Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 27 din 29 ianuarie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 si 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 136/2000 privind modul de stabilire a platilor compensatorii si a ajutoarelor care se acorda personalului militar, precum si ale art. 8 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Gabriela Ghita - procuror Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 şi 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 136/2000 privind modul de stabilire a plãţilor compensatorii şi a ajutoarelor care se acorda personalului militar, precum şi a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999, excepţii ridicate de Aurel Oprea, Ion Draghici, Toaderi Prisecaru şi Elena Petrache în dosarele nr. 4.525/2001, nr. 4.526/2001, nr. 4.527/2001 şi nr. 4.528/2001 ale Tribunalului Bucureşti Secţia a V-a civilã şi de contencios administrativ şi de Constantin Ionascu în Dosarul nr. 4.987/2001 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã, în litigii cu Ministerul Apãrãrii Naţionale şi Ministerul Finanţelor Publice. La apelul nominal se prezintã autorii excepţiilor Aurel Oprea, Toaderi Prisecaru, Elena Petrache şi Constantin Ionascu, personal, şi Ion Draghici, prin procurator, precum şi pãrţile, Ministerul Apãrãrii Naţionale şi Ministerul Finanţelor Publice, prin consilieri juridici. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 367C/2001, nr. 368C/2001, nr. 369C/2001 şi nr. 418C/2001 la Dosarul nr. 366C/2001, având în vedere ca obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate este identic în toate cauzele enumerate. Autorii exceptiei, reprezentanţii pãrţilor, precum şi reprezentantul Ministerului Public apreciazã ca fiind întrunite condiţiile conexarii. În consecinta, pentru o mai buna administrare a justiţiei, Curtea, în temeiul art. 164 alin. 1 şi 2 din Codul de procedura civilã şi al <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, dispune conexarea dosarelor anterior menţionate la Dosarul nr. 366C/2001. Cauza fiind în stare de judecata, procuratorul Dimitrie Dan Raiciu, în numele tuturor autorilor excepţiilor, solicita admiterea excepţiilor de neconstituţionalitate. În motivarea susţinerilor sale sunt invocate dispoziţiile art. 16 din Constituţie, care statueazã principiul egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitatii legii şi ale art. 78 privind intrarea în vigoare a legii. De asemenea, reprezentantul autorilor excepţiilor invedereaza Curţii ca înţelege sa renunţe la judecarea exceptiei de neconstituţionalitate cu privire la <>art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 136/2000 . Reprezentantul Ministerului Public apreciazã ca fiind neintemeiate excepţiile ridicate, menţionând ca autorii acestora solicita, în realitate, o decizie de interpretare a textelor de lege criticate care sa ajute instanţele de judecata la aplicarea acestora. În ceea ce priveşte dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 se apreciazã ca, datoritã caracterului tranzitoriu al ordonanţei, aceasta a avut o aplicabilitate temporarã, excepţia de neconstituţionalitate fiind, sub acest aspect, inadmisibila, potrivit <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele: Prin încheierile din 10 septembrie 2001, pronunţate în dosarele nr. 4.525/2001, nr. 4.526/2001, nr. 4.527/2001 şi nr. 4.528/2001, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã şi de contencios administrativ şi, respectiv, prin Încheierea din 21 septembrie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 4.987/2001, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 şi 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 136/2000 privind modul de stabilire a plãţilor compensatorii şi a ajutoarelor care se acorda personalului militar, precum şi ale <>art. 8 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999, excepţii ridicate de Aurel Oprea, Ion Draghici, Toaderi Prisecaru, Elena Petrache şi, respectiv, Constantin Ionascu în litigii cu Ministerul Apãrãrii Naţionale şi Ministerul Finanţelor Publice pentru pretenţii bãneşti. În motivarea excepţiilor autorii acestora susţin ca plãţile compensatorii şi celelalte ajutoare care se acorda personalului militar disponibilizat, trecut în rezerva sau pensionat, precum şi modul de impozitare a sumelor acordate au fost reglementate în mod contradictoriu prin diferite acte normative succesive (<>Legea nr. 80/1995 , <>Ordonanta Guvernului nr. 7/1998 , <>Legea nr. 138/1999 , <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 şi <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 136/2000 ), unele dispoziţii ale acestora fiind contrare Constituţiei. Astfel <>art. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 136/2000 incalca prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât nu prevede aplicabilitatea acestui act normativ şi persoanelor trecute în rezerva anterior datei de 22 septembrie 2000, creând în acest mod o situaţie discriminatorie fata de persoanele trecute în rezerva dupã aceasta data. Art. 3 din aceeaşi ordonanta de urgenta incalca principiul neretroactivitatii legii, prevãzut la art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât, deşi ordonanta a intrat în vigoare la 22 septembrie 2000, prevede ca modul de impozitare stabilit prin acest act normativ se aplica începând cu data de 1 ianuarie 2000. În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 8 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 autorii excepţiilor considera ca acestea incalca prevederile art. 78 din Constituţie, întrucât ordonanta, care a intrat în vigoare la 24 septembrie 1999, dispune amânarea intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 138/1999 pana la 1 decembrie 1999, deşi aceasta lege era deja în vigoare începând cu data de 1 august 1999. Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a civilã şi Secţia a V-a civilã şi de contencios administrativ, apreciazã ca excepţia ridicatã este nefondata şi propune respingerea ei. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţiile de neconstituţionalitate ridicate. Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţiile de neconstituţionalitate nu sunt întemeiate sub nici un aspect. Astfel "dispoziţiile <>art. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 136/2000 nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţia României", tratamentul juridic diferit fiind determinat de perioada diferita de aplicare, întrucât "o lege aplicabilã la un anumit moment şi oportuna datoritã situaţiei economicofinanciare existente poate peste un anumit interval de timp sa devinã ineficienta şi sa necesite anumite modificãri date de schimbarea împrejurãrilor ce au stat la baza emiterii ei". De asemenea, "dispoziţiile <>art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 136/2000 nu contravin principiului neretroactivitatii legii prevãzut în art. 15 alin. (2) din Constituţia României", întrucât "legislaţia fiscalã suporta nenumarate modificãri în timpul unui an, regulile fiscale pe anul respectiv îşi produc efectele în anul urmãtor, globalizarea operand la sfârşitul anului fiscal". Nici dispoziţiile <>art. 8 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 nu incalca prevederile constituţionale, întrucât prin aceste texte legale "s-a suspendat aplicarea legii pana la data de 1 decembrie 2000. Suspendarea aplicãrii legii nu afecteazã intrarea acesteia în vigoare, fapt ce s-a produs, în respectul prevederilor constituţionale, la data prevãzutã în textul legii, suspendarea nu contravine Legii fundamentale, intervenind printr-un act normativ de tipul ordonanţei de urgenta. Suspendarea legii opereazã de la data de 23 septembrie 1999 pana la data de 1 decembrie 1999". Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 136/2000 este inadmisibila, întrucât "motivele invocate de autorii exceptiei nu vizeazã, în realitate, neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate, ci modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 7/1998 şi ale <>Legii nr. 138/1999 (menţionate la <>art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 136/2000 ), în legatura cu modul de stabilire a plãţilor compensatorii şi ajutoarelor acordate personalului militar trecut în rezerva, în condiţiile legii, prin corelare cu dispoziţiile legale privind impozitul pe venituri, în vigoare la data plãţii acestora", ceea ce "este de competenta instanţelor judecãtoreşti, iar nu a Curţii Constituţionale". Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din aceeaşi ordonanta de urgenta se apreciazã ca fiind neîntemeiatã, "întrucât data de 1 ianuarie 2000, la care se face referire în cuprinsul acestor dispoziţii legale, este data aplicãrii <>Ordonanţei Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, care stabileşte regimul juridic al impozitãrii veniturilor realizate începând cu aceasta data". Cu privire la <>art. 8 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 se considera, în acelaşi punct de vedere, ca excepţia de neconstituţionalitate este, de asemenea, inadmisibila conform <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, întrucât "<>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999 [...] şi-a încetat aplicarea la data intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 76/2000 privind bugetul de stat pe anul 2000, asadar, nu mai este în vigoare". Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor şi cel al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate ridicate. În ceea ce priveşte cererea autorilor excepţiilor de renunţare la judecarea exceptiei de neconstituţionalitate cu privire la <>art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 136/2000 , Curtea retine ca, potrivit jurisprudenţei sale, o asemenea renunţare este inadmisibila. Astfel, prin Decizia nr. 136 din 21 octombrie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, s-a arãtat ca în materie de jurisdicţie constituţionalã "nu îşi poate gãsi aplicarea principiul disponibilitatii, întrucât acesta este propriu procesului civil, iar nu unei proceduri de drept public, cum este aceea a soluţionãrii obiectiei de neconstituţionalitate". Aceste considerente îşi gãsesc aplicabilitatea şi în cauza care face obiectul prezentei decizii. În plus, potrivit art. 25 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, adoptat prin <>Hotãrârea Plenului Curţii Constituţionale nr. 12 din 4 noiembrie 1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 12 noiembrie 1997, "O data legal sesizatã, Curtea procedeazã la examinarea constituţionalitãţii, nefiind aplicabile dispoziţiile referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului". Fata de cele de mai sus renunţarea autorilor exceptiei de neconstituţionalitate la soluţionarea acesteia nu impiedica realizarea în continuare a controlului de constitutionalitate. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 2 şi 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 136 din 14 septembrie 2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 22 septembrie 2000, aprobatã prin <>Legea nr. 130 din 3 aprilie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 4 aprilie 2001, precum şi dispoziţiile <>art. 8 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 140 din 23 septembrie 1999 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 din 24 septembrie 1999, aprobatã prin <>Legea nr. 44 din 12 aprilie 2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 18 aprilie 2000. Aceste dispoziţii legale au urmãtoarea redactare: - <>Art. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 136/2000 : "Baza de calcul a soldei lunare nete o constituie solda lunarã bruta din ultima luna de activitate, din care se scade o suma calculatã prin aplicarea asupra acesteia a baremului lunar de impozitare, în vigoare la data stabilirii soldei lunare nete. Baremul lunar de impozitare este cel prevãzut de <>Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit"; - Art. 3 din aceeaşi ordonanta: "Plãţile compensatorii şi ajutoarele prevãzute la art. I, plãtite începând de la data de 1 ianuarie 2000, nu sunt supuse globalizarii."; - <>Art. 8 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 : "(2) Prevederile <>Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apãrare nationala, ordine publica şi siguranta nationala, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii se aplica începând cu data de 1 decembrie 1999". Prevederile constituţionale invocate de autorii exceptiei ca fiind incalcate sunt urmãtoarele: - Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile."; - Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri."; - Art. 78: "Legea se publica în Monitorul Oficial al României şi intra în vigoare la data publicãrii sau la data prevãzutã în textul ei." Examinând excepţiile de neconstituţionalitate, Curtea constata ca acestea sunt neintemeiate şi urmeazã sa fie respinse. În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 136/2000 , în motivarea criticilor de neconstituţionalitate este invocatã încãlcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. Astfel se considera ca prin aplicarea noului mod de calcul al soldei lunare nete doar în cazul personalului militar trecut în rezerva dupã data de 22 septembrie 2000, data intrãrii în vigoare a ordonanţei, cei trecuţi în rezerva anterior acestei date sunt dezavantajati, aplicându-li-se un tratament discriminatoriu. Curtea constata ca principiul egalitãţii consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie nu înseamnã uniformitate, asa încât la situaţii diferite trebuie sa corespundã un tratament juridic diferenţiat. Trecerea în rezerva anterior, respectiv ulterior, datei de 22 septembrie 2000 genereazã situaţii juridice diferite, fapt care justifica reglementarea unor tratamente diferite. Sub acest aspect susţinerile autorilor excepţiilor de neconstituţionalitate conform cãrora <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 136/2000 trebuia sa prevadã ca aceasta "este aplicabilã tuturor celor trecuţi în rezerva dupã intrarea în vigoare a <>Ordonanţei nr. 73/1999 privind impozitul pe venit" sunt neintemeiate cu atât mai mult cu cat o eventuala prevedere a aplicabilitatii actului normativ pentru situaţii din trecut ar avea efect retroactiv şi ar contraveni dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. Pe de alta parte, chiar dacã reglementarea pretinsa de cãtre autorii exceptiei ar fi necesarã şi justificatã, integral sau în parte, aceasta problema nu poate fi privitã decât ca o problema de oportunitate şi de opţiune a legiuitorului, a carei rezolvare intra în competenta exclusiva a acestuia. Cu privire la dispoziţia <>art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 136/2000 Curtea constata ca aceste texte legale nu sunt contrare prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. Cu toate ca ordonanta prevede aplicarea noului mod de impozitare pentru plãţile fãcute începând de la data de 1 ianuarie 2000, deşi actul normativ a intrat în vigoare la data de 22 septembrie 2000, este de reţinut ca aceste dispoziţii legale urmãresc aplicarea principiului general (consacrat atât prin <>Ordonanta Guvernului nr. 73 din 27 august 1999 privind impozitul pe venit, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 31 august 1999, cat şi prin <>Ordonanta Guvernului nr. 7 din 19 iulie 2001 privind impozitul pe venit, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 3 august 2001, care a abrogat şi înlocuit <>Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 ), potrivit cãruia impozitul pe venit are caracter global şi anual. În consecinta, în cursul anului de exerciţiu financiar modul de calcul al impozitului pe veniturile periodice poate fi modificat pentru întregul an, urmând ca dupã expirarea anului sa se facã regularizarea prin compararea impozitului plãtit cu cel global datorat, ţinându-se seama şi de eventualele venituri realizate din alte surse. Prin reglementarea neglobalizarii plãţilor fãcute cu titlu de plati compensatorii sau alte ajutoare s-a urmãrit punerea de acord a modului de impozitare a acestor venituri cu cel aplicabil la impozitarea veniturilor de natura salariala. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 Curtea constata ca şi aceasta este neîntemeiatã şi, în consecinta, urmeazã sa fie respinsã. Drepturile bãneşti pretinse de autorii excepţiilor, a cãror acordare a fost amânatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 , au fost reglementate prin <>Legea nr. 138 din 20 iulie 1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apãrare nationala, ordine publica şi siguranta nationala, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 22 iulie 1999, care la art. 31 alin. (1) şi (2) prevede: "(1) La trecerea în rezerva sau direct în retragere, cu drept la pensie, cadrele militare, pentru activitatea depusa, în funcţie de vechimea efectivã ca militar şi ca salariat civil în cadrul ministerelor şi instituţiilor centrale prevãzute la art. 1, beneficiazã de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunarã bruta avutã în luna schimbãrii poziţiei de activitate. [...] (2) Cadrele militare în activitate trecute în rezerva, cu drept de pensie de serviciu, înainte de împlinirea vârstei prevãzute de reglementãrile în vigoare, mai beneficiazã, pentru fiecare an rãmas pana la limita de varsta, de un ajutor egal cu doua solde lunare brute neimpozabile." Conform dispoziţiilor <>art. 69 din Legea nr. 138/1999 "Acordarea drepturilor bãneşti reglementate prin pezenta lege se va face în limita fondurilor bugetare aprobate anual ministerelor şi instituţiilor centrale prevãzute la art. 1", respectiv pentru anul 1999, în limita fondurilor aprobate prin Legea bugetului de stat pe anul 1999 nr. 36/1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 şi 97 bis din 8 martie 1999, cu rectificãrile ulterioare, inclusiv prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 . Potrivit dispoziţiilor <>art. 72 din Legea nr. 138/1999 "Prezenta lege intra în vigoare la data de întâi a lunii urmãtoare publicãrii în Monitorul Oficial al României", respectiv la data de 1 august 1999. Problema aplicabilitatii dispoziţiilor <>Legii nr. 138/1999 în perioada 1 august 1999 (data intrãrii în vigoare a legii) 24 septembrie 1999 (data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 prin care s-a suspendat intrarea în vigoare a <>Legii nr. 138/1999 ) trebuie rezolvatã conform regulilor privind acţiunea în timp a normelor juridice, guvernate de prevederile art. 78 şi ale art. 15 alin. (2) din Constituţie. Sub acest aspect suspendarea aplicãrii legii nu afecteazã intrarea în vigoare a acesteia, care s-a produs la data prevãzutã, anume la 1 august 1999. Punerea în practica a dispoziţiilor <>Legii nr. 138/1999 , respectiv efectuarea plãţii ajutoarelor stabilite prin art. 31 alin. (1) şi (2), este o problema de aplicare a legii, care excede competentei Curţii Constituţionale. De altfel existenta fondurilor bugetare aprobate anual ministerelor şi instituţiilor centrale, în limita cãrora se acorda drepturile bãneşti solicitate, este o chestiune de fapt a carei soluţionare este de competenta exclusiva a instanţelor judecãtoreşti.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 şi 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 136/2000 privind modul de stabilire a plãţilor compensatorii şi a ajutoarelor care se acorda personalului militar, precum şi a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999, excepţii ridicate de Aurel Oprea, Ion Draghici, Toaderi Prisecaru şi Elena Petrache în dosarele nr. 4.525/2001, nr. 4.526/2001, nr. 4.527/2001 şi nr. 4.528/2001 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã şi de contencios administrativ şi de Constantin Ionascu în Dosarul nr. 4.987/2001 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 29 ianuarie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Mihaela Senia Costinescu
────────────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
