Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 27 din 19 ianuarie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii si ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 137 din 29 februarie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Simina Gagu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniela Maftei.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii şi ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, excepţie ridicatã de Ion Paraschiv în Dosarul nr. 166/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.149D/2011.
La apelul nominal, rãspunde partea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, prin consilierul juridic Mihaela Jugaru, cu delegaţie depusã la dosar. Lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.163D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008, excepţie ridicatã de Florea Burcã în Dosarul nr. 10.867/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspunde partea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, prin consilierul juridic Mihaela Jugaru, cu delegaţie depusã la dosar. Lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.183D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008, excepţie ridicatã de Ioan Manea în Dosarul nr. 41/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspunde partea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, prin consilierul juridic Mihaela Jugaru, cu delegaţie depusã la dosar. Lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra cauzei şi aratã cã autorul excepţiei, Ioan Manea, a depus la dosarul cauzei note scrise prin care face unele precizãri asupra situaţiei de fapt deduse judecãţii instanţei de fond şi aduce la cunoştinţa Curţii starea sa medicalã care îl împiedicã sã participe la judecatã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.239D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008, excepţie ridicatã de Ion Liviu în Dosarul nr. 6.474/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.
Reprezentantul pãrţii şi cel al Ministerului Public aratã cã sunt de acord cu mãsura conexãrii.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.163D/2011, nr. 1.183D/2011 şi nr. 1.239D/2011 la Dosarul nr. 1.149D/2011, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 septembrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 166/2/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii şi ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii.
Excepţia a fost ridicatã de Ion Paraschiv într-o cauzã având ca obiect o acţiune în constatare.
Prin Sentinţa civilã nr. 4.918 din 7 septembrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 10.867/2/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008.
Excepţia a fost ridicatã de Florea Burcã într-o cauzã având ca obiect o acţiune în constatare.
Prin Sentinţa civilã nr. 5.334 din 26 septembrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 41/2/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008.
Excepţia a fost ridicatã de Ioan Manea într-o cauzã având ca obiect o acţiune în constatare.
Prin Încheierea din 19 octombrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 6.474/2/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008.
Excepţia a fost ridicatã de pârâtul Ion Liviu într-o cauzã având ca obiect o acţiune în constatare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţã, cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008, prin art. 2 lit. a), lasã loc unei interpretãri abuzive punând semnul egalitãţii între calitatea de lucrãtor al Securitãţii şi desfãşurarea activitãţii prin care s-au suprimat ori îngrãdit drepturi şi libertãţi fundamentale ale omului şi creeazã premisele unei forme de rãspundere moralã şi juridicã. Semnificaţia datã noţiunilor cuprinse în art. 2 al ordonanţei de urgenţã induce, aşadar, ideea prezumţiei de vinovãţie pentru toţi lucrãtorii fostei Securitãţi, ca urmare a apartenenţei la aceastã structurã.
Susţin totodatã cã acuzaţiile Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, legitimate juridic prin actul normativ criticat, încalcã abuziv şi retroactiv drepturi şi libertãţi, precum şi obligaţia militarilor de apãrare a ţãrii. De asemenea, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii trebuie sã fie o autoritate administrativã autonomã, fãrã atribuţii jurisdicţionale, iar unicul scop al acesteia sã fie de a permite cetãţeanului accesul la propriul dosar, în calitatea sa de "depozitar şi administrator" al documentelor întocmite de fosta Securitate.
Contrar art. 126 alin. (5) şi art. 24 din Constituţie, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii exercitã o jurisdicţie specificã în cadrul cãreia administreazã probe şi dã un verdict privind calitatea de lucrãtor al Securitãţii, în timp ce persoana vizatã nu are posibilitatea de a se apãra în faţa Colegiului Consiliului. Instanţa de contencios administrativ are doar un rol formal, întrucât nu face altceva decât sã certifice ulterior ceea ce a constatat aceastã autoritate.
Pe de altã parte, prin introducerea unei acţiuni în constatare, fãrã a avea o legitimare procesualã activã, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii se subrogã în dreptul cetãţeanului de a avea acces liber la justiţie pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime şi se substituie instituţiei Avocatul Poporului. Astfel, prin art. 8 lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 se realizeazã o extindere nepermisã a sferei titularilor dreptului de acces liber la justiţie, dincolo de limitele sale constituţionale. Cu alte cuvinte, prevederile legale criticate convertesc dreptul de acces liber la justiţie într-o obligaţie.
De asemenea, desemnarea Curţii de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ ca unicã instanţã judecãtoreascã competentã în ceea ce priveşte acţiunile în constatarea calitãţii de lucrãtor sau colaborator al Securitãţii este neconstituţionalã, de vreme ce "adeverinţele prevãzute la art. 8 alin. (1) lit. b) şi art. 9 din lege pot fi contestate, în faţa instanţei de contencios administrativ competente teritorial, de orice persoanã interesatã". Pe de altã parte, persoanei verificate i se îngrãdeşte posibilitatea exercitãrii dreptului la apãrare în faţa unei instanţe de judecatã apropiate de domiciliul sãu.
Autorii excepţiei mai precizeazã cã prin reglementarea voit contradictorie cuprinsã în art. 10 alin. (2), referitor la instanţa competentã în soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva adeverinţelor prevãzute la art. 8 lit. b) şi art. 9, comparativ cu cea din art. 11 alin. (1) din ordonanţa de urgenţã, privind instanţa judecãtoreascã competentã sã soluţioneze acţiunea în constatare introdusã de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, se creeazã o inegalitate de tratament juridic, contrarã dispoziţiilor art. 16 din Constituţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului aratã, în esenţã, cã îşi menţine punctul de vedere reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 436/2010, nr. 1.512/2009, nr. 530/2009, nr. 815/2009, nr. 1.503/2009, nr. 153/2010 şi nr. 127/2010, exprimat în sensul constituţionalitãţii prevederilor legale ce formeazã obiectul excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, precum şi ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008.
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin cã prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitãţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie, art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovãţie, art. 24 privind dreptul la apãrare, art. 51 alin. (4) privind obligaţia autoritãţilor publice de a rãspunde la petiţii, art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, art. 58 alin. (1) privind numirea şi rolul Avocatului Poporului şi art. 126 alin. (5) privind interzicerea înfiinţãrii de instanţe extraordinare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii prevederilor legale criticate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi sub aspectul unor critici asemãnãtoare celor formulate în prezenta cauzã.
Astfel, Curtea a reţinut în mod constant cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 a produs o modificare substanţialã a regimului juridic aplicabil persoanelor în legãturã cu care s-a constatat cã sunt colaboratori sau lucrãtori ai Securitãţii, fãrã sã promoveze rãspunderea juridicã şi politicã a acestora şi fãrã sã creeze premisele unei forme de rãspundere moralã şi juridicã colectivã, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovãţie şi a vreunei încãlcãri a drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 46 din 20 ianuarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 8 martie 2011, şi Decizia nr. 1.309 din 4 octombrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 29 noiembrie 2011).
De asemenea, Curtea a observat cã, urmãrind sã înlãture orice echivoc de naturã sã genereze interpretãri speculative, susceptibile de a aduce atingere onoarei şi demnitãţii persoanei, legiuitorul a înţeles sã dedice întregul articol 2 din ordonanţa de urgenţã definirii termenilor cu care aceasta opereazã. În aceastã ordine de idei, Curtea a reţinut cã prevederile art. 2 lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008, stabilind elementele care trebuie întrunite pentru ca o persoanã sã fie calificatã lucrãtor al Securitãţii, nu încalcã principiul constituţional al neretroactivitãţii legii civile, de vreme ce efectele atribuirii unei astfel de calitãţi se produc numai pentru viitor, din momentul intrãrii în vigoare a reglementãrii (a se vedea Decizia nr. 1.074 din 8 septembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 690 din 14 octombrie 2009).
Pe de altã parte, Curtea a constatat cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 a realizat o reconfigurare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, ca autoritate administrativã autonomã, lipsitã de atribuţii jurisdicţionale, ale cãrei acte privind accesul la dosar şi deconspirarea Securitãţii sunt supuse controlului instanţelor de judecatã. Aşadar, în condiţiile în care acţiunea în constatarea calitãţii de lucrãtor al Securitãţii este introdusã la o instanţã de judecatã, a cãrei hotãrâre poate fi atacatã cu recurs, prevederile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de naturã sã confere Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii rolul de instanţã extraordinarã (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 436 din 15 aprilie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 9 iunie 2010).
Totodatã, Curtea a reţinut cã prevederile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de naturã a încãlca dreptul la apãrare, pãrţile având deopotrivã posibilitatea de a uza de garanţiile prevãzute de legea procesualã civilã pentru a-şi susţine poziţia asupra problemelor de fapt şi de drept.
În plus, din analiza prevederilor art. 11 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 Curtea a constatat cã acestea permit instanţei de contencios administrativ ca, în cadrul acţiunii în constatare cu care a fost sesizatã, sã uzeze de toate mijloacele procedurale în cadrul procesului, pentru stabilirea adevãrului. Aşadar, într-o acţiune în constatare a calitãţii de colaborator, promovatã de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, pârâtul nu trebuie sã îşi demonstreze propria nevinovãţie, revenind instanţei de judecatã obligaţia de a administra tot probatoriul pe baza cãruia sã pronunţe soluţia. Constatarea calitãţii de colaborator al Securitãţii trebuie sã fie rezultatul unei analize minuţioase din partea instanţei asupra întregului material depus de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii (a se vedea Decizia nr. 815 din 19 mai 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 11 iunie 2009, şi Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 20 septembrie 2011).
Cu privire la critica referitoare la competenţa exclusivã a unei singure instanţe de soluţionare a cauzelor având ca obiect constatarea calitãţii de lucrãtor sau colaborator al Securitãţii, şi anume Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, Curtea Constituţionalã a observat cã, potrivit art. 126 alin. (1) şi (2) din Constituţie, justiţia se realizeazã prin instanţele judecãtoreşti, a cãror competenţã este stabilitã numai prin lege. Or, prevederile criticate din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 corespund pe deplin exigenţelor constituţionale invocate, inclusiv celor prevãzute de art. 126 alin. (5) referitor la interdicţia înfiinţãrii de instanţe extraordinare (a se vedea Decizia nr. 1.194 din 24 septembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 4 noiembrie 2009).
De asemenea, Curtea a constatat netemeinicia criticilor referitoare la nesocotirea dispoziţiilor constituţionale care statueazã cu privire la rolul Avocatului Poporului de apãrãtor al drepturilor şi libertãţilor persoanelor fizice. Posibilitatea pe care o are Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii de a promova acţiuni în constatarea calitãţii de lucrãtor sau de colaborator al Securitãţii nu reprezintã o substituire a acestuia în atribuţiile Avocatului Poporului. Aceastã instituţie dispune de mecanisme specifice, determinate în mod cuprinzãtor şi detaliat în legea sa de organizare şi funcţionare, de naturã sã asigure în mod eficient realizarea rolului sãu constituţional.
În acelaşi timp, Curtea nu a reţinut nici critica referitoare la pretinsa încãlcare a principiului liberului acces la justiţie ca urmare a subrogãrii Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii în dreptul cetãţeanului care se considerã vãtãmat prin acţiunile abuzive ale unor lucrãtori din fosta Securitate de a avea acces liber la justiţie pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
Astfel cum a statuat deja Curtea în jurisprudenţa sa, prevederile art. 1 alin. (7) şi (8) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 sunt edificatoare în acest sens, conferind persoanei, subiect al unui dosar din care rezultã cã a fost urmãritã de Securitate, precum şi, dupã caz, soţului supravieţuitor şi rudelor pânã la gradul al patrulea inclusiv ale persoanei decedate ori moştenitorilor sãi testamentari dreptul de a afla identitatea lucrãtorilor Securitãţii şi a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului şi, de asemenea, de a solicita verificarea calitãţii de lucrãtor al Securitãţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Din cuprinsul acestor dispoziţii legale, se desprinde concluzia potrivit cãreia Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii acţioneazã inclusiv la cererea persoanelor îndreptãţite, astfel cã nu se pune problema nesocotirii dreptului acestora de liber acces la justiţie (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 608 din 12 mai 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 21 iulie 2011).
Având în vedere cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Totodatã, Curtea constatã cã este lipsitã de orice fundament critica privind nerespectarea principiului egalitãţii în drepturi, susţinutã din perspectiva stabilirii instanţelor de contencios administrativ competente teritorial sã judece contestaţiile formulate împotriva adeverinţelor prevãzute la art. 8 lit. b) şi art. 9 din ordonanţã, de vreme ce art. 10 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008, astfel cum a fost modificat prin art. unic pct. 16 din Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008, stabileşte, fãrã echivoc, cã "Adeverinţele prevãzute la art. 8 lit. b) şi art. 9 [...] pot fi contestate la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti de cãtre orice persoanã interesatã, în termen de 30 de zile de la publicarea lor".
De altfel, Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 nu instituie niciun privilegiu sau nicio discriminare pe criterii arbitrare, fiind aplicabilã tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei (a se vedea Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 20 septembrie 2011).
În final, Curtea constatã cã celelalte dispoziţii din Constituţie invocate nu au relevanţã pentru soluţionarea prezentei cauze.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii şi ale Legii nr. 293/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, excepţie ridicatã de Ion Paraschiv în Dosarul nr. 166/2/2011, Florea Burcã în Dosarul nr. 10.867/2/2010, Ioan Manea în Dosarul nr. 41/2/2011 şi Ion Liviu în Dosarul nr. 6.474/2/2011, dosare ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 19 ianuarie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Simina Gagu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
