Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 269 din 2 octombrie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 46 din 23 ianuarie 2002
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, excepţie ridicatã de Marius Minu Marculescu în Dosarul nr. 178/2001 al Curţii de Apel Constanta - Secţia comercialã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 18 septembrie 2001 şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 2 octombrie 2001.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 aprilie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 178/2001, Curtea de Apel Constanta - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, excepţie ridicatã de Marius Minu Marculescu.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile <>art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, potrivit cãrora în categoria de creanţe privilegiate se înscriu doar "creanţele izvorâte din contracte de munca, pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii", sunt discriminatorii şi, ca atare, contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. Se arata în acest sens ca dispoziţia legalã criticata favorizeazã, în cadrul aceleiaşi categorii de creditori, pe aceia care au creanţe mai recente, în dezavantajul celor cu creanţe mai vechi. Autorul exceptiei de neconstituţionalitate considera, de asemenea, ca textul de lege criticat incalca dispoziţiile constituţionale ale art. 38 alin. (1), ale art. 11 alin. (1) şi ale art. 20 alin. (1), cu raportare la unele reglementãri din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, din Carta socialã europeanã, revizuitã, adoptatã la Strassbourg la 3 mai 1996, din Convenţia internationala pentru unificarea anumitor reguli privitoare la privilegiile şi ipotecile maritime de la Bruxelles din 10 aprilie 1926 şi din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 95/1949 privind protecţia salariului, reglementãri care impun executarea prioritara a creanţelor rezultate din drepturi salariale.
Curtea de Apel Constanta - Secţia comercialã, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca "dispoziţiile art. 108 pct. 3 nu incalca dreptul fundamental garantat prin art. 16 alin. (1) din Constituţie", precum şi faptul ca textul de lege criticat "reglementeazã distinct situaţii diferite, în raport cu elementele precis determinate. Asadar, în speta, este o chestiune de interpretare şi aplicare a unei norme legale şi nu o problema de constitutionalitate a acesteia". În ceea ce priveşte invocarea în susţinerea exceptiei a reglementãrilor internaţionale instanta de judecata considera ca dispoziţiile convenţiilor de la Bruxelles din 1926 şi 1952 nu sunt incidente în cauza, iar "în procedura falimentului determinarea naturii creanţei şi a existenţei unui privilegiu al acesteia se face în mod exclusiv în baza normei speciale din <>art. 108 din Legea nr. 64/1995 şi a dispoziţiei din art. 11 al Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 95/1949", texte care nu sunt în contradictie.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece "<>Legea nr. 64/1995 instituie o procedura specialã - concursuala - punând pe toţi creditorii unui comerciant, care nu şi-a plãtit datoriile, într-o situaţie egala", procedura care nu contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. Se mai arata ca "art. 108 se margineste sa stabileascã o ierarhie între creditori - fãrã a exclude vreunul - ţinând seama de natura şi importanta creanţelor", în concordanta cu prevederile art. 11 pct. 1 din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 95/1949 privind protecţia salariului.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecãtorului-raportor, susţinerile pãrţilor şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, dispoziţii care au urmãtorul conţinut:
- Art. 108 pct. 3: "Creanţele vor fi plãtite, atât în cazul lichidãrii unor bunuri din averea debitorului pe baza de plan, cat şi în cazul falimentului, în urmãtoarea ordine: [...]
3. creanţele izvorâte din contracte de munca, pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii;"
Autorul exceptiei de neconstituţionalitate susţine ca aceste prevederi legale contravin urmãtoarelor texte din Constituţie:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 38 alin. (1): "Dreptul la munca nu poate fi îngrãdit. Alegerea profesiei şi alegerea locului de munca sunt libere.";
- Art. 11 alin. (1): "Statul roman se obliga sa îndeplineascã întocmai şi cu buna-credinţa obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.";
- Art. 20 alin. (1): "Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte."
În motivarea exceptiei se invoca şi încãlcarea urmãtoarelor dispoziţii din reglementãri internaţionale:
- Art. 6 pct. 1 şi art. 7 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, ratificat prin <>Decretul nr. 212/1974 , publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974:
- Art. 6 pct. 1: "Statele pãrţi la prezentul pact recunosc dreptul la munca ce cuprinde dreptul pe care îl are orice persoana de a obţine posibilitatea sa-şi câştige existenta printr-o munca liber aleasã sau acceptatã şi vor lua mãsuri potrivite pentru garantarea acestui drept.";
- Art. 7: "Statele pãrţi la prezentul pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoana de a se bucura de condiţii de munca juste şi prielnice, care sa asigure îndeosebi:
a) remuneraţia care asigura tuturor muncitorilor cel puţin:
(i) un salariu echitabil şi o remuneraţie egala pentru o munca de valoare egala, fãrã nici o distincţie [...];
(ii) o existenta decenta pentru ei şi familia lor, în conformitate cu dispoziţiile prezentului pact; [...]";
- Art. 1 pct. 2 din Carta socialã europeanã, revizuitã, ratificatã prin <>Legea nr. 74/1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 4 mai 1999: "În vederea exercitãrii efective a dreptului la munca, pãrţile se angajeazã: [...]
2. sa protejeze de o maniera eficienta dreptul lucrãtorului de a-şi câştiga existenta printr-o munca liber întreprinsã; [...]";
- Art. 2 pct. 2 din Convenţia internationala pentru unificarea anumitor reguli privitoare la privilegiile şi ipotecile maritime, adoptatã la Bruxelles la 10 aprilie 1926: "Vor fi privilegiate asupra vasului, asupra navlului pentru voiajul în cursul cãruia creanta privilegiatã a luat naştere: [...]
2. Creanţele rezultând din contractul de angajare al cãpitanului, echipajului şi al celorlalte persoane angajate la bord.";
- Art. 11 din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 95/1949 privind protecţia salariului, ratificatã prin Decretul nr. 284/1973 , publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 81 din 6 iunie 1973:
"1. În caz de faliment sau lichidare judiciarã a unei întreprinderi lucrãtorii folosiţi în cadrul acesteia vor avea rang de creditori privilegiaţi, pentru salariile care le sunt datorate cu titlu de servicii prestate în cursul unei perioade anterioare falimentului sau lichidãrii şi care va fi prevãzutã de cãtre legislaţia nationala.
2. Salariul constituind o creanta privilegiatã va fi plãtit integral mai înainte ca creditorii ordinari sa poatã revendica cota-parte ce li se cuvine.
3. Ordinea de prioritate a creanţei privilegiate constituitã de salariu, fata de celelalte creanţe privilegiate, trebuie sa fie determinata de cãtre legislaţia nationala."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constata ca aceasta este neîntemeiatã şi, în consecinta, urmeazã sa fie respinsã.
I. O prima critica de neconstituţionalitate consta în aceea ca prevederile <>art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, care stabilesc ca atât în cazul lichidãrii unor bunuri din averea debitorului pe baza de plan, cat şi în cazul falimentului creanţele izvorâte din contracte de munca vor fi plãtite pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii, sunt contrare dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie potrivit cãrora "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri". În acest sens în opinia autorului exceptiei toţi creditorii, titulari ai unor creanţe izvorâte din contracte de munca, se afla în aceeaşi situaţie, iar încadrarea lor, diferenţiat, în ordinea de preferinta prevãzutã la pct. 3 sau la pct. 9 - "alte creanţe chirografare" - ale textului criticat, în raport cu data naşterii creanţei, are caracter discriminatoriu.
Sub acest aspect Curtea constata ca în mod obiectiv exista deosebiri între cele doua categorii de creditori, întrucât unii au creanţe mai vechi, pentru a cãror recuperare, manifestand diligenta necesarã, ar fi putut acţiona înainte ca debitorul sa ajungã în situaţia de incapacitate de plata, iar alţii, cu creanţe nãscute mai recent, nu au avut la dispoziţie timp suficient pentru executarea creanţelor lor anterior deschiderii procedurii falimentului. În acest sens în jurisprudenta constanta a Curţii Constituţionale s-a statuat ca principiul egalitãţii în drepturi a cetãţenilor impune un tratament juridic identic numai în situaţii egale, iar situaţiile în mod obiectiv diferite justifica constituţional tratamentul juridic diferenţiat.
Pe de alta parte Curtea observa ca, deşi toţi creditorii au acelaşi interes şi aceeaşi legitimitate în recuperarea creanţelor lor, lichidarea bunurilor din averea debitorului şi falimentul nu se realizeazã în acelaşi timp, astfel ca nici creanţele nu se pot recupera toate deodatã. În aceasta situaţie se impune stabilirea prin norme juridice cu caracter procedural a unei ordini de plata, în raport cu natura creanţelor. Or, în temeiul dispoziţiilor art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit cãrora "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege", o asemenea reglementare s-a realizat prin insesi dispoziţiile legale criticate.
În ceea ce priveşte stabilirea plãţii creanţelor în ordinea prevãzutã la pct. 3 sau la pct. 9 al <>art. 108 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, aceasta este o problema de aplicare a legii, iar nu una de constitutionalitate, şi de aceea intra în competenta de soluţionare a instanţei de judecata.
Din cele arãtate rezulta ca aceasta prima critica de neconstituţionalitate nu poate fi reţinutã şi urmeazã sa fie respinsã.
II. Cea de-a doua critica de neconstituţionalitate priveşte încãlcarea dispoziţiilor art. 38 alin. (1), ale art. 11 alin. (1) şi ale art. 20 alin. (1) din Constituţie, cu raportare la art. 6 pct. 1 şi art. 7 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, la art. 1 pct. 2 şi art. 2 din Carta socialã europeanã, revizuitã, la art. 2 din Convenţia internationala pentru unificarea anumitor reguli privitoare la privilegiile şi ipotecile maritime de la Bruxelles din 1926 şi la art. 11 din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 95/1949 privind protecţia salariului. Se apreciazã ca, "având în vedere textele de lege invocate", "salariul reprezintã, neîndoielnic, scopul principal al exercitãrii dreptului la munca, pe baza cãruia orice persoana are posibilitatea de a-şi câştiga existenta printr-o munca liber aleasã sau acceptatã", "or, <>art. 108 din Legea nr. 64/1995 plaseaza pe ultimul loc la masa credala restantele salariale ale celor care, cu buna-credinţa, şi-au desfãşurat munca la bordul navelor, cu mai mult de 6 luni, înainte de deschiderea falimentului [...]".
Analizând critica referitoare la încãlcarea art. 38 alin. (1) din Constituţie, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã, deoarece <>art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, nu conţine prevederi care ingradesc exerciţiul dreptului la munca sau al alegerii profesiei şi a locului de munca şi nici dreptul la o remuneraţie corespunzãtoare pentru munca prestatã.
De asemenea, Curtea nu poate retine nici susţinerile referitoare la încãlcarea art. 6 pct. 1 şi art. 7 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale şi a art. 1 pct. 2 din Carta socialã europeanã, revizuitã, întrucât aceste reglementãri vizeazã garantarea dreptului la munca şi asigurarea exerciţiului acestui drept, precum şi dreptul la "un salariu echitabil şi o remuneraţie egala pentru o munca de valoare egala", iar nu condiţiile de executare a creanţelor izvorâte din contractul de munca.
Curtea constata ca în cauza nu sunt relevante prevederile Convenţiei internaţionale pentru unificarea anumitor reguli privitoare la privilegiile şi ipotecile maritime, deoarece acestea privesc executarea creanţelor asupra vaselor, iar nu şi creanţele unei societãţi comerciale având ca obiect de activitate transportul maritim, care sunt supuse procedurii falimentului stabilite de <>Legea nr. 64/1995 , republicatã.
Totodatã Curtea Constituţionalã retine ca în cauza sunt incidente prevederile art. 11 din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 95/1949 privind protecţia salariala, articol care la alin. 1 stabileşte ca, "În caz de faliment sau lichidare judiciarã a unei întreprinderi, lucrãtorii folosiţi în cadrul acesteia vor avea rang de creditori privilegiaţi, pentru salariile care le sunt datorate cu titlu de servicii prestate în cursul unei perioade anterioare falimentului sau lichidãrii şi care va fi prevãzutã de cãtre legislaţia nationala", iar la alin. 3 prevede ca "Ordinea de prioritate a creanţei privilegiate constituitã de salariu, fata de celelalte creanţe privilegiate, trebuie sa fie determinata de cãtre legislaţia nationala". Or, dispoziţiile <>art. 108 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, sunt în deplina concordanta cu aceste reglementãri internaţionale potrivit cãrora atât stabilirea perioadei din care trebuie sa provinã creanţele din salariu, pentru a fi privilegiate, cat şi a ordinii de prioritate a creanţelor privilegiate intra în atribuţiile legiuitorului naţional. Ca atare, întrucât nu exista neconcordanta între reglementãrile internaţionale invocate şi textul de lege criticat ca fiind neconstitutional, Curtea urmeazã sa respingã şi susţinerile referitoare la încãlcarea dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi ale art. 20 alin. (1) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, excepţie ridicatã de Marius Minu Marculescu în Dosarul nr. 178/2001 al Curţii de Apel Constanta - Secţia comercialã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 2 octombrie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
