Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 271 din 2 octombrie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV pct. 2 si 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobata prin Legea nr. 12/1995 , cu modificarile ulterioare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 16 ianuarie 2002
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV pct. 2 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobatã prin <>Legea nr. 12/1995 , cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Transtex" - S.R.L. din Sighisoara în Dosarul nr. 4.169/2000 al Judecãtoriei Sighisoara.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa din 18 septembrie 2001, în lipsa pãrţilor şi în prezenta reprezentantului Ministerului Public, şi au fost consemnate în încheierea de la aceeaşi data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 25 septembrie 2001 şi apoi pentru data de 2 octombrie 2001.
CURTEA,
având în vederea actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 aprilie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 4.169/2000, Judecãtoria Sighisoara a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobatã prin <>Legea nr. 12/1995 , cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Transtex" - S.R.L. din Sighisoara într-un litigiu având ca obiect plângerea impotriva procesului-verbal de contravenţie întocmit de Garda financiarã Mures.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile <>art. IV pct. 2 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 sunt neconstituţionale, întrucât reprezintã "o forma mascatã de confiscare a unor bunuri... dobândite în mod licit", iar asupra acestor bunuri rezultate din contractele comerciale internaţionale statul nu are nici un drept, nefiind parte în aceste contracte. De asemenea, se considera ca nu sunt respectate nici dispoziţiile art. 49 din Constituţie, privind cazurile şi condiţiile în care se pot opera restrangeri ale exerciţiului unor drepturi şi libertãţi, fiind astfel încãlcat dreptul de proprietate asupra sumei de bani ce reprezintã beneficiul rezultat din activitatea de comerţ internaţional. Se mai susţine ca prin impunerea încasãrii sumelor în valuta, prin conturi deschise în România la bãnci autorizate, se aduce o restrangere principiului libertãţii comerţului, acesta presupunand "şi posibilitatea pentru agenţii economici de a-şi stabili împreunã cu partenerii contractuali locul unde urmeazã a se face plata şi modalitãţile de plata".
Rãspunderea agentului economic, în baza <>art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , reprezintã, în opinia autoarei exceptiei, o imixtiune a statului în relaţiile contractuale dintre persoane private. Astfel, sancţiunea contravenţionalã se aplica în cazul neexecutãrii unor obligaţii contractuale, neexecutare ce ar putea fi sancţionatã doar de cãtre partea prejudiciata, iar nu de cãtre stat. Mai mult, se apreciazã ca în aplicarea sancţiunii contravenţionale nu se tine seama de vinovãţia necesarã pentru sãvârşirea contravenţiei, instituindu-se o rãspundere obiectivã, fapt ce contravine art. 41 alin. (7) din Constituţie. De asemenea, prin intervenţia statului "în ordinea juridicã a proprietãţii private" sunt incalcate şi prevederile art. 135 alin. (6) din Constituţie.
Judecãtoria Sighisoara, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, întrucât prin instituirea obligaţiei de repatriere a valutei şi a efectuãrii operaţiunilor prin conturi deschise în România la bãnci autorizate nu sunt incalcate prevederile art. 49 alin. (1) din Constituţie. Se considera, de asemenea, ca nu sunt incalcate nici dispoziţiile constituţionale ale art. 134 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi b) şi ale art. 135 alin. (6), întrucât "inviolabilitatea proprietãţii private nu poate fi opusã cerinţelor apãrãrii intereselor naţionale în activitatea financiarã şi valutarã". Mai mult, instanta apreciazã ca "de constituirea fondurilor valutare depinde însãşi funcţionarea sistemului economic".
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata. În primul rând se considera ca nu suntem în prezenta unei confiscari, restrangeri a exerciţiului unor drepturi sau violari a proprietãţii private, ci este vorba de sãvârşirea unei contravenţii, cu toate consecinţele sanctionatorii ce decurg din acest fapt. Dreptul de proprietate al autoarei exceptiei nu este atins în nici un fel, dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994 fiind o concretizare a prevederilor art. 41 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cãrora "Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege".
Se mai considera ca activitatea de comerţ internaţional a agenţilor economici, pe de o parte, se desfãşoarã pe baza autonomiei lor juridice, iar pe de alta parte, este necesar sa fie respectat interesul naţional în desfãşurarea acestei activitãţi. Se face referire şi la jurisprudenta Curţii Constituţionale în legatura cu dispoziţiile atacate, exemplificandu-se prin deciziile nr. 15/1997, nr. 16/1997, nr. 274/1997, nr. 64/1998, nr. 89/1998 şi nr. 113/1998. În sfârşit, se apreciazã ca statul are datoria de a apara interesul public în cadrul economiei naţionale şi, pe cale de consecinta, de a interveni în activitãţile economice.
În legatura cu prevederile art. 29 şi 30 din Constituţie se apreciazã ca acestea nu au legatura cu cauza.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere exprimat de Guvern, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
În legatura cu obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, deşi în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale instanta a reţinut ca sunt criticate dispoziţiile art. IV din ordonanta, în realitate, din analiza notelor scrise ale autoarei exceptiei, rezulta ca sunt avute în vedere doar pct. 2 şi 7 ale acestui articol, care reglementeazã obligaţia de a incasa sumele în valuta prin conturi deschise în România la bãnci autorizate, respectiv sancţiunile contravenţionale ce intervin în cazul nerespectãrii obligaţiei de repatriere a valutei. În consecinta, Curtea urmeazã sa se pronunţe numai asupra dispoziţiilor <>art. IV pct. 2 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 28 ianuarie 1994, aprobatã prin <>Legea nr. 12/1995 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 7 februarie 1995, cu modificãrile ulterioare.
I. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca alin. 3 al <>art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 face referire la <>Legea nr. 76/1992 , lege abrogatã expres prin <>art. 11 lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 cu privire la diminuarea blocajului financiar şi a pierderilor din economie (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 22 aprilie 1997). Ca urmare, în cazul depãşirii termenului prevãzut la alin. 3 al pct. 7 din <>art. IV al Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994 nu se vor mai putea aplica sancţiunile reglementate prin <>Legea nr. 76/1992 , la care se adauga o majorare de 50%, deoarece un text legal care face trimitere la o norma care între timp a ieşit din vigoare nu mai produce efecte juridice. În consecinta, prevederile alin. 3 al pct. 7 din <>art. IV al Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994 nu pot constitui obiectul controlului de neconstituţionalitate, având în vedere ca, potrivit <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã are competenta de a decide numai asupra normelor juridice în vigoare. Prin urmare, în temeiul alin. (6) al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, excepţia de neconstituţionalitate a alin. 3 al pct. 7 din <>art. IV al Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994 apare ca fiind inadmisibila, urmând sa fie respinsã ca atare.
II. Cu privire la constituţionalitatea <>art. IV pct. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat, statuand ca acest text este constituţional. Astfel, prin Decizia nr. 89 din 25 iunie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 31 iulie 1998, şi prin Decizia nr. 198 din 19 iunie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 27 august 2001, Curtea a reţinut în esenta ca atât obligaţia de repatriere a valutei, cat şi cea de efectuare a operaţiunilor prin conturile deschise în România la bãnci autorizate nu sunt contrare principiilor economiei de piata şi libertãţii comerţului, prevãzute la art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie, întrucât, potrivit prevederilor alin. (2) lit. b) al aceluiaşi articol, statul are obligaţia de a asigura protejarea intereselor naţionale în activitatea financiarã şi valutarã. De asemenea, Curtea a mai reţinut ca aceste obligaţii nu incalca nici dispoziţiile art. 49 alin. (1) din Constituţie, deoarece acestea, reglementand situaţiile în care pot fi restrânse drepturile şi libertãţile fundamentale ale cetãţenilor, nu se aplica în cauza.
Întrucât nu exista elemente noi care sa determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât considerentele, cat şi soluţia privind dispoziţiile art. IV pct. 2 îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de fata.
III. De asemenea, Curtea s-a mai pronunţat cu privire la constituţionalitatea prevederilor <>art. IV pct. 7 alin. 1 şi 2 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 . Astfel, prin Decizia nr. 209 din 25 octombrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 15 februarie 2001, şi prin Decizia nr. 151 din 8 mai 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 475 din 20 august 2001, Curtea a hotãrât, cu majoritate de voturi în ceea ce priveşte dispoziţiile art. IV pct. 7 alin. 1, respingerea exceptiei de neconstituţionalitate. În considerentele acestor decizii s-a reţinut ca aceste dispoziţii nu contravin art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b) şi art. 135 alin. (6) din Constituţie, deoarece inviolabilitatea, în condiţiile legii, a proprietãţii private nu poate fi opusã cerinţelor apãrãrii intereselor naţionale în activitatea financiarã şi valutarã, în stadiul actual de dezvoltare a economiei de piata. Nici economia de piata şi nici libertatea comerţului nu justifica încãlcarea obligaţiei de repatriere a valutei şi a termenului legal maxim de repatriere, deoarece de constituirea fondurilor valutare depinde funcţionarea însãşi a sistemului economic, astfel ca autonomia juridicã a agenţilor economici în activitatea de comerţ exterior nu se poate realiza decât cu respectarea acestor obligaţii.
În legatura cu susţinerea potrivit cãreia dispoziţiile alin. 1 şi 2 ale pct. 7 din <>art. IV al Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994 ar incalca prevederile art. 41 alin. (7) din Constituţie, Curtea a reţinut prin mai multe decizii (de exemplu, prin Decizia nr. 104 din 6 iunie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 16 august 2000) ca dispoziţiile criticate au ca scop consolidarea regimului valutar şi întãrirea disciplinei financiare privind disponibilitãţile în conturile valutare ale persoanelor fizice şi juridice, care produc şi comercializeazã mãrfuri, executa lucrãri şi presteazã servicii în strãinãtate, prevãzându-se atât obligaţia de repatriere a valutei, cat şi sancţiunea nerespectãrii acestei obligaţii. Curtea a mai constatat ca limitele dreptului de proprietate au fost stabilite prin lege (şi anume, <>Legea nr. 12/1995 , prin care a fost aprobatã cu modificãri <>Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 ), iar amenzile contravenţionale prevãzute la pct. 7 al art. IV din ordonanta criticata sunt, de asemenea, prevãzute de lege, asa încât nu se poate retine încãlcarea art. 41 din Constituţie.
De asemenea, prin Decizia nr. 161 din 10 noiembrie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 11 ianuarie 1999, Curtea a statuat ca nu este intemeiata nici susţinerea potrivit cãreia se instituie o rãspundere obiectivã, întrucât, prin ipoteza, fiind vorba de sãvârşirea unei contravenţii, elementul vinovatiei este de esenta acesteia şi, de aceea, în lipsa vinovatiei nu se poate aplica niciodatã o sancţiune contravenţionalã. Existenta sau inexistenta acesteia este un element al stãrii de fapt, a carei apreciere este de atributul exclusiv al instanţei de judecata.
Având în vedere ca nu exista elemente noi, de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, şi în prezenta cauza excepţia de neconstituţionalitate urmeazã sa fie respinsã sub aceste aspecte.
În sfârşit, în ceea ce priveşte critica potrivit cãreia dispoziţiile pct. 7 al <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 contravin prevederilor art. 29 şi 30 din Constituţie, Curtea constata ca aceste texte din Legea fundamentalã se referã în esenta la drepturi şi libertãţi fundamentale ale cetãţenilor care nu pot fi opuse cerinţelor apãrãrii intereselor naţionale în activitatea financiarã şi valutarã. Astfel, Curtea urmeazã sa respingã şi aceasta critica de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi în ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. IV pct. 7 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 ,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV pct. 7 alin. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobatã prin <>Legea nr. 12/1995 , cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Transtex" - S.R.L. din Sighisoara în Dosarul nr. 4.169/2000 al Judecãtoriei Sighisoara.
2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 2 şi pct. 7 alin. 1 şi 2 din acelaşi act normativ, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 2 octombrie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof.univ.dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
