Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 27 din 12 ianuarie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 322, art. 325 si art. 326 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 138 din 2 martie 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322, art. 325 şi art. 326 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Mihaela Almãşan în Dosarul nr. 379/57/2009 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia comercialã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 iunie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 379/57/2009, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322, art. 325 şi art. 326 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Mihaela Almãşan în cadrul soluţionãrii unei cereri de revizuire a unei decizii comerciale a Curţii de Apel Alba Iulia.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece, prin procedura pe care o reglementeazã, nu asigurã executarea într-un termen rezonabil a hotãrârilor judecãtoreşti definitive şi irevocabile.
Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia comercialã şi-a exprimat opinia în sensul netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 322, art. 325 şi art. 326 din Codul de procedurã civilã, având urmãtorul cuprins:
- Art. 322: "Revizuirea unei hotãrâri rãmase definitivã în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotãrâri datã de o instanţã de recurs atunci când evocã fondul, se poate cere în urmãtoarele cazuri:
1. dacã dispozitivul hotãrârii cuprinde dispoziţii potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire;
2. dacã s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
3. dacã obiectul pricinii nu se aflã în fiinţã;
4. dacã un judecãtor, martor sau expert, care a luat parte la judecatã, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricinã sau dacã hotãrârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecãţii ori dacã un magistrat a fost sancţionat disciplinar pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţã sau gravã neglijenţã în acea cauzã; În cazul în care, în ambele situaţii, constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotãrâre penalã, instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale incidentalã, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat şi cel învinuit de sãvârşirea infracţiunii.
5. dacã, dupã darea hotãrârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnicã sau care nu au putut fi înfãţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa pãrţilor, ori dacã s-a desfiinţat sau s-a modificat hotãrârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotãrârea a cãrei revizuire se cere.
6. dacã statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publicã, dispãruţii, incapabilii sau cei puşi sub curatelã sau consiliul judiciar nu au fost apãraţi deloc sau au fost apãraţi cu viclenie de cei însãrcinaţi sã-i apere;
7. dacã existã hotãrâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricinã, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate. Aceste dispoziţii se aplicã şi în cazul când hotãrârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs. În cazul când una dintre instanţe este Curtea Supremã de Justiţie, cererea de revizuire se va judeca de aceastã instanţã;
8. dacã partea a fost împiedicatã sã se înfãţişeze la judecatã şi sã înştiinţeze instanţa despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.
9. dacã Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a constatat o încãlcare a drepturilor sau libertãţilor fundamentale datoratã unei hotãrâri judecãtoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încãlcãri continuã sã se producã şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotãrârii pronunţate;";
- Art. 325: "Instanţa poate suspenda executarea hotãrârii a cãrei revizuire se cere, sub condiţia dãrii unei cauţiuni. Dispoziţiile art. 403 alin. 3 şi 4 se aplicã în mod corespunzãtor.";
- Art. 326: "Cererea de revizuire se judecã potrivit dispoziţiilor prevãzute pentru cererea de chemare în judecatã.
Întâmpinarea este obligatorie şi se depune la dosar cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecatã.
Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiazã."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prevederile de lege criticate încalcã dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în faţa legii, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 126 privind instanţele judecãtoreşti, precum şi dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã s-a pronunţat asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 326 din Codul de procedurã civilã, prin Decizia nr. 1.110 din 8 septembrie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 9 octombrie 2009, reţinând cã raţiunea reglementãrii instituţiei revizuirii se întemeiazã tocmai pe recunoaşterea de cãtre legiuitor a situaţiei cã şi o hotãrâre judecãtoreascã poate fi greşitã, nu neapãrat din motive imputabile instanţei de judecatã, ipotezã în care trebuie sã se dea posibilitatea reformãrii acesteia. Competenţa instanţei de revizuire de a schimba, în tot sau în parte, hotãrârea atacatã este datã tocmai de scopul urmãrit de legiuitor, şi anume de a se corecta hotãrârea respectivã. Astfel, aceasta nu declanşeazã un litigiu nou, ci reprezintã o fazã procesualã a aceleiaşi cauze şi, în aceste condiţii, instanţa în cauzã trebuie sã lãmureascã şi aspectele ce au incidenţã asupra fondului cauzei ca urmare a admiterii revizuirii.
Cu acelaşi prilej, Curtea a mai statuat cã judecarea revizuirii se desfãşoarã numai în cadrul procesual conturat în etapele procesuale anterioare. Astfel, instanţa de revizuire va putea admite cererea de revizuire doar dacã aceasta se întemeiazã pe prevederile art. 322 din Codul de procedurã civilã. Cazurile de revizuire sunt redactate în mod clar, sunt previzibile, precise şi neechivoce, astfel încât instanţa de judecatã are posibilitatea, în mod obiectiv, de a le interpreta şi aplica; de asemenea, norma legalã în cauzã, satisfãcând exigenţele mai sus arãtate, permite pãrţilor sã îşi regleze comportamentul procesual în funcţie de aceasta.
Întrucât în cauza de faţã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii
Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziei amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
În consecinţã, Curtea constatã cã dispoziţiile din Codul de procedurã civilã care reglementeazã calea extraordinarã de atac a revizuirii nu pot contraveni, prin ele însele, prevederilor din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.
Cât priveşte celelalte dispoziţii constituţionale invocate de cãtre autorul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observã cã acestea nu au legãturã cu cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322, art. 325 şi art. 326 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Mihaela Almãşan în Dosarul nr. 379/57/2009 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 ianuarie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
