Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 269 din 22 iunie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 83 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 83 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, republicatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Agroindustriala Petim" - S.A. din Peciu Nou în Dosarul nr. 13.685/2003 al Judecãtoriei Timişoara. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere cã, ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, prin <>Decizia nr. 39/2004 , dispoziţiile legale criticate au fost declarate neconstituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenitã inadmisibilã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 12 februarie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 13.685/2003, Judecãtoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 83 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, republicatã. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Agroindustriala Petim" - S.A. din Peciu Nou într-o cauzã civilã ce are ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare. Din examinarea încheierii de sesizare şi a concluziilor scrise depuse în motivarea excepţiei se constatã cã autorul acesteia a criticat, sub aspectul neconstituţionalitãţii, şi dispoziţiile <>art. 164 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã. Instanţa reţine cã textul incriminat conţine norme cu caracter general în raport cu <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 , nefiind aplicabil în speţa de faţã, motiv pentru care respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 164 din actul normativ mai sus menţionat. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã textele criticate îngrãdesc accesul liber la justiţie consacrat de art. 21 din Constituţie, prin instituirea unei taxe suplimentare în sarcina justiţiabilului, şi anume cauţiunea "cuantificatã la exorbitantul procent de 20% din suma asupra cãreia poartã contestaţia la executare". De asemenea, aratã cã termenul "îngrãdire" prevãzut de art. 21 alin. (2) din Constituţie este folosit în sensul de limitare, restrângere sau condiţionare, şi nu în sensul de anulare, închidere, oprire sau împiedicare a accesului la justiţie, aşa cum se realizeazã prin textele legale criticate. Judecãtoria Timişoara considerã nejustificatã instituirea unei cauţiuni ca o condiţie pentru promovarea unei acţiuni în justiţie. În acest sens apreciazã cã <>art. 83 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 conţine dispoziţii derogatorii de la dreptul comun, în materia contestaţiei la executare, ceea ce îngreuneazã în mod inechitabil situaţia debitorului bugetar al A.V.A.B., vãtãmat astfel în drepturile sale prin actele de executare silitã, în comparaţie cu orice alt debitor obişnuit. În final, instanţa de judecatã considerã cã impunerea unei cauţiuni în cuantum de 20% din valoarea activului bancar supus valorificãrii numai în sarcina creditorului bugetar îngrãdeşte exercitarea liberului acces la justiţie. Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul aratã cã excepţia este inadmisibilã, deoarece dispoziţiile legale criticate au fost constatate ca fiind neconstituţionale de Curtea Constituţionalã. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost legal sesizatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 83 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002. Începând cu data de 1 mai 2004 acest act normativ a fost modificat şi completat prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 23/2004 privind stabilirea unor mãsuri de reorganizare a Autoritãţii pentru Valorificarea Activelor Bancare prin comasarea prin absorbţie cu Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 23 aprilie 2004, titlul sãu devenind, potrivit art. 13 pct. 1, "Ordonanţã de urgenţã privind valorificarea unor active ale statului". Dispoziţiile legale criticate au urmãtoarea redactare: - Art. 83: "(1) Debitorii pot contesta în justiţie mãsurile dispuse de AVAB potrivit prezentei ordonanţe de urgenţã şi pot face contestaţie la executare numai dupã depunerea unei cauţiuni egale cu 20% din valoarea activului bancar supus valorificãrii. (2) Dovada privind data cauţiunii prevãzute la alin. (1) va însoţi în mod obligatoriu contestaţia debitorului fãrã care aceasta nu va putea fi înregistratã. (3) Verificarea cuantumului cauţiunii se va efectua de judecãtorul de serviciu la data înregistrãrii cererii." În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3), care în noua lor redactare şi numerotare din Constituţia republicatã au urmãtorul conţinut: - Art. 21 alin. (1), (2) şi (3): "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept. (3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil." Examinând excepţia, Curtea constatã cã, ulterior sesizãrii sale, prin <>Decizia nr. 39 din 29 ianuarie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 12 martie 2004, a admis cu majoritate de voturi excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 83 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 . Cu acel prilej Curtea a reţinut cã aceste dispoziţii legale, condiţionând însãşi înregistrarea contestaţiei la executare de plata unei cauţiuni în cuantum de 20% din valoarea activului bancar supus valorificãrii, cât şi, mai ales, convertirea neplãţii sale într-un veritabil fine de neprimire a contestaţiei la executare, sunt excesive şi prin aceasta îngrãdesc în mod nepermis accesul liber la justiţie. De asemenea Curtea a observat cã, dacã cuantumul sumei datorate este important, debitorul se aflã în imposibilitate de a achita cauţiunea impusã de lege, fiind astfel lipsit de dreptul de a formula contestaţie la executare şi de a repune în discuţie respectivul cuantum, chiar dacã, prin ipotezã, nu datoreazã suma la care a fost impus. Având în vedere prevederile <>art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, potrivit cãrora nu pot face obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate dispoziţiile constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii, rezultã cã, potrivit alin. (6) din acelaşi articol, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 83 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 a devenit inadmisibilã. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a alin. (2) şi (3) ale <>art. 83 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 , Curtea constatã cã nu poate fi primitã. Aceste dispoziţii de aplicare au rãmas fãrã obiect, prin declararea alineatului de referinţã ca neconstituţional, excepţia devenind, de asemenea, inadmisibilã. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţia republicatã, al art. 13 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 83 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Agroindustriala Petim" - S.A. din Peciu Nou în Dosarul nr. 13.685/2003 al Judecãtoriei Timişoara. Definitivã şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 iunie 2004.
