Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 271 din 22 martie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 54/2010 privind unele masuri pentru combaterea evaziunii fiscale
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 54/2010 privind unele mãsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Principal Company" - S.A. din satul Poşta Câlnãu, judeţul Buzãu, prin administrator judiciar Societatea Comercialã "Expert Cont Insolvency" IPURL, în Dosarul nr. 73/42/2011 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 592D/2011. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Magistratul-asistent face referatul cauzei şi aratã cã la dosar s-au depus douã cereri prin care autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicitã acordarea unui nou termen de judecatã, pe de o parte, motivatã prin lipsa de apãrare, şi, pe de altã parte, în vederea completãrii motivelor în susţinerea excepţiei. Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii formulate. Curtea, deliberând, în temeiul dispoziţiilor art. 156 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, coroborate cu cele ale art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, respinge cererea de amânare, având în vedere data pronunţãrii încheierii de sesizare, apreciazã cã autorul excepţiei de neconstituţionalitate a avut suficient timp la dispoziţie pentru a-şi pregãti apãrarea. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 18 aprilie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 73/42/2011, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 54/2010 privind unele mãsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Principal Company" - S.A. din satul Poşta Câlnãu, judeţul Buzãu, prin administrator judiciar Societatea Comercialã "Expert Cont Insolvency" IPURL, într-o cauzã având ca obiect o cerere de anulare a unui act administrativ, respectiv anularea unui proces-verbal emis în temeiul Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 54/2010, precum şi acordarea unor despãgubiri. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţã, cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 54/2010 privind unele mãsuri pentru combaterea evaziunii fiscale contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), art. 45, art. 56 alin. (2), art. 115 alin. (4) şi art. 139 alin. (1). De asemenea, considerã cã prevederile acestui act normativ sunt în contradicţie şi cu dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, ale Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizionalã în administraţia publicã, precum şi ale art. 2 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996. În acest sens aratã cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 54/2010 a fost adoptatã cu încãlcarea prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, întrucât nu este motivat caracterul de urgenţã şi nu se aratã situaţia extraordinarã care a generat emiterea acestei ordonanţe de urgenţã. Or, prin nerespectarea prevederilor constituţionale menţionate mai sus se încalcã şi cele ale art. 1 alin. (5) din Constituţie, care instituie obligaţia respectãrii Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor. De asemenea, aratã cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 54/2010 modificã Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, or, potrivit art. 139 alin. (1) din Constituţie, impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc numai prin lege, astfel cã "printr-o ordonanţã de urgenţã s-au modificat regulile stabilite prin Codul fiscal, adoptat prin lege", referitoare la taxa pe valoarea adãugatã şi la accize. Totodatã, art. I pct. 21 din acelaşi act normativ, prin care s-a stabilit o accizã de 100 euro/hl la bãuturi fermentate liniştite, în condiţiile în care produse din aceeaşi categorie a bãuturilor fermentate liniştite, în speţã vinurile liniştite, au în continuare o accizã 0, contravine art. 56 alin. (2) din Constituţie. Astfel cã, dacã Guvernul a apreciat cã se impune creşterea accizelor bãuturilor alcoolice, aceleaşi considerente impuneau creşterea accizelor în privinţa tuturor categoriilor de bãuturi, încât mediul concurenţial sã nu fie afectat. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal opineazã în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã în preambulul ordonanţei sunt enumerate situaţiile de urgenţã care justificã adoptarea acesteia, şi care sunt de interes public, astfel cã reglementarea lor trebuie fãcutã cu celeritate. Iar, câtã vreme Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 54/2010 are valoare juridicã de lege, aspect dedus din dispoziţiile constituţionale ale art. 115 alin. (6), nu sunt încãlcate nici prevederile art. 139 alin. (1) din Constituţie. Cât priveşte invocarea celorlalte prevederi constituţionale, susţinerile sunt neîntemeiate, întrucât nu s-a fãcut dovada faptului cã actul normativ criticat nu respectã Constituţia. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului aratã cã dispoziţiile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 54/2010 sunt constituţionale. Astfel cum rezultã din preambulul actului normativ criticat, situaţia extraordinarã şi urgenţa adoptãrii acestuia au fost motivate. De asemenea, aratã cã reglementarea pe calea ordonanţelor şi a ordonanţelor de urgenţã constituie, potrivit art. 115 din Constituţie, o atribuţie a Guvernului, iar ordonanţa de urgenţã, ca act normativ ce permite Guvernului, sub controlul Parlamentului, sã facã faţã unei situaţii extraordinare, se justificã prin necesitatea şi urgenţa reglementãrii acestei situaţii, care, datoritã circumstanţelor sale, impune adoptarea de soluţii imediate în vederea evitãrii unei grave atingeri aduse interesului public. În ceea ce priveşte critica raportatã la art. 45, art. 56 alin. (2) şi art. 139 din Constituţie, aceasta nu poate fi reţinutã, întrucât libertatea economicã trebuie exercitatã în condiţiile legii, iar impunerea de cãtre stat a unui climat de disciplinã economicã, reflectat în stabilirea de cãtre legiuitor a unor reguli care sã conducã la creşterea gradului de colectare a veniturilor bugetare, este în concordanţã cu prevederile constituţionale. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 54/2010 privind unele mãsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 23 iunie 2010. În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) - "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie", art. 45 - Libertatea economicã, prevederile art. 56 alin. (2) - "Sistemul legal de impuneri trebuie sã asigure aşezarea justã a sarcinilor fiscale", ale art. 115 alin. (4) - "Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţã numai în situaţii extraordinare a cãror reglementare nu poate fi amânatã, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora", precum şi ale şi art. 139 alin. (1) - "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurãrilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele: 1. Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 54/2010 a fost adoptatã în temeiul delegãrii legislative constituţionale, respectiv art. 115 alin. (4), potrivit cãruia "Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţã numai în situaţii extraordinare a cãror reglementare nu poate fi amânatã, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora". Or, Guvernul, în virtutea acestor prevederi constituţionale, aratã care a fost scopul adoptãrii Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 54/2010, astfel cum reiese atât din preambulul acestei ordonanţe de urgenţã, cât şi din expunerea de motive ce însoţeşte proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 54/2010 privind unele mãsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, motivând situaţia extraordinarã şi urgenţa care au impus adoptarea acesteia. Astfel, se aratã cã adoptarea acestui act normativ este fãcutã având în vedere: - necesitatea combaterii în regim de maximã urgenţã a fraudei fiscale în domeniul TVA pentru livrãrile de: cereale, plante tehnice, legume, fructe, carne, zahãr, fãinã, pâine şi produse de panificaţie; - necesitatea stabilirii unor standarde minime comune pentru înregistrarea şi scoaterea din evidenţã a persoanelor impozabile care efectueazã operaţiuni de comerţ intracomunitar, în special achiziţii intracomunitare de bunuri, în vederea diminuãrii evaziunii fiscale în domeniul TVA; - pentru asigurarea unei mai bune monitorizãri a operatorilor economici care desfãşoarã operaţiuni cu produse accizabile, respectiv produse energetice, alcool şi bãuturi alcoolice şi tutun prelucrat, în vederea accelerãrii încasãrii accizelor la bugetul de stat şi a diminuãrii evaziunii fiscale în domeniu; - în scopul întãririi supravegherii şi controlului vamal al activitãţii de introducere şi comercializare a mãrfurilor în regim duty-free; - pentru instituirea unor pârghii care sã conducã la creşterea gradului de colectare a veniturilor bugetare. Or, având în vedere prevederile constituţionale, motivarea situaţiei extraordinare şi urgenţa care impune adoptarea acesteia, critica autorului este neîntemeiatã. Elementele prezentate în preambulul Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 54/2010 vizeazã interesul general public, care determinã adoptarea de soluţii imediate în vederea evitãrii unei grave atingeri aduse interesului public. 2. Referitor la pretinsa încãlcare a prevederilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, Curtea observã cã autoarea excepţiei nu motiveazã, în concret, care este contradicţia dintre textul criticat şi exigenţele de tehnicã legislativã specifice normelor juridice prevãzute de Legea nr. 24/2000. 3. În ceea ce priveşte critica referitoare la faptul cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 54/2010 modificã Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, or, potrivit art. 139 alin. (1) din Constituţie, impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc numai prin lege, nu poate fi reţinutã. Sintagma "numai prin lege" din cuprinsul art. 139 alin. (1) urmãreşte sã interzicã stabilirea unor impozite şi taxe pentru bugetul de stat şi bugetul asigurãrilor sociale de stat prin acte inferioare legii, cum ar fi hotãrâri ale Guvernului, ordine ale miniştrilor etc., sintagma nefiind aplicabilã ordonanţelor şi ordonanţelor de urgenţã ale Guvernului. A se vedea în acest sens şi Decizia nr. 883 din 6 iulie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 5 august 2010. 4. De asemenea, Curtea reţine cã autoarea excepţiei este nemulţumitã de faptul cã aplicarea şi majorarea accizelor ar fi trebuit fãcute pentru toate categoriile de bãuturi, iar aceleaşi considerente, care au stat la baza majorãrii accizei bãuturilor fermentate liniştite, impuneau creşterea accizelor în privinţa tuturor categoriilor de bãuturi, astfel încât mediul concurenţial sã nu fie afectat. Având în vedere cele prezentate, se desprinde concluzia cã autoarea excepţiei doreşte o modificate legislativã, în sensul ca majorarea accizei sã se aplice tuturor categoriilor de bãuturi, aspect ce nu intrã în competenţa Curţii Constituţionale, fiind atributul exclusiv al Parlamentului, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituţie. Într-o atare situaţie, critica de neconstituţionalitate apare ca inadmisibilã. 5. Totodatã, critica referitoare la încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 45 şi ale art. 56 alin. (1) nu poate fi reţinutã. Se observã cã stabilirea obligaţiei de platã a impozitelor şi taxelor, precum şi scutirea de la plata unor impozite sau taxe pentru anumite venituri, bunuri sau categorii de contribuabili se realizeazã în conformitate cu prevederile art. 56 din Constituţie, potrivit cãrora cetãţenii au obligaţia de a contribui prin impozite şi taxe la cheltuielile publice, care se stabilesc prin lege. De asemenea, potrivit prevederilor constituţionale ale art. 45, în condiţiile legii, accesul liber al persoanelor la o activitate economicã, libera iniţiativã şi exercitarea acestora sunt garantate, iar libertatea economicã trebuie exercitatã în condiţiile legii. 6. Referitor la pretinsa încãlcare a prevederilor Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizionalã în administraţia publicã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 3 februarie 2003, precum şi ale art. 2 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 16 august 2005, Curtea constatã cã examinarea constituţionalitãţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încãlcate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din aceastã comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia cã, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţionalã, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele. Rezultã deci cã nu ne aflãm în prezenţa unei chestiuni privind constituţionalitatea, ci a unei presupuse contrarietãţi între norme legale. 7. Având în vedere faptul cã nu se înfrânge nicio prevedere constituţionalã sau legalã, critica referitoare la încãlcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie este neîntemeiatã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 54/2010 privind unele mãsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Principal Company" - S.A. din satul Poşta Câlnãu, judeţul Buzãu, prin administrator judiciar Societatea Comercialã "Expert Cont Insolvency" IPURL, în Dosarul nr. 73/42/2011 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 martie 2012.
