>art. 52 pct. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 26/2004 privind unele mãsuri pentru finalizarea privatizãrii societãţilor comerciale aflate în portofoliul Autoritãţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizãri, excepţie ridicatã din oficiu de instanţa de judecatã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal susţine cã dispoziţiile <>art. 52 pct. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 26/2004 , prin care a fost introdus <>art. 11^1 în Ordonanţa Guvernului nr. 72/2002 , sunt neconstituţionale, întrucât contravin principiului neretroactivitãţii legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie. În motivarea excepţiei, se aratã cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 72/2002 privind unele mãsuri pentru finalizarea procesului de privatizare a Societãţii Comerciale "Şantierul Naval" - S.A. Constanţa este un act juridic cu caracter legislativ care nu conţine dispoziţii cu caracter general, aplicabile unui numãr nedeterminat de subiecte de drept, ci reglementeazã anumite mãsuri aplicabile strict procedurii de finalizare a procesului de privatizare a Societãţii Comerciale "Şantierul Naval" - S.A. Constanţa. În aplicarea dispoziţiilor ordonanţei, la data de 8 octombrie 2002 a fost finalizat procesul de privatizare, iar la data de 8 ianuarie 2004 s-a realizat transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor societãţii, prin conversia în acţiuni a obligaţiilor acesteia cãtre bugetul de stat şi bugetele speciale exigibile la data finalizãrii privatizãrii.
Or, în condiţiile în care, prin introducerea art. 11^1 în cuprinsul ordonanţei se reglementeazã la data de 30 aprilie 2004, cu privire la raporturile juridice nãscute şi consumate anterior acestei date, şi anume în privinţa majorãrilor de întârziere, a dobânzilor şi penalitãţilor de orice fel aferente creanţelor care fac obiectul conversiei prevãzute la <>art. 3-5 din Ordonanţa Guvernului nr. 72/2002 , operaţiune juridicã realizatã la data de 8 octombrie 2002, prin încheierea procesului de privatizare a societãţii, respectiv la data de 8 ianuarie 2004, prin conversia în acţiuni a obligaţiilor societãţii faţã de bugetul de stat şi bugetele speciale, dispoziţiile <>art. 52 pct. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 26/2004 sunt retroactive, încãlcând prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, arãtând cã dispoziţiile legale dispun şi pentru trecut, deoarece se extind ca sferã de aplicabilitate şi asupra situaţiilor juridice anterioare intrãrii în vigoare a legii.
Guvernul considerã cã dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 26/2004 îşi limiteazã incidenţa exclusiv la situaţii juridice cu persistenţã în timp, aşadar integrate domeniului temporal de aplicare a <>Ordonanţei Guvernului nr. 72/2002 .
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 52 pct. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 26/2004 privind unele mãsuri pentru finalizarea privatizãrii societãţilor comerciale aflate în portofoliul Autoritãţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizãri, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 30 aprilie 2004, text de lege care are urmãtorul conţinut: "2. Se scutesc la platã majorãrile de întârziere, dobânzile şi penalitãţile de orice fel aferente creanţelor care fac obiectul conversiei prevãzute la art. 3-5, datorate de la data finalizãrii privatizãrii pânã la data realizãrii conversiei, precum şi orice alte accesorii aferente creanţelor bugetare achitate de societatea comercialã, datorate şi calculate la data finalizãrii privatizãrii."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) din Constituţie.
Examinând critica de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 72/2002 s-au reglementat unele mãsuri privind finalizarea procesului de privatizare a Societãţii Comerciale "Şantierul Naval" - S.A. Constanţa.
Printre mãsurile adoptate a fost conversia în acţiuni a creanţelor pe care societatea le datora bugetului de stat, bugetului asigurãrilor sociale de stat, bugetelor fondurilor speciale, bugetelor locale, Autoritãţii pentru Valorificarea Activelor Bancare şi Autoritãţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, creanţe exigibile la data finalizãrii privatizãrii.
Potrivit art. 11 din ordonanţã, au fost scutite de la platã majorãrile de întârziere şi penalitãţile de orice fel aferente creanţelor care au fãcut obiectul acestei conversii, datorate şi neachitate pânã la data finalizãrii privatizãrii. Cu alte cuvinte, legiuitorul a instituit o scutire de la plata accesoriilor aferente creanţelor bugetare şi creanţelor Autoritãţii pentru Valorificarea Activelor Bancare şi Autoritãţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, exigibile la data transferului cãtre investitorul strategic al dreptului de proprietate asupra pachetului majoritar de acţiuni deţinut de stat - data finalizãrii privatizãrii.
Ulterior, dispoziţiile <>art. 11^1 , introduse prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 26/2004 , extind sfera de aplicare a scutirii de la plata accesoriilor aferente creanţelor amintite sub douã aspecte: pe de o parte, o extindere temporalã - se scutesc de la platã majorãrile de întârziere, dobânzile şi penalitãţile datorate de la data finalizãrii privatizãrii pânã la data realizãrii conversiei şi, pe de altã parte, se adaugã o nouã categorie de scutiri, şi anume aceea a plãţii accesoriilor aferente creanţelor bugetare achitate de societatea comercialã, datorate şi calculate la data finalizãrii privatizãrii.
Aşa cum rezultã din preambulul <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 26/2004 , finalizarea privatizãrii în mod accelerat a societãţilor comerciale care se mai aflã în portofoliul Autoritãţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, mai ales a celor cu impact semnificativ în plan economic şi social, precum şi consolidarea unor privatizãri, în scopul menţinerii acestor societãţi comerciale în activitate şi fãrã perturbãri sociale majore, servesc interesului public general şi imediat. Avându-se în vedere aceste obiective, scopul reglementãrii este acela ca societãţile comerciale privatizate sã poatã exercita în continuare funcţiile economice pentru care au fost constituite, aspecte ce privesc interesul public general, în acord cu obligaţia statului de a asigura protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã, precum şi libertatea comerţului şi protecţia concurenţei loiale, potrivit art. 135 din Constituţie.
Curtea reţine cã analiza pe care o impune controlul de constituţionalitate trebuie, în mod necesar, sã înceapã prin a califica situaţia juridicã reglementatã prin norma de lege criticatã. Astfel, ori de câte ori o lege nouã modificã starea legalã anterioarã cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacã s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptãrii noii reglementãri, care trebuie sã respecte suveranitatea legii anterioare. Legea nouã însã este aplicabilã de îndatã tuturor situaţiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge dupã intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate dupã abrogarea legii vechi.
Astfel, Curtea constatã cã legea nouã opereazã o modificare sub aspectul extinderii sferei de aplicare a scutirilor de la plata accesoriilor aferente creanţelor datorate statului. Obligaţia de platã a acestor accesorii a luat naştere în mod valabil potrivit reglementãrilor în vigoare şi nu a fost stinsã prin plata cãtre creditor, astfel cã situaţia juridicã nu poate fi calificatã drept "facta praeterita", ci "facta pendentia", ale cãrei efecte nu au fost consumate. Legea nouã nu modificã temeiul juridic al obligaţiei debitorului, respectiv modalitatea de constituire a situaţiei juridice, ci doar modalitatea de executare, mai precis, de stingere a obligaţiei.
De altfel, chiar noţiunea de "scutire de la platã" are semnificaţia aplicãrii pentru trecut unor obligaţii nãscute în mod valabil, exigibile, dar neexecutate pânã la momentul reglementãrii scutirii. Mai mult, în materia reglementatã prin ordonanţa criticatã, dat fiind obiectul asupra cãruia opereazã scutirea, şi anume majorãrile de întârziere, dobânzile şi penalitãţile de orice fel aferente creanţelor care fac obiectul conversiei prevãzute de <>Ordonanţa Guvernului nr. 72/2002 , dispoziţia criticatã nu poate avea ca domeniu temporal de acţiune decât obligaţiile nãscute în trecut, pentru care statul, în considerarea argumentelor expuse în prealabil, poate institui aceastã exonerare.
Aşa fiind, Curtea constatã cã dispoziţiile criticate respectã principiul "tempus regit actum" şi dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 52 pct. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 26/2004 privind unele mãsuri pentru finalizarea privatizãrii societãţilor comerciale aflate în portofoliul Autoritãţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizãri, excepţie ridicatã din oficiu de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 2.210/36/2007.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 februarie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
