Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 270 din 16 martie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (2), art. 7 alin. (1^1) si (5), art. 18 lit. c), art. 20 alin. (1) si (2), art. 45 alin. (2) si (2^1), art. 46 alin. (4) si art. 48 alin. (2) si (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate si completate prin Legea nr. 1/2009
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 305 din 11 mai 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (2), art. 7 alin. (1^1) şi (5), art. 18 lit. c), art. 20 alin. (1) şi (2), art. 45 alin. (2) şi (2^1), art. 46 alin. (4) şi <>art. 48 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Silvia Maria Sulica, Eugen-Dan Sulica şi Castris Maria-Cristina Sulica în Dosarul nr. 44.118/3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã, de Rodica Fotiade în Dosarul nr. 8.118/211/2008 al Tribunalului Cluj - Secţia civilã şi de Szentmiklosy Gabor Andras în Dosarul nr. 9.288/211/2008 al Judecãtoriei Cluj-Napoca - Secţia civilã. Excepţia de neconstituţionalitate formeazã obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 5.578D/2009, nr. 5.748D/2009 şi nr. 6.831D/2009.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 25 februarie 2010 şi au fost consemnate în încheierea de la acea datã, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 16 martie 2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 martie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 44.118/3/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1^1) şi alin. (5), art. 20 alin. (2) şi <>art. 45 alin. (2^1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate şi completate prin <>Legea nr. 1/2009 , excepţie ridicatã de Silvia Maria Sulica, Eugen-Dan Sulica şi Castris Maria-Cristina Sulica.
Prin Încheierea din 19 mai 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 8.118/211/2008, Tribunalul Cluj - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (2), art. 7 alin. (1^1) şi (5), art. 18 lit. c), art. 45 alin. (2) şi (2^1), art. 46 alin. (4) şi <>art. 48 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate şi completate prin <>Legea nr. 1/2009 , excepţie ridicatã de Rodica Fotiade.
Prin Încheierea din 22 mai 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 9.288/211/2008, Judecãtoria Cluj-Napoca - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (2), art. 7 alin. (1^1) şi (5), art. 18 lit. c), art. 45 alin. (2) şi (2^1), art. 46 alin. (4) şi <>art. 48 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate şi completate prin <>Legea nr. 1/2009 , excepţie ridicatã de Szentmiklosy Gabor Andras.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia aratã, în esenţã, cã dispoziţiile <>Legii nr. 10/2001 , astfel cum au fost modificate prin <>Legea nr. 1/2009 , instituie un tratament diferit pentru persoane aflate în situaţii de fapt şi de drept identice, discriminarea operând în funcţie de momentul soluţionãrii cererilor formulate în baza legii, în forma anterioarã modificãrii. Astfel, dacã înaintea apariţiei <>Legii nr. 1/2009 , dovedirea lipsei bunei-credinţe a subdobânditorului avea ca efect restituirea în naturã a bunului imobil cãtre fostul proprietar, dupã intrarea în vigoare a legii criticate, restituirea în naturã nu mai poate opera. Prin urmare, având în vedere cã legea nouã intervine asupra efectelor unor situaţii juridice finalizate anterior odatã cu introducerea notificãrilor, respectiv a acţiunilor în justiţie reglementate de <>Legea nr. 10/2001 , în termenele prescrise în acest sens, suprimând posibilitatea legalã a persoanelor îndreptãţite de a primi restituirea în naturã a imobilelor, dispoziţiile criticate încalcã prevederile cuprinse în art. 15 alin. (2), art. 16 şi 44 din Constituţie.
Pe de altã parte, prevederile <>Legii nr. 1/2009 nu respectã cerinţele de precizie şi previzibilitate, deoarece nu stabilesc cu claritate sensul noţiunii de "imobile preluate fãrã titlu valabil" înainte de intrarea în vigoare a <>Legii nr. 213/1998 , aducând o gravã atingere securitãţii juridice şi stabilitãţii raporturilor juridice.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã considerã cã textele legale criticate nu retroactiveazã deoarece nu opereazã modificãri cu privire la condiţiile de existenţã a dreptului de proprietate, limitându-se la a reglementa garanţii suplimentare ale dreptului de proprietate dobândit de chiriaşi.
Tribunalul Cluj - Secţia civilã apreciazã ca fiind întemeiatã excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţiile <>art. 45 alin. (2) şi (2^1) din Legea nr. 10/2001 , întrucât acestea calificã drept acte autentice contractele de vânzare-cumpãrare încheiate în temeiul <>Legii nr. 112/1995 , fãrã a diferenţia dacã au fost încheiate anterior sau ulterior modificãrii <>Legii nr. 10/2001 prin <>Legea nr. 1/2009 .
Judecãtoria Cluj-Napoca - Secţia civilã considerã cã excepţia este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale invocate.
Guvernul considerã cã prevederile art. 45 alin. (2) şi (2^1) şi <>art. 46 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 sunt neconstituţionale prin raportare la dispoziţiile art. 15 şi 20 alin. (2) din Constituţie, precum şi la cele ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte prevederi, criticile formulate sunt neîntemeiate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie urmãtoarele dispoziţii din <>Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu modificãrile şi completãrile aduse prin <>Legea nr. 1/2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 3 februarie 2009, dispoziţii care au urmãtorul conţinut:
Art. 2 alin. (2): abrogat;
- Art.7: "(1^1) Nu se restituie în naturã, ci doar în echivalent, imobilele care au fost înstrãinate în baza <>Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, cu modificãrile ulterioare, cu respectarea condiţiilor cerute de lege. [...]
(5) Nu se restituie în naturã terenurile aferente imobilelor care au fost înstrãinate în temeiul dispoziţiilor <>Legii nr. 112/1995 , cu modificãrile ulterioare.";
- Art. 18 lit. c): "Mãsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent şi în urmãtoarele cazuri: [...]
c) imobilul a fost înstrãinat cu respectarea dispoziţiilor <>Legii nr. 112/1995 , cu modificãrile ulterioare.";
- Art. 20: "(1) Persoanele care au primit despãgubiri în condiţiile <>Legii nr. 112/1995 , cu modificãrile ulterioare, pot solicita restituirea în naturã numai în cazul în care imobilul nu a fost vândut pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi şi numai dupã returnarea sumei reprezentând despãgubirea primitã actualizatã cu indicele de inflaţie.
(2) În cazul în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor <>Legii nr. 112/1995 , cu modificãrile ulterioare, persoana îndreptãţitã are dreptul numai la mãsuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piaţã corespunzãtoare a întregului imobil, teren şi construcţii, stabilitã potrivit standardelor internaţionale de evaluare. Dacã persoanele îndreptãţite au primit despãgubiri potrivit prevederilor <>Legii nr. 112/1995 , cu modificãrile ulterioare, ele au dreptul la diferenţa dintre valoarea încasatã, actualizatã cu indicele inflaţiei, şi valoarea corespunzãtoare de piaţã a imobilului.";
- Art. 45 alin. (2) şi (2^1): "(2) Actele juridice de înstrãinare, inclusiv cele fãcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fãrã titlu valabil, considerate astfel anterior intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 213/1998 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sunt lovite de nulitate absolutã, în afarã de cazul în care actul a fost încheiat cu bunã-credinţã.
(2^1) Contractele de vânzare-cumpãrare încheiate în temeiul <>Legii nr. 112/1995 , cu modificãrile ulterioare, sunt acte autentice şi constituie titlu de proprietate opozabil de la datã încheierii acestora.";
- Art. 46 alin. (4): "Persoana îndreptãţitã are obligaţia de a urma calea prevãzutã de prezenta lege, dupã intrarea acesteia în vigoare. Prevederile prezentei legi se aplicã cu prioritate.";
- Art. 48 alin. (2): "Indiferent dacã imobilul a fost preluat cu titlu valabil sau fãrã titlu, obligaţia despãgubirii prevãzutã la alin. (1) revine persoanei îndreptãţite.";
- Art. 48 alin. (3): abrogat.
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20, art. 21 alin. (1), (2) şi (3), art. 44 şi art. 53, precum şi dispoziţiilor art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile de lege criticate au fãcut obiectul controlului prealabil de constituţionalitate. Astfel, prin <>Decizia nr. 56 din 14 ianuarie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 46 din 27 ianuarie 2009, Curtea a respins obiecţiile de neconstituţionalitate întemeiate pe aceleaşi argumente ca în cauza de faţã.
Astfel, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate prin care se susţine cã modificãrile aduse <>Legii nr. 10/2001 contravin dispoziţiilor constituţionale referitoare la principiul neretroactivitãţii, întrucât schimbã, pentru trecut, condiţiile de existenţã a sancţiunii nulitãţii, în scopul validãrii actelor de înstrãinare a imobilelor, preluate fãrã titlu, în temeiul <>Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, şi, implicit, al restrângerii sferei actelor juridice de înstrãinare considerate nule, Curtea a constatat cã aceasta este neîntemeiatã, arãtând cã "instituţia nulitãţii este o sancţiune civilã ce se aplicã în cazul în care la momentul încheierii actului juridic sunt eludate dispoziţiile legale sau sunt încãlcate condiţiile de validitate a actului juridic. Deoarece nulitatea unui act juridic are ca efect repunerea pãrţilor în situaţia anterioarã, nu se poate susţine cã norma juridicã ce instituie sancţiunea nulitãţii contravine dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie".
Curtea a reţinut, de asemenea, ca fiind neîntemeiatã şi critica de neconstituţionalitate ce priveşte atingerea adusã stabilitãţii raporturilor juridice, deoarece dispoziţia legalã privind instituirea sancţiunii nulitãţii vizeazã doar actele juridice încheiate cu încãlcarea dispoziţiilor legii.
Cu privire la critica referitoare la dispoziţiile art. 45 alin. (2^1) din lege, Curtea a constatat cã textul criticat nu conţine norme retroactive, ci precizeazã cã la data încheierii contractelor de vânzare-cumpãrare acestea au forţa juridicã de titluri de proprietate şi sunt opozabile erga omnes. Acest text a fost introdus în lege tocmai pentru claritatea reglementãrii, cerinţã impusã de normele de tehnicã legislativã.
În ceea ce priveşte criticile ce vizeazã prevederile art. 46 alin. (4) din lege, potrivit cãrora persoana îndreptãţitã are obligaţia de a urma calea prevãzutã de prezenta lege, dupã intrarea acesteia în vigoare, prevederile ei aplicându-se cu prioritate, împrejurare ce este de naturã a împiedica persoana îndreptãţitã sã acţioneze pentru revendicarea bunului pe calea dreptului comun, Curtea s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 1.351 din 10 decembrie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 24 decembrie 2008, reţinând cã "legea nu obstrucţioneazã accesul la justiţie al celor îndreptãţiţi la mãsuri reparatorii, ci prevede doar calea administrativã, calea legalã pentru acordarea de reparaţii în naturã sau prin echivalent. <>Art. 26 alin. (3) al Legii nr. 10/2001 prevede cã decizia sau dispoziţia de respingere a notificãrii sau a cererii de restituire în naturã poate fi atacatã de persoana care se pretinde îndreptãţitã la instanţa de judecatã, iar <>art. 19 din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, prevede cã deciziile adoptate de cãtre Comisia Centralã pentru Stabilirea Despãgubirilor pot fi atacate cu contestaţie în condiţiile <>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 . De altfel, Curtea observã cã atât <>Legea nr. 10/2001 , cât şi <>Legea modificatoare nr. 1/2009 sunt legi reparatorii speciale. În acest sens este şi Decizia nr. XXXIII din 9 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care s-a statuat cã, «în cazul concursului dintre legea specialã şi legea generalã, se aplicã legea specialã, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacã aceasta nu este prevãzutã în legea specialã.»" Aşadar, nici aceastã criticã de neconstituţionalitate nu poate fi reţinutã ca fiind întemeiatã.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, care sã conducã la schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia din deciziile amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (2), art. 7 alin. (1^1) şi (5), art. 18 lit. c), art. 20 alin. (1) şi (2), art. 45 alin. (2) şi (2^1), art. 46 alin. (4) şi <>art. 48 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate şi completate prin <>Legea nr. 1/2009 , excepţie ridicatã de Silvia Maria Sulica, Eugen-Dan Sulica şi Castris Maria-Cristina Sulica în Dosarul nr. 44.118/3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã, de Rodica Fotiade în Dosarul nr. 8.118/211/2008 al Tribunalului Cluj - Secţia civilã şi de Szentmiklosy Gabor Andras în Dosarul nr. 9.288/211/2008 al Judecãtoriei Cluj-Napoca - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 martie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
