Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 27 din 23 februarie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 97 alin. 1, 2 si 4 si ale art. 98 alin. 1, 2 si 4 din Legea nr. 26/1996 - Codul silvic
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 261 din 7 iunie 1999
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Ion Bonini - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 97 alin. 1, 2 şi 4 şi ale <>art. 98 alin. 1, 2 şi 4 din Legea nr. 26/1996 , ridicatã de Bulzan Gheorghe şi de reprezentantul Ministerului Public de la Parchetul de pe lângã Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 4.722/P/1997 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penalã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 21 ianuarie 1999, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa partii, legal citata, fiind consemnate în încheierea din acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 26 ianuarie 1999 şi, apoi, pentru 4 februarie 1999, pentru 9 februarie 1999 şi, respectiv, pentru 23 februarie 1999.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 mai 1998, pronunţatã în Dosarul nr. 4.722/P/1997, Curtea de Apel Timişoara a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 97 alin. 1, 2 şi 4 şi a <>art. 98 alin. 1, 2 şi 4 din Legea nr. 26/1996 , ridicatã de Bulzan Gheorghe şi de reprezentantul Ministerului Public de la Parchetul de pe lângã Curtea de Apel Timişoara. În motivarea exceptiei Bulzan Gheorghe arata ca art. 97 şi 98 din Codul silvic prevãd infracţiuni sãvârşite impotriva fondului forestier, infracţiuni a cãror existenta este condiţionatã de cuantumul pagubei produse, determinat în funcţie de preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasã pe picior, incalcandu-se astfel prevederile art. 23 alin. (9), ale art. 31 alin. (1) şi (2) şi ale art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituţie. Se arata, de asemenea, ca preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasã pe picior nu este definit prin norme prevãzute de legea organicã, ci singura referire la acest preţ mediu al unui metru cub de masa lemnoasã pe picior se regaseste în <>Legea nr. 81/1993 privind determinarea despãgubirilor în cazul unor pagube produse fondului forestier, vegetatiei forestiere din afarã fondului forestier situate pe terenurile proprietate publica şi privatã şi economiei vânatului. Aceasta lege, deşi nu este o lege organicã, prevede la art. 5 ca preţul se stabileşte de cãtre Ministerul Apelor, Pãdurilor şi Protecţiei Mediului, care nu a publicat preţul în raport cu care se fixeazã valoarea pagubelor în cazul comiterii unor fapte ce constituie infracţiuni.
Prin concluziile scrise, depuse la dosarul Curţii de Apel Timişoara şi susţinute oral în şedinţa publica din 28 mai 1998, reprezentantul Ministerului Public de la Parchetul de pe lângã Curtea de Apel Timişoara a solicitat, de asemenea, sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii legale. În opinia acestuia art. 97 alin. 1, 2 şi 4 şi art. 98 alin. 1, 2 şi 4 din Codul silvic incalca prevederile art. 31 alin. (1) din Constituţie privind dreptul la informaţie. Se susţine ca, potrivit acestor texte, preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasã pe picior, ca element constitutiv al infracţiunii, este "stabilit printr-un act normativ al Ministerului Apelor, Pãdurilor şi Protecţiei Mediului, care nu este publicat în Monitorul Oficial al României, astfel ca norma de incriminare este neconstitutionala".
Exprimandu-şi opinia asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate, instanta considera ca normele de incriminare cuprinse la art. 97 alin. 1, 2 şi 4, precum şi la <>art. 98 alin. 1, 2 şi 4 din Legea nr. 26/1996 sunt neconstituţionale, deoarece preţul mediu al metrului cub de masa lemnoasã pe picior, pe baza cãruia se poate stabili prejudiciul, ca element constitutiv al infracţiunii, nu este publicat în Monitorul Oficial al României şi este stabilit printr-un act normativ al Ministerului Apelor, Pãdurilor şi Protecţiei Mediului.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere al Guvernului se apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata. În motivarea acestui punct de vedere se arata ca din examinarea prevederilor legale atacate, precum şi ale art. 107 alin. 1 din aceeaşi lege rezulta ca atât elementele constitutive ale infracţiunilor prevãzute la art. 97 alin. 1 şi la <>art. 98 alin. 1 din Legea nr. 26/1996 , cat şi criteriile şi cuantumurile potrivit cãrora acestea se determina sunt reglementate prin lege, astfel ca nu pot fi apreciate ca neconstituţionale prin raportarea lor la dispoziţiile art. 23 alin. (9) şi ale art. 31 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Cu privire la prevederile art. 97 alin. 2 şi 4 şi ale <>art. 98 alin. 2 şi 4 din Legea nr. 26/1996 se considera, de asemenea, ca excepţia este neîntemeiatã, întrucât textele respective reglementeazã doua forme agravante ale infracţiunilor prevãzute la art. 97 alin. 1 şi la art. 98 alin. 1, astfel încât problema juridicã este aceeaşi ca şi în cazul infracţiunilor reglementate de aceste alineate.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
În temeiul <>art. 5 din Legea nr. 47/1992 Curtea Constituţionalã a solicitat şi opinia Ministerului Apelor, Pãdurilor şi Protecţiei Mediului cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 97 alin. 1, 2 şi 4 şi ale <>art. 98 alin. 1, 2 şi 4 din Legea nr. 26/1996 .
În opinia Ministerului Apelor, Pãdurilor şi Protecţiei Mediului, comunicatã prin Adresa nr. 2.499/R.T./1998, se apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este nefondata, întrucât, potrivit legii, preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasã pe picior este stabilit de acest minister, dar prin lege nu se prevede obligativitatea publicãrii lui. Se considera ca preţul mediu nu este un element constitutiv al infracţiunii, ci numai un criteriu pentru determinarea pagubei, de care depinde incriminarea faptei. În consecinta, se considera ca principiile legalitãţii incriminãrii şi ale supremaţiei legii, consacrate de Constituţie, nu sunt incalcate prin dispoziţiile legale care au format obiectul exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, opinia Ministerului Apelor, Pãdurilor şi Protecţiei Mediului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 ,
retine urmãtoarele:
Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Aceasta excepţie are ca obiect dispoziţiile art. 97 alin. 1, 2 şi 4 şi ale <>art. 98 alin. 1, 2 şi 4 din Legea nr. 26/1996 - Codul silvic, care prevãd:
- Art. 97: "Taierea sau scoaterea din rãdãcini, fãrã drept, de arbori, puieţi sau lastari din fondul forestier naţional sau de pe terenurile cu vegetaţie forestierã prevãzute la art. 6, dacã valoarea pagubei este de peste 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasã pe picior sau dacã valoarea pagubei este sub aceasta limita, dar fapta a fost sãvârşitã de cel puţin doua ori în interval de 2 ani, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amenda.
Dacã fapta a avut ca urmare o paguba în valoare de peste 20 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasã pe picior, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani. [...]
Maximul pedepselor prevãzute la alin. 1-3 se majoreazã cu 3 ani, în cazul în care faptele au fost sãvârşite în urmãtoarele împrejurãri:
a) de doua sau mai multe persoane împreunã;
b) de o persoana având asupra sa o arma sau substanţe chimice periculoase;
c) în timpul nopţii;
d) în arii forestiere protejate."
- Art. 98: "Furtul de arbori doborati sau rupti de fenomene naturale, ori de arbori, puieţi sau lastari care au fost taiati ori scoşi din rãdãcini, cu sau fãrã drept, din fondul forestier naţional sau de pe terenurile cu vegetaţie forestierã prevãzute la art. 6, dacã valoarea pagubei este de peste 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasã pe picior, ori dacã valoarea pagubei este sub aceasta limita, dar fapta a fost sãvârşitã de cel puţin doua ori în interval de 2 ani, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amenda.
Dacã fapta a avut ca urmare o paguba în valoare de peste 20 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasã pe picior, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani. [...]
În cazul în care furtul a fost sãvârşit în împrejurãrile menţionate la art. 97 alin. 4, maximul pedepselor prevãzute în alineatele precedente se majoreazã cu 3 ani."
Prin excepţia ridicatã de Bulzan Gheorghe şi de reprezentantul Ministerului Public de la Parchetul de pe lângã Curtea de Apel Timişoara s-a invocat neconstituţionalitatea acestor prevederi legale cu motivarea ca, întrucât în lege nu se prevede care este preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasã în raport cu care se stabileşte valoarea pagubei şi se determina existenta infracţiunii, este încãlcat principiul constituţional al legalitãţii incriminãrii, consacrat de art. 23 alin. (9), potrivit cãruia "Nici o pedeapsa nu poate fi stabilitã sau aplicatã decât în condiţiile şi în temeiul legii", precum şi de art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituţie, care dispune ca infracţiunile, pedepsele şi regimul executãrii acestora se reglementeazã prin lege organicã. Se mai arata ca singura referire legalã la preţul mediu pe metru cub de masa lemnoasã pe picior se face la <>art. 5 din Legea nr. 81/1993 privind determinarea despãgubirilor în cazul unor pagube produse fondului forestier, vegetatiei forestiere din afarã fondului forestier situate pe terenurile proprietate publica şi privatã şi economiei vânatului, care nu este însã lege organicã şi care prevede ca acest preţ se stabileşte de Ministerul Apelor, Pãdurilor şi Protecţiei Mediului. Pe de alta parte, în motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se invoca şi faptul ca Ministerul Apelor, Pãdurilor şi Protecţiei Mediului, competent potrivit legii sa stabileascã preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasã pe picior, nu a dat publicitãţii actul normativ prin care a stabilit acest preţ mediu, ceea ce contravine art. 31 alin. (1) şi (2) din Constituţie, care prevede dreptul la informaţia de interes public şi obligaţia autoritãţilor publice de a asigura, potrivit competentelor ce le revin, informarea corecta a cetãţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.
Din examinarea dispoziţiilor art. 97 alin. 1, 2 şi 4, precum şi ale art. 98 alin. 1, 2 şi 4, cuprinse în titlul VI "Raspunderi şi sancţiuni" din <>Legea nr. 26/1996 - Codul silvic, Curtea retine ca acestea prevãd elementele constitutive ale infracţiunilor pe care le reglementeazã. În plus, art. 109 din Codul silvic menţioneazã ca "Prevederile prezentului titlu se completeazã cu dispoziţiile Codului penal şi ale Codului de procedura penalã". Fata de aceste dispoziţii legale nu se poate susţine ca în lege nu sunt prevãzute toate condiţiile cerute pentru ca faptele respective sa constituie infracţiune. Dimpotriva, examinarea textelor de lege criticate prin excepţia de neconstituţionalitate scoate în evidenta ca acestea definesc în mãsura suficienta infracţiunile pe care le prevãd, descriind comportamentul ilegal incriminat şi stabilind în mod expres pedepsele aplicabile. Este adevãrat ca preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasã pe picior este stabilit, în baza art. 107 alin. 1 din Codul silvic şi a <>art. 5 din Legea nr. 81/1993 , de cãtre autoritatea publica centrala care rãspunde de silvicultura, respectiv de Ministerul Apelor, Pãdurilor şi Protecţiei Mediului, dar aceasta determinare se face în baza unei împuterniciri date prin lege organicã, iar evaluarea pagubelor are la baza criterii stabilite de lege (anexa nr. 1 la <>Legea nr. 81/1993 referitoare la evaluarea pagubelor cauzate prin taierea, scoaterea din rãdãcini, distrugerea, degradarea sau sustragerea arborilor, puietilor sau lastarilor, în cazul în care prejudiciul este produs prin fapte care, potrivit legii, constituie contravenţii sau infracţiuni).
Asa cum se subliniaza în punctul de vedere al Ministerului Apelor, Pãdurilor şi Protecţiei Mediului, "preţul mediu este stabilit şi calculat în raport cu parametrii prevãzuţi de lege, deci în baza unui criteriu obiectiv şi legal, cu înlãturarea oricãror elemente subiective sau discretionare ce ar putea conduce la încãlcarea principiului legalitãţii incriminãrii şi supremaţiei legii".
În acelaşi sens a statuat Curtea Constituţionalã şi prin Decizia nr. 2 din 10 ianuarie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 30 aprilie 1996, când, solutionand excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 5 din Legea nr. 81/1993 , pe care a admis-o în parte, s-a pronunţat şi cu privire la legalitatea incriminãrii ca infracţiuni a faptelor prevãzute la acea data de reglementarea legalã în materie, respectiv <>art. 30 şi 31 din Legea nr. 2/1987 privind conservarea, protejarea şi dezvoltarea pãdurilor, exploatarea lor raţionalã, economicã şi menţinerea echilibrului ecologic. În esenta, s-a reţinut ca sunt satisfacute imperativele principiului legalitãţii pedepsei, prevãzut la art. 23 alin. (9) din Constituţie, coroborat cu art. 72 alin. (3) lit. f) din legea fundamentalã şi principiul supremaţiei legii. În ceea ce priveşte atributia Ministerului Apelor, Pãdurilor şi Protecţiei Mediului de a preciza preţul în funcţie de care se determina cuantumul pagubei, s-a reţinut ca acest preţ nu poate fi altul decât cel stabilit potrivit legii, deci pe baza unui criteriu obiectiv şi legal, cu înlãturarea oricãrei aprecieri subiective şi discretionare, care ar avea semnificatia încãlcãrii principiului legalitãţii incriminãrii şi supremaţiei legii. Prin decizia menţionatã Curtea Constituţionalã a mai reţinut ca "prin competenta Ministerului Apelor, Pãdurilor şi Protecţiei Mediului de a stabili preţul respectiv nu se poate înţelege decât obligaţia acestuia de a-l calcula în raport cu parametrii prevãzuţi de lege. Textul de lege nu conferã ministerului atributia de a stabili preţul în mod subiectiv, discretionar, exclusiv în funcţie de aprecierea sa, ci îi impune obligaţia, inerenta unui expert, de a-l calcula în mod concret, ceea ce invedereaza un criteriu obiectiv". Referitor la necesitatea precizarii preţurilor negociate în actul de stabilire a preţului mediu, în considerentele deciziei se precizeazã ca teza "se justifica prin aceea ca numai astfel este posibila cenzura judecãtoreascã a modului de calcul al preţului de cãtre minister, ceea ce este necesar tocmai având în vedere rolul de expert pe care îl are ministerul în determinarea preţului". Prin aceeaşi decizie s-a stabilit, de asemenea, ca nepublicarea preţului mediu rezultat din negociere nu este o problema de constitutionalitate, deoarece principiul legalitãţii pedepsei şi supremaţiei legii nu presupune necesitatea ca şi aceste preţuri sa fie publicate, preţul mediu nefiind un element constitutiv al infracţiunii, ci numai un criteriu pentru determinarea pagubei de care depinde incriminarea.
Decizia Curţii Constituţionale nr. 2/1996 are relevanta în cauza de fata, iar cele statuate în aceasta decizie îşi menţin valabilitatea, întrucât, deşi textele a cãror neconstituţionalitate se invoca sunt diferite ca urmare a abrogãrii <>Legii nr. 2/1987 prin <>Legea nr. 26/1996 , problema de fond este aceeaşi şi în actuala reglementare.
Chiar în condiţiile în care toate elementele constitutive ale infracţiunii sunt cuprinse în lege, apare necesarã, pentru viitor, publicarea în Monitorul Oficial al României a ordinului ministrului apelor, pãdurilor şi protecţiei mediului, prin care stabileşte preţul mediu al metrului cub de masa lemnoasã pe picior, aceasta fiind de natura sa asigure deplina precizie privind cunoaşterea şi aplicarea prevederii legale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al <>art. 23 şi 25 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA,
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 97 alin. 1, 2 şi 4 şi ale <>art. 98 alin. 1, 2 şi 4 din Legea nr. 26/1996 - Codul silvic, ridicatã de Bulzan Gheorghe şi de reprezentantul Ministerului Public de la Parchetul de pe lângã Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 4.722/P/1997 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penalã.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 23 februarie 1997.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
OPINIE SEPARATĂ I
Soluţia de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ce face obiectul prezentei cauze este corecta, întrucât dispoziţiile <>art. 97 alin. 1, 2 şi 4 din Legea nr. 26/1996 - Codul silvic sunt constituţionale, astfel cum rezulta din argumentele cuprinse în decizia la care se referã prezenta opinie separatã. Exigenţele art. 23 alin. (9) din Constituţie, interpretate în lumina documentelor internaţionale (art. III paragraful 2 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului; art. 15 al Pactului internaţional cu privire la drepturile civile şi politice; art. 7 paragraful 1 al Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale), sunt satisfacute de aceste dispoziţii legale, fiindca legiuitorul a definit în mod suficient conţinutul constitutiv al infracţiunilor.
Nu impartasesc însã urmãtoarea statuare din finalul considerentelor acestei decizii: "Chiar în condiţiile în care toate elementele constitutive ale infracţiunii sunt cuprinse în lege, apare necesarã, pentru viitor, publicarea în Monitorul Oficial al României a ordinului ministrului apelor, pãdurilor şi protecţiei mediului, prin care stabileşte preţul mediu al metrului cub de masa lemnoasã pe picior, aceasta fiind de natura sa asigure deplina precizie privind cunoaşterea şi aplicarea prevederii legale."
În ceea ce ma priveşte, consider ca exista obligaţia legalã, iar nu numai recomandarea de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I, a ordinului ministrului apelor, pãdurilor şi protecţiei mediului prin care este stabilit preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasã pe picior, ordin prevãzut la art. 107 alin. 1 din Codul silvic şi la <>art. 5 din Legea nr. 81/1993 privind determinarea despãgubirilor în cazul unor pagube produse fondului forestier, vegetatiei forestiere din afarã fondului forestier situate pe terenurile proprietate publica şi privatã şi economiei vânatului.
Este adevãrat ca, astfel cum se arata prin opinia separatã a domnului judecãtor Kozsokar Gabor, nici un text din cuprinsul Codului silvic sau al <>Legii nr. 81/1993 nu dispune publicarea acestui ordin.
Cu toate acestea, publicarea ordinului ministrului apelor, pãdurilor şi protecţiei mediului în Monitorul Oficial al României, Partea I, nu este condiţionatã de existenta unei asemenea prevederi exprese în cuprinsul Codului silvic sau al <>Legii nr. 81/1993 , întrucât, potrivit art. 5 lit. F din Legea nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României, în Partea I a acestuia se publica, între altele, "actele normative ale organelor de specialitate ale administraţiei publice centrale din subordinea Guvernului, potrivit competentei lor stabilite prin lege, adoptate în vederea organizãrii executãrii legii". Se poate, asadar, observa ca publicarea, nefiind condiţionatã de existenta unei norme legale exprese care sa dispunã realizarea acesteia, este condiţionatã doar de o cerinta care se referã la însãşi substanta actului normativ, şi anume necesitatea ca acel act normativ sa fi fost adoptat "în vederea organizãrii executãrii legii" - cerinta care, neîndoielnic, este îndeplinitã în cazul ordinul ministrului apelor, pãdurilor şi protecţiei mediului prin care, în baza art. 107 alin. 1 din Codul silvic şi a <>art. 5 din Legea nr. 81/1993 , se stabileşte preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasã pe picior.
În lipsa publicãrii acestui ordin, potrivit legii, în Partea I a Monitorului Oficial al României, se ajunge la situaţia ca, astfel cum pe buna dreptate se remarca prin opinia separatã a domnului judecãtor KozsokEr GEbor, nici o persoana - potenţial autor al unei contravenţii sau al unei infracţiuni silvice - nu poate avea reprezentarea valorii pagubei ce ar putea fi cauzatã de fapta sa şi, în consecinta, nici reprezentarea naturii contravenţionale ori penale a acesteia.
Nu impartasesc însã concluzia la care, pornindu-se de la aceasta apreciere justa, se ajunge în menţionatã opinie separatã, concluzie conform cãreia dispoziţiile art. 97 alin. 1, 2 şi 4 din Codul silvic ar fi neconstituţionale, sub cuvânt ca legea nici nu stabileşte în mod direct, ea însãşi, unul dintre elementele esenţiale ale infracţiunii, nici nu prevede în mod expres ca actul normativ prin care acest element urmeazã a fi stabilit se va publica în Monitorul Oficial al României.
Consider ca - la nivelul legii - sunt satisfacute exigenţele principiului constituţional al legalitãţii incriminãrii ["Nici o pedeapsa nu poate fi stabilitã sau aplicatã decât în condiţiile şi în temeiul legii" - conform art. 23 alin. (9) din Constituţie], atâta timp cat, astfel cum în mod just se arata în considerentele deciziei la care se referã prezenta opinie separatã, Parlamentul a definit - în mod suficient - atât autoritatea de reglementare, cat şi parametrii pe baza cãrora aceasta trebuie sa procedeze la efectuarea unor operaţiuni matematice, în urma cãrora sa poatã fi stabilit - în mod obiectiv, nediscretionar, fãrã adãugiri la vointa legiuitorului - preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasã pe picior. Sunt de acord ca, din punctul de vedere al tehnicii legislative, ar fi fost preferabila indicarea concretã, prin lege, a cuantumului valorii minime a pagubei produse prin infracţiune (astfel cum în mod justificat se sugereaza prin opiniile separate ale domnului judecãtor Costica Bulai şi domnului judecãtor Kozsokar Gabor, tragandu-se însã concluzia neconstitutionalitatii, pe care nu o impartasesc), dar, pe de alta parte, înţeleg ca actuala opţiune legislativã a fost determinata de dinamismul preţurilor în cadrul unei economii de piata şi care este supusã reformei, dinamism imposibil de urmat prin succesive modificãri legislative realizabile în acelaşi ritm.
Nu ne aflam, asadar, în prezenta unei probleme de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale, ci în prezenta unei probleme de organizare a executãrii legii de cãtre autoritatea insarcinata cu aceasta, problema care însã excede atribuţiilor Curţii Constituţionale. Într-adevãr, potrivit <>art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 , republicatã, "Curtea Constituţionalã nu se poate pronunţa asupra modului de [...] aplicare a legii...".
Cu toate acestea, includerea în finalul considerentelor deciziei Curţii Constituţionale a unei statuari din care rezulta ca ar fi doar recomandabila, iar nu obligatorie, publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a ordinului ministrului apelor, pãdurilor şi protecţiei mediului poate crea impresia asocierii Curţii Constituţionale la considerarea ca legitima a nepublicarii acestui act normativ şi, pe cale de consecinta, mult mai grav, la condamnarea penalã a faptuitorilor activitãţilor infractionale prevãzute la art. 97 alin. 1, 2 şi 4 din Codul silvic.
Într-adevãr, în condiţiile în care aceste dispoziţii legale sunt constituţionale, este totuşi inadmisibila trimiterea în judecata penalã şi condamnarea acestor fãptuitori, dacã faptele au fost sãvârşite mai înainte ca Ministerul Apelor, Pãdurilor şi Protecţiei Mediului sa fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, ordinul prin care se stabileşte preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasã pe picior. Şi aceasta întrucât faptei astfel sãvârşite îi lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii - conform art. 10 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penalã -, şi anume acela corespunzãtor laturii subiective. Într-adevãr, fãptuitorul nu a avut reprezentarea valorii pagubei produse prin fapta sa şi, în consecinta, nu a putut sa prevadã rezultatul acesteia, nedistingand astfel între caracterul contraventional sau infractional al activitãţii sale.
Având în vedere aceste consecinţe, rezulta ca exista obligaţia legalã de publicare a ordinului prevãzut la art. 107 alin. 1 din Codul silvic şi la <>art. 5 din Legea nr. 81/1993 , fiindca, în lipsa acestei mãsuri de organizare a executãrii legii, Ministerul Apelor, Pãdurilor şi Protecţiei Mediului nu creeazã condiţiile, la care este obligat prin lege, pentru aplicarea dispoziţiilor de natura penalã cuprinse în legislaţia silvicã. Eventualele dificultãţi produse, în cadrul unei economii de piata şi aflate în reforma, de dinamismul nivelului preţului mediu pentru un metru cub de masa lemnoasã pe picior pot fi surmontate - la acest nivel normativ, inferior celui legislativ - prin modificarea periodicã a ordinului prin care se stabileşte acest preţ, modificare publicatã de fiecare data în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 5 lit. F din Legea nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
OPINIE SEPARATĂ II
Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 97 alin. 1, 2 şi 4 şi ale art. 98 alin. 1, 2 şi 4 din Codul silvic este intemeiata şi ar fi trebuit sa fie admisã.
Normele legale prevãzute în cele doua articole sunt norme penale incomplete, în mãsura în care conditioneaza existenta infracţiunii de o anumitã valoare a prejudiciului cauzat fondului silvic, valoare pe care o caracterizeazã ca pe un multiplu al preţului mediu al unui metru cub de masa lemnoasã pe picior, fãrã sa arate care este acest preţ. Norma incriminatoare, rãmasã astfel incompleta, nu poate funcţiona decât dacã incriminarea este completatã printr-o norma din alta lege, care sa prevadã care este preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasã pe picior, lege care sa fie în vigoare la data sãvârşirii faptei. Suntem în prezenta, în situaţia data, a unor norme penale de referire, al cãror specific este faptul ca ele îşi subordoneazã în parte conţinutul, raportandu-se la reglementarea cuprinsã în alta norma, conţinutul normei de referire urmând sa se intregeasca cu elemente pe care le va procura norma complinitoare la care se adreseazã referirea "Consecinta este ca existenta normei de referire depinde de existenta normei complinitoare şi orice modificare a acesteia atrage, implicit, şi modificarea normei de referire"*1).
Dispoziţiile art. 97 şi 98 din Codul silvic, ca norme de referinta, nu pot exista şi nu pot fi deci aplicate, atâta timp cat nu sunt completate printr-o norma care sa stabileascã preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasã pe picior. Din datele existente la dosarul cauzei, în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, rezulta ca nu exista pana în prezent o lege care sa prevadã preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasã pe picior, la care textele legale incriminatoare se referã şi care ar trebui sa le completeze. Se arata doar ca acest preţ este stabilit, potrivit dispoziţiei din <>art. 5 al Legii nr. 81/1993 privind determinarea despãgubirilor în cazul unor pagube produse fondului forestier, de cãtre Ministerul Apelor, Pãdurilor şi Protecţiei Mediului, printr-un act care nu este publicat în Monitorul Oficial al României.
Trebuie subliniat însã ca, chiar dacã un astfel de act ar exista şi ar fi publicat în Monitorul Oficial al României, el n-ar putea servi la completarea normelor penale de referire menţionate. Aceste norme, fiind cuprinse în Codul silvic, deci într-o lege organicã, n-ar putea fi complinite decât tot printr-o dispoziţie cuprinsã într-o lege organicã.
Altfel se incalca dispoziţiile art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituţie. Iar fãrã complinirea normelor prevãzute la art. 97 alin. 1, 2 şi 4 şi la art. 98 alin. 1, 2 şi 4 din Codul silvic, acestea rãmânând norme incomplete, care nu pot fi aplicate decât cu încãlcarea principiului legalitãţii incriminãrii, fiindca nu poate fi aplicatã o norma incriminatoare care nu prevede una dintre condiţiile de existenta a infracţiunii, iar fapta respectiva nu poate fi consideratã incriminata.
Dispoziţiile legale criticate de autorul exceptiei sunt într-adevãr neconstituţionale şi vor rãmâne ca atare atâta timp cat nu vor fi completate în conformitate cu Constituţia, iar aplicarea lor în practica, asa cum în mod regretabil organele noastre judiciare sunt obligate sa o facã, impotriva opiniei lor, reprezintã o încãlcare a principiului legalitãţii incriminãrii. Observam, în acest sens, ca, în cauza, atât reprezentantul Ministerului Public, cat şi instanta în fata cãreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, Curtea de Apel Timişoara - Secţia penalã, au fost de pãrere ca aceasta este intemeiata.
Principiul legalitãţii incriminãrii, deşi nu este explicit prevãzut în Constituţia României, este prevãzut în toate tratatele şi convenţiile internaţionale privitoare la drepturile omului. În art. III paragraful 2 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului din 1948 se prevede ca "nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul în care ele au fost comise, nu constituiau un act delictuos potrivit dreptului naţional sau internaţional". Dispoziţii asemãnãtoare se gãsesc în art. 15 al Pactului internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, adoptat de O.N.U. la 16 mai 1966, precum şi în art. 7 pct. 1 al Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, adoptatã de Consiliul Europei în 1950, pe care România a ratificat-o prin Legea nr. 30/1994. Toate aceste prevederi pot fi invocate, de asemenea, în susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate invocate în speta.
-----------
*1) Vezi Vintila Dongoroz, Drept penal, Bucureşti, 1939, pag. 92.
Judecãtor,
prof. univ. dr. Costica Bulai
OPINIE SEPARATĂ III
Dispoziţiile art. 97 alin. 1, 2 şi 3, precum şi ale <>art. 98 alin. 1, 2 şi 3 din Codul silvic adoptat prin Legea nr. 26/1996 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 8 mai 1996, sunt neconstituţionale.
Art. 97 din Codul silvic incrimineaza "Taierea sau scoaterea din rãdãcini, fãrã drept, de arbori, puieţi sau lastari din fondul forestier naţional sau de pe terenurile cu vegetaţie forestierã prevãzute la art. 6, dacã valoarea pagubei este de peste 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasã pe picior sau dacã valoarea pagubei este sub aceasta limita, dar fapta a fost sãvârşitã de cel puţin doua ori în interval de 2 ani,...".
Alin. 2 şi 3 ale aceluiaşi articol prevãd pedepse mai mari pentru cazurile în care valoarea pagubei este de peste 20, respectiv de peste 50 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasã pe picior.
Art. 98 din Codul silvic incrimineaza, pe baza aceloraşi criterii şi cu agravante identice, "Furtul de arbori doborati sau rupti de fenomene naturale, ori de arbori, puieţi sau lastari care au fost taiati ori scoşi din rãdãcini, cu sau fãrã drept, din fondul forestier naţional sau de pe terenurile cu vegetaţie forestierã prevãzute la art. 6...".
Rezulta din textele de lege citate ca aceste infracţiuni se pot sãvârşi doar cu intenţie. Se mai desprinde şi faptul ca ele sunt infracţiuni de rezultat. Pentru existenta laturii obiective a acestor infracţiuni este indispensabila constatarea producerii unei pagube materiale. Nu este suficienta nici simpla constatare a producerii pagubei, ci trebuie stabilitã valoarea acesteia, dacã a depãşit sau nu limita de departajare dintre contravenţie şi infracţiune. Or, aceasta limita a valorii pagubei nu este determinata concret în textele de lege incriminatoare, referindu-se doar generic la valori de 5, de 20, respectiv de 50 de ori mai mari decât preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasã pe picior.
Aceste texte de lege de incriminare se completeazã parţial cu dispoziţiile <>art. 5 din Legea nr. 81/1993 privind determinarea despãgubirilor în cazul unor pagube produse fondului forestier, vegetatiei forestiere din afarã fondului forestier situate pe terenurile proprietate publica şi privatã şi economiei vânatului. Dupã intrarea în vigoare a Codului silvic <>art. 5 din Legea nr. 81/1993 mai are aplicabilitate doar în ceea ce priveşte determinarea autoritãţii competente de a stabili preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasã pe picior, respectiv Ministerul Apelor, Pãdurilor şi Protecţiei Mediului. Se impune şi precizarea ca valoarea pagubei cauzate printr-o fapta incriminata ca infracţiune, ca o componenta definitorie a laturii obiective a anumitor infracţiuni, şi valoarea despãgubirilor ce pot fi pretinse şi acordate nu sunt neapãrat identice.
Nici art. 97 sau 98 din Codul silvic şi nici <>art. 5 din Legea nr. 81/1993 nu impun publicarea în Monitorul Oficial al României a preţului mediu al unui metru cub de masa lemnoasã pe picior, stabilit de autoritatea abilitata prin lege, periodic şi chiar diferenţiat pentru diferite zone ale tarii. În asemenea condiţii, nici o persoana, potenţial autor al unei contravenţii sau al unei infracţiuni silvice, nu poate avea reprezentarea valorii pagubei pe care ar putea-o cauza fapta sa şi dacã aceasta atrage dupã sine rãspunderea contravenţionalã ori penalã.
Art. 97 alin. 1, 2 şi 3 şi art. 98 alin. 1, 2 şi 3 din Codul silvic, datoritã nedefinirii concrete şi complete a unui element esenţial al infracţiunilor pentru care stabilesc pedepse, incalca principiul legalitãţii incriminãrii, înscris în art. 23 alin. (9) din Constituţie, potrivit cãruia "Nici o pedeapsa nu poate fi stabilitã sau aplicatã decât în condiţiile şi în temeiul legii".
În speta intereseazã constituţionalitatea stabilirii pedepsei, respectiv a incriminãrii unei anumite fapte. În aceasta privinta, norma citata din legea noastrã fundamentalã, înainte de toate face trimitere la dispoziţiile legale din partea generalã a Codului penal. În aceste dispoziţii putem gãsi condiţiile, în general, indispensabile pentru incriminarea unei anumite fapte. Punctul de pornire în orice analiza trebuie sa fie definitia infracţiunii, data la art. 17 din Codul penal, în sensul ca:
"Art. 17. - Infracţiunea este fapta care prezintã pericol social, sãvârşitã cu vinovãţie şi prevãzutã de legea penalã.
Infracţiunea este singurul temei al rãspunderii penale."
Calificarea prin legea penalã a unei anumite fapte drept infracţiune presupune indicarea concretã şi univoca a tuturor elementelor acesteia. Condiţia incriminãrii doar a faptelor sãvârşite cu vinovãţie impune examinarea cerinţelor art. 19 din Codul penal. Infracţiunile silvice putând fi sãvârşite doar cu intenţie, trebuie avute în vedere prevederile art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a) şi b) din Codul penal, potrivit cãrora:
"Art. 19. - [...]
1. Fapta este sãvârşitã cu intenţie, când infractorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, urmãrind producerea lui prin sãvârşirea acelei fapte;
b) prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmãreşte, accepta posibilitatea producerii lui."
Coroborand aceste reglementãri din legea penalã generalã cu dispoziţiile legale atacate, din Codul silvic, se impune concluzia ca nici un autor al unor fapte îndreptate impotriva patrimoniului forestier nu poate fi considerat ca a acţionat cu intenţie, dacã nu a avut posibilitatea de a cunoaşte acele elemente pe baza cãrora putea sa prevadã, şi sa doreasca ori sa accepte, rezultatul faptei sale sub aspectul valorii pagubei cauzate, element definitoriu al infracţiunii pentru a carei sãvârşire ar urma sa fie tras la rãspundere penalã.
Condiţiile şi temeiurile legale ale stabilirii pedepsei nefiind îndeplinite prin formularea textelor art. 97 alin. 1, 2 şi 3 şi ale art. 98 alin. 1, 2 şi 3 din Codul silvic, nu sunt îndeplinite nici cerinţele imperative ale art. 23 alin. (9) din Constituţie.
Judecãtor,
Kozsokar Gabor
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
