Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 269 din 22 octombrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 38 si 42 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 privind modificarea si completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997 , precum si modificarea si completarea Legii nr. 18/1991 , republicata, ordonanta aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 400 din 17 iunie 2002
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 879 din 6 decembrie 2002
Costica Bulai - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I pct. 38 şi 42 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 privind modificarea şi completarea <>Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , precum şi modificarea şi completarea <>Legii nr. 18/1991 , republicatã, ordonanta aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 400 din 17 iunie 2002 , excepţie ridicatã de Composesoratul AKLOS Sanmartin în Dosarul nr. 3.836/2001 al Tribunalului Harghita.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca nefondata, întrucât textele legale criticate nu contravin prevederilor Legii fundamentale. Este invocatã jurisprudenta Curţii Constituţionale, care, prin Decizia nr. 173 din 12 iunie 2002, a statuat ca dispoziţiile legale ce fac obiectul exceptiei sunt constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 noiembrie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 3.836/2001, Tribunalul Harghita a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I pct. 38 şi 42 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 privind modificarea şi completarea <>Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , precum şi modificarea şi completarea <>Legii nr. 18/1991 , republicatã, ordonanta aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 400 din 17 iunie 2002 .
Excepţia a fost ridicatã de Composesoratul AKLOS Sanmartin într-un proces civil privind reconstituirea dreptului de proprietate.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca <>art. I pct. 38 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 contravine prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, "întrucât priveaza pe membrii formelor asociative şi pe moştenitorii acestora de dreptul de proprietate asupra unor terenuri cu vegetaţie forestierã asupra cãrora li s-a reconstituit deja dreptul de proprietate", precum şi ale art. 41 din Constituţie, datoritã limitãrii acestor suprafeţe, ceea ce în opinia autorului echivaleaza cu o "renationalizare", aceasta mãsura fiind contrarã prevederilor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. I pct. 42 din aceeaşi ordonanta de urgenta, autorul exceptiei considera ca ele ar fi contrare art. 41 din Constituţie, întrucât lipsesc pe proprietarii terenurilor redobândite de principalul atribut al dreptului de proprietate, şi anume dreptul de dispoziţie, precum şi celor ale art. 42 din Legea fundamentalã, care garanteazã dreptul la moştenire, fãrã a face deosebire între moştenirea legalã şi cea testamentarã.
În sfârşit, autorul exceptiei critica şi dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 , pe motiv ca acestea ar incalca prevederile art. 114 alin. (4) din Constituţie, întrucât "au fost modificate pe calea ordonanţei de urgenta unele dispoziţii dintr-o lege recent adoptatã de Parlament, dispoziţii care au şi fost aplicate, ca ulterior Guvernul sa adopte mãsuri restrictive de privare de drepturi (re)dobândite".
Instanta de judecata apreciazã ca fiind nefondate criticile privind încãlcarea prevederilor art. 41 şi ale art. 15 alin. (2) din Constituţie, dar considera ca sunt întemeiate criticile privind încãlcarea art. 114 alin. (4) din Legea fundamentalã, apreciind ca "printr-un asemenea act normativ nu pot fi modificate dispoziţiile <>Legii nr. 1/2000 , adoptatã cu respectarea Constituţiei".
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã ca modificarea alin. (2) al <>art. 26 din Legea nr. 1/2000 prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 nu incalca principiul neretroactivitatii legii, consacrat în art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât dispoziţiile criticate urmeazã sa se aplice unor raporturi juridice care sunt în desfãşurare. Se arata, de asemenea, ca acelaşi text nu contravine nici prevederilor art. 41 alin. (1) din Constituţie, avându-se în vedere ca, potrivit tezei a doua a aceluiaşi alineat, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. În ceea ce priveşte critica privind violarea dispoziţiilor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Guvernul apreciazã ca "nu are obiect, deoarece textul <>art. I pct. 38 din Ordonanta de urgenta nr. 102/2001 stabileşte conţinutul şi limitele dreptului de proprietate al composesorilor şi nu cuprinde dispoziţii privind lipsirea de proprietate a acestora". Cu privire la neconstituţionalitatea <>art. I pct. 42 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 , prin care au fost introduse alin. (6)-(9) la <>art. 28 din Legea nr. 1/2000 , Guvernul apreciazã criticile ca fiind neintemeiate, arãtând ca indiviziunea constituie însãşi modalitatea de reconstituire a drepturilor foştilor proprietari, membri asociaţi ai formelor asociative. Guvernul considera ca, în acest caz, nu ne aflam în prezenta unui drept subiectiv reglementat de art. 728 din Codul civil, ci "a unui drept recunoscut - în existenta lui - numai colectivitãţii".
Şi, în sfârşit, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate privind încãlcarea art. 114 alin. (4) din Constituţie, Guvernul apreciazã ca adoptarea ordonanţei s-a fãcut cu respectarea cerinţelor prevãzute de acest text constituţional.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. I pct. 38 şi 42 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 29 iunie 2001) privind modificarea şi completarea <>Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , precum şi modificarea şi completarea <>Legii nr. 18/1991 , republicatã, ordonanta aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 400 din 17 iunie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 9 iulie 2002.
Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. I pct. 38: "Alineatul (2) al articolului 26 va avea urmãtorul cuprins:
<<(2) Suprafata restituitã formelor asociative se compune din cota-parte indivizã a membrilor asociaţi, dar nu mai mult de 20 ha de fiecare titular deposedat.>>";
- Art. I pct. 42: "La articolul 28, alineatele (1), (2), (3) şi (5) se modifica şi se introduc alineatele (6)-(9), astfel:
<<Art. 28. - (1) În vederea administrãrii şi exploatãrii terenurilor forestiere prevãzute la art. 26 membrii formelor asociative de tip composesorate, obsti de moşneni, obsti de rãzeşi, pãduri graniceresti şi altele sau moştenitorii acestora se vor constitui într-o asociaţie autorizata de cãtre judecãtorie, potrivit legii.
(2) În termen de 45 de zile de la data validãrii de cãtre comisie, în condiţiile prezentei legi, a cererilor foştilor composesori, moşneni, rãzeşi sau, dupã caz, ale moştenitorilor acestora, un comitet ales de adunarea membrilor formei asociative sau/şi moştenitorii acestora, cu majoritatea simpla, va solicita judecãtoriei competente teritorial, pe baza certificãrii dreptului de proprietate sau de moştenire de cãtre comisiile locale, autorizarea formelor asociative de administrare a terenurilor forestiere.
(3) Comitetul va prezenta judecãtoriei, o data cu cererea şi cu certificatul eliberat de comisia localã, un statut autentificat de notarul public, în care se vor stabili: structura acestora şi organele de conducere; modul de administrare şi de exploatare a terenurilor forestiere, în condiţiile legii; drepturile şi obligaţiile membrilor, care nu pot fi decât cetãţeni romani cu domiciliul efectiv în România la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta; raspunderi, sancţiuni, modul de dizolvare, precum şi alte prevederi specifice, însoţite de dovada calitãţii de membru dobândite numai pe cale de moştenire legalã.
..............................................................
(5) Suprafeţele forestiere aflate în proprietate comuna rãmân în proprietate indivizã pe toatã durata existenţei asociaţiei.
(6) În cazul dizolvãrii formei asociative suprafeţele de teren forestier respective revin în proprietatea statului şi în folosinta consiliului local respectiv.
(7) În situaţia în care nu vor exista moştenitori legali ai membrilor formelor asociative înfiinţate în conformitate cu prevederile prezentei legi cotele aferente acestora trec în proprietatea statului şi în folosinta consiliului local respectiv.
(8) Membrii formelor asociative nu pot instraina propriile cote-pãrţi între ei sau unor persoane din afarã acestora şi nu pot transmite drepturile prin testament sau donaţie, ci numai prin moştenire legalã.
(9) Pe raza localitãţilor în care se reconstituie forme asociative şi dupã stabilirea suprafeţei totale cuvenite acestora terenurile neatribuite rãmân în proprietatea statului şi pot fi date în folosinta consiliului local pana la limita suprafeţei de 200 ha>>."
Curtea constata ca <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 a fost aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 400 din 17 iunie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 9 iulie 2002.
Cu privire la soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a unei dispoziţii legale modificate ulterior ridicãrii exceptiei, prin Decizia Plenului Curţii nr. III din 31 octombrie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, Curtea a statuat ca în cazul în care, dupã invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate în fata instanţelor judecãtoreşti, prevederea legalã supusã controlului a fost modificatã, Curtea Constituţionalã se pronunţa asupra constituţionalitãţii prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacã soluţia legislativã din legea sau ordonanta modificatã este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificãrii.
Curtea observa ca dintre textele legale criticate de autorul exceptiei numai prevederea de la art. I pct. 42 referitoare la alin. (8) al <>art. 28 din Legea nr. 1/2000 a suferit modificãri, pastrandu-se însã soluţia legislativã de principiu. Astfel, în redactarea data prin legea de aprobare a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 , acest text are urmãtoarea redactare: "Membrii formelor asociative nu pot instraina propriile cote-pãrţi unor persoane din afarã acestora."
Autorul exceptiei susţine ca textele legale criticate contravin prevederilor art. 15 alin. (2), ale art. 41 alin. (1) şi ale art. 114 alin. (4) din Constituţie.
Examinând motivele de neconstituţionalitate, Curtea constata ca acestea sunt neintemeiate, pentru cele ce urmeazã:
1. <>Art. I pct. 38 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 , referindu-se la componenta suprafeţelor restituite formelor asociative, anume cotele-pãrţi indivize ale membrilor asociaţi, dar nu mai mult de 20 hectare de fiecare titular deposedat, nu conţine în sine nici o dispoziţie cu caracter retroactiv. De altfel principiul neretroactivitatii este valabil pentru orice lege, indiferent de domeniul de reglementare al acesteia. Singura excepţie pe care o îngãduie norma constituţionalã priveşte legea penalã mai favorabilã.
Acest text nu contravine nici prevederilor art. 41 alin. (1) din Constituţie, prin limitarea suprafeţei restituite, care, în opinia autorului exceptiei, ar echivala cu o "renationalizare". Aspectul invocat de autorul exceptiei, privind limitarea suprafeţei cotei-pãrţi indivize la 20 hectare de fiecare titular deposedat, se referã la o soluţie legislativã care corespunde unei optiuni politice, ce tine de competenta legiuitorului.
2. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I pct. 42 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 , Curtea constata ca autorul exceptiei îşi circumstantiaza criticile cu referire la alin. (6)-(8) ale <>art. 28 din Legea nr. 1/2000 , sustinand ca ar contraveni prevederilor art. 41 din Constituţie, întrucât lipseşte dreptul de proprietate de principala sa prerogativa, şi anume dreptul de dispoziţie.
Curtea Constituţionalã a statuat, prin Decizia nr. 173 din 12 iunie 2002 referitoare la constituţionalitatea Legii pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 privind modificarea şi completarea <>Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , precum şi modificarea şi completarea <>Legii nr. 18/1991 , republicatã (decizie publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 9 iulie 2002), ca aceste dispoziţii sunt constituţionale.
În considerentele acestei decizii, Curtea a reţinut ca proprietatea comuna, sub toate formele pe care sistemul juridic romanesc le cunoaşte, inclusiv atunci când îmbracã forma "indiviziunii forţate şi perpetue" la care se referã legea supusã controlului de constitutionalitate, nu este o forma de proprietate al carei exerciţiu ar fi supus unor îngrãdiri. Indiviziunea, ca forma a proprietãţii comune, are în vedere pluralitatea subiectelor dreptului de proprietate, iar nu conţinutul acestuia, şi anume prerogativele pe care le conferã. Atunci când exista diferenţe între formele de proprietate comuna ori între acestea şi proprietatea exclusiva, în ceea ce priveşte exercitarea unora dintre atributele dreptului de proprietate, aceste diferenţe corespund particularitatilor regimului juridic al acelei forme de proprietate, neputând fi considerate ca îngrãdiri ale exerciţiului dreptului de proprietate, în sensul la care se referã art. 49 din Constituţie, potrivit cãruia o restrangere poate fi facuta numai dacã se impune, dupã caz, pentru apãrarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor, desfãşurarea instrucţiei penale, prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Regimul juridic al coproprietatii forţate şi perpetue presupune numai o alta modalitate de exercitare a dreptului de proprietate sau a celui de moştenire.
În aceeaşi decizie s-a mai reţinut ca, în conceptia legiuitorului, reconstituirea dreptului de proprietate în cazul suprafeţelor forestiere aflate, la data dobândirii lor de cãtre stat, în proprietatea comuna a formelor asociative enumerate nu poate fi conceputã decât tot în cadrul acelor forme; dreptul de proprietate urmeazã sa aibã configurarea, prerogativele şi, în general, regimul juridic avute din epoca respectiva. În aceste condiţii regimul juridic al proprietãţii privind terenurile forestiere restituite foştilor proprietari, în cadrul formelor asociative menţionate, este determinat de legiuitor în mod special, în considerarea particularitatilor economice şi sociale ale formelor de exploatare anterioare trecerii terenurilor în proprietatea statului.
Aceste particularitãţi cuprind anumite limitãri ale unor prerogative ale dreptului de proprietate, decurgând din faptul ca acest drept poarta asupra unei proprietãţi aflate într-o perpetua indiviziune forţatã; bunurile respective sunt administrate şi exploatate exclusiv în formele asociative prevãzute de lege, corespunzãtor situaţiei existente în momentul trecerii terenurilor forestiere în proprietatea statului.
La fel ca în cazul oricãror restituiri de bunuri, foştii proprietari urmeazã, de regula, sa fie despãgubiţi integral, dar nu se poate admite ca ei sa dobândeascã mai multe drepturi decât cele pe care le-au avut anterior.
Aceste elemente definesc dreptul de proprietate comuna în indiviziune forţatã şi perpetua, sub condiţia exploatãrii terenurilor forestiere în forme asociative - subiecte de drept colective - şi cu respectarea regimului silvic. Limitele şi conţinutul acestui drept au fost stabilite în acord cu dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora: "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege." Astfel, aceste reglementãri nu contravin principiului ocrotirii egale a proprietãţii private, indiferent de titular, consacrat la art. 41 alin. (2) din Constituţie.
De asemenea, este nefondata şi critica privind încãlcarea art. 42 din Constituţie, referitor la garantarea dreptului la moştenire, deoarece legea este aceea care stabileşte formele de moştenire, iar în speta reglementarea dreptului la moştenire este facuta în considerarea regimului juridic special al acestei forme asociative.
Şi, în sfârşit, în ceea ce priveşte critica potrivit cãreia textele legale atacate ar contraveni prevederilor art. 114 alin. (4) din Constituţie, cu motivarea ca "în speta au fost modificate pe calea ordonanţei de urgenta unele dispoziţii dintr-o lege recent adoptatã de Parlament, dispoziţii care au şi fost aplicate, ca ulterior Guvernul sa adopte mãsuri restrictive de privare de drepturi (re)dobândite", apreciem de asemenea ca este neîntemeiatã.
În jurisprudenta sa, ca, de exemplu, în Decizia nr. 65/1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995, Curtea Constituţionalã a statuat ca intervenţia Guvernului pe calea ordonanţei de urgenta, în temeiul art. 114 alin. (4) din Constituţie, este justificatã de interesul public lezat de caracterul anormal şi excesiv al cazurilor excepţionale. De aceea o astfel de mãsura se poate fundamenta numai pe necesitatea şi urgenta reglementãrii unei situaţii care, datoritã circumstanţelor sale excepţionale, impune adoptarea de soluţii imediate în vederea evitãrii unei grave atingeri aduse interesului public.
Considerentele, precum şi soluţiile adoptate prin deciziile citate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauza, neexistand elemente noi de natura a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
Fata de cele mai sus arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I pct. 38 şi 42 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 privind modificarea şi completarea <>Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , precum şi modificarea şi completarea <>Legii nr. 18/1991 , republicatã, ordonanta aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 400 din 17 iunie 2002 , excepţie ridicatã de Composesoratul AKLOS Sanmartin în Dosarul nr. 3.836/2001 al Tribunalului Harghita.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 22 octombrie 2002.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. COSTICA BULAI
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
