Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 269 din 16 martie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. II pct. 1, 2, 5, 9, 11 si 12 din Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, astfel cum au fost modificate prin pct. 8 al articolului unic din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum si pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 265 din 23 aprilie 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "<>art. II pct. 1, 2, 5, 9, 11 şi 12 din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea <>Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia", excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Eda Impex" - S.R.L. din Brãila în Dosarul nr. 16.735/3/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 25 februarie 2010, în prezenţa reprezentanţilor pãrţilor şi a Ministerului Public, şi au fost consemnate în încheierea din acea datã, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea, în conformitate cu dispoziţiile art. 14 şi ale <>art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a amânat pronunţarea pentru data de 16 martie 2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 iunie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 16.735/3/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "<>art. II pct. 1, 2, 5, 9, 11 şi 12 din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea <>Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia".
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Eda Impex" - S.R.L. din Brãila într-o cauzã privind soluţionarea unui apel formulat într-o acţiune având ca obiect obligaţia de a face.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã legea criticatã dispune trecerea din proprietatea privatã a statului în proprietatea publicã a unitãţilor administrativ-teritoriale a unor bunuri imobile şi mobile fãrã ca acestea sã fie declarate ca fiind bunuri de uz sau de interes public local, încãlcând astfel dispoziţiile <>art. 136 alin. (2) din Constituţie şi prevederile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publicã şi regimul juridic al acesteia. De altfel, acest din urmã act normativ - legea organicã în materia proprietãţii publice - "nu prevede nicio modalitate de trecere a unui bun din domeniul privat al statului în domeniul public al unitãţii administrativteritoriale, ceea ce prevede, în schimb, <>Legea nr. 303/2008 ". Totodatã, "nu existã şi nu poate exista potrivit Constituţiei şi <>Legii nr. 213/1998 un domeniu public sau privat al autoritãţii administrativ-teritoriale", astfel cum prevede "<>art. II pct. 9 din Legea nr. 303/2008 ", şi nici subiectul de drept public determinat de "sectoarele municipiului Bucureşti", deoarece unitãţile administrativ-teritoriale, menţionate în art. 136 alin. (2) din Constituţie, reprezintã, potrivit <>art. 21 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 , "comuna, oraşul şi judeţul".
Mai susţine autorul excepţiei cã dispoziţiile art. II pct. 5 din legea atacatã încalcã principiul autonomiei locale, statuat de art. 120 alin. (1) din Constituţie, deoarece "consiliul local al unitãţii administrativ-teritoriale beneficiare este obligat sã îşi însuşeascã, prin hotãrâre, preluarea unui bun, în proprietate publicã, doar pe baza voinţei primarului şi a reprezentantului Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor «România-Film», exprimatã prin intermediul unui simplu protocol".
Textele de lege criticate contravin şi principiului statuat de art. 136 alin. (4) din Constituţie, potrivit cãruia "Bunurile proprietate publicã sunt inalienabile". Astfel, cu toate cã prin art. II pct. 1 din legea examinatã sãlile şi grãdinile de spectacol cinematografic sunt trecute din domeniul privat al statului în domeniul public al unitãţilor administrativ-teritoriale, iar prin pct. 9 al aceluiaşi articol se interzice autoritãţilor administraţiei publice locale trecerea imobilelor preluate în temeiul acestor prevederi legale din domeniul public în domeniul privat al respectivelor autoritãţi, totuşi, la pct. 11 se dispune cã autoritãţile administraţiei publice locale pot iniţia procedura de privatizare în favoarea titularului contractului de închiriere a respectivului imobil. Cu privire la bunurile mobile rezultate prin investiţiile contractantului, se aratã cã, "deşi pct. 1 al <>art. II din Legea nr. 303/2008 dispune cã bunurile mobile trec în domeniul public, la pct. 2 al aceluiaşi articol se aratã cã aceste bunuri trec, în acelaşi timp, şi în proprietatea privatã a unitãţilor administrativ-teritoriale şi în administrarea consiliilor locale ale acestora". Se realizeazã, astfel, o naţionalizare, un transfer silit de proprietate, care opereazã din patrimoniul Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor «România-Film», ceea ce reprezintã o încãlcare a dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din Constituţie.
Dispoziţiile art. II pct. 11 din legea criticatã instituie o discriminare contrarã art. 16 alin. (1) din Constituţie, prin aceea cã, pentru accesul la procedura de privatizare, contractul de închiriere trebuie sã prevadã în mod expres obligativitatea difuzãrii de film cinematografic, difuzarea de film trebuie sã fi fost constantã, iar toate clauzele contractuale respectate. Aşadar, un contract de închiriere legal nu oferã titularului sãu aceleaşi şanse de acces la procedura de privatizare, categoria titularilor unor astfel de contracte fiind diferenţiatã retroactiv, în funcţie de obiectul contractului şi modalitatea de desfãşurare.
Autorul excepţiei susţine cã textele de lege criticate contravin şi prevederilor art. 53 din Constituţie şi încalcã, totodatã, principiul separaţiei puterilor în stat, deoarece puterea legislativã a intervenit asupra puterii judecãtoreşti, care nu se mai poate pronunţa cu privire la posibilitatea ca titularul contractului de închiriere sã devinã proprietarul acelui bun imobil, deţinut şi folosit în baza contractului.
În sfârşit, se mai aratã cã <>Legea nr. 303/2008 a fost adoptatã cu încãlcarea art. 76 alin. (1) din Constituţie, deoarece prevederile legale criticate au fost introduse şi adoptate în Camera Deputaţilor, dupã ce legea fusese dezbãtutã şi adoptatã în Senat ca primã Camerã sesizatã, iar la adoptarea legii nu a fost întrunit cvorumul necesar, respectiv votul majoritãţii fiecãrei Camere, ci votul majoritãţii membrilor prezenţi, necesar adoptãrii legilor ordinare.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã doar în ceea ce priveşte dispoziţiile "<>art. II pct. 11 din Legea nr. 303/2008 ", care încalcã art. 136 alin. (4) din Constituţie, deoarece prevãd posibilitatea ca autoritãţile locale sã iniţieze procedura de privatizare asupra unor bunuri ce aparţin domeniului public al unitãţilor administrativ-teritoriale şi, deci, sunt inalienabile.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Guvernul, în punctul sãu de vedere, considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se aratã, în acest sens, cã Regia Autonomã de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor "România-Film" este titulara dreptului de administrare asupra bunurilor imobile din patrimoniul sãu, iar nu titulara dreptului de proprietate. <>Art. 65 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia prevede expres cã sãlile şi grãdinile de spectacol cinematografic, precum şi terenurile aferente acestora se aflã în proprietatea privatã a statului şi în administrarea Regiei, cu menţiunea cã, prin <>Decizia nr. 227/2007 , Curtea Constituţionalã a constatat cã acest text încalcã art. 44 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie, în mãsura în care titularul dreptului de proprietate asupra imobilelor cuprinse în anexa nr. 1 este o persoanã fizicã, juridicã sau o unitate administrativ-teritorialã, iar nu statul. Aşadar, a accepta cã trecerea unui bun din domeniul privat al statului în domeniul sãu public are natura unei naţionalizãri este un nonsens juridic, deoarece statul este şi rãmâne titular al dreptului de proprietate.
Dispoziţiile de lege criticate reprezintã o mãsurã legislativã pentru satisfacerea interesului public general privind accesul la culturã, astfel cum a arãtat Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 1.217/2008 .
Cât priveşte celelalte texte din Constituţie pretins a fi încãlcate, Guvernul apreciazã cã aceastã contradicţie nu este argumentatã suficient de clar, astfel cã în cauzã se pune, eventual, o problemã de aplicare a legii, iar nu de constituţionalitate. De asemenea, excepţia are caracter inadmisibil şi în ceea ce priveşte invocarea unor neconcordanţe între dispoziţiile legale criticate şi alte dispoziţii cuprinse în diferite acte normative.
Avocatul Poporului, în punctul sãu de vedere, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã doar în ceea ce priveşte dispoziţiile "<>art. II pct. 11 din Legea nr. 303/2008 ", întrucât contravin prevederilor art. 136 alin. (4) din Constituţie, aducând atingere principiului constituţional al inalienabilitãţii bunurilor ce constituie obiect al proprietãţii publice. Acest principiu impune nu numai soluţia interdicţiei înstrãinãrii acestor bunuri, ci, ca o consecinţã, şi imposibilitatea dobândirii lor de cãtre terţi prin oricare alt mod de dobândire reglementat de lege. Considerã cã prevederile art. II pct. 2, 5, 9 şi 12 din aceeaşi lege nu încalcã dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi nici ale art. 136 alin. (4) din Legea fundamentalã, indicând, în acest sens, <>Decizia nr. 1.217/2008 a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, din examinarea succesiunii actelor normative în materie, dispoziţiile <>art. II pct. 1, 2, 5, 9, 11 şi 12 din Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 649 din 27 iulie 2006. Aceste texte au fost modificate şi completate prin <>art. II pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea <>Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 15 februarie 2008, astfel cum dispoziţiile art. II pct. 1 din aceastã ordonanţã au fost, la rândul lor, modificate şi completate prin pct. 8 al articolului unic din <>Legea nr. 303/2008 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea <>Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, lege publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 894 din 30 decembrie 2008. Textele legale criticate au urmãtorul conţinut:
- "Art. II. - 1. La data intrãrii în vigoare a prezentei legi, sãlile şi grãdinile de spectacol cinematografic, prevãzute în anexa nr. 1 la <>Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 328/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, aflate în domeniul privat al statului şi în administrarea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor «România-Film», împreunã cu terenurile şi bunurile mobile aferente, trec în domeniul public al unitãţilor administrativ-teritoriale locale, comunale, orãşeneşti, municipale şi al sectoarelor municipiului Bucureşti, dupã caz, şi în administrarea consiliilor locale respective.
2. Bunurile mobile aflate în inventarul sãlilor şi grãdinilor de spectacol cinematografic trec în proprietatea privatã a unitãţilor administrativ-teritoriale locale şi în administrarea consiliilor locale ale acestora.
(...)
5. Punerea în aplicare a dispoziţiilor pct. 1-4 se face pe baza unui protocol încheiat între primarul unitãţii administrativ-teritoriale beneficiare şi reprezentantul mandatat de cãtre conducerea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor «România-Film», în acest scop, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Protocolul încheiat va fi asumat de cãtre consiliile locale respective prin hotãrâre.
(...)
9. Prin derogare de la dispoziţiile <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publicã şi regimul juridic al acesteia, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se interzice autoritãţilor administraţiei publice locale trecerea imobilelor preluate în baza prezentei legi din domeniul public în domeniul privat al respectivelor autoritãţi administrativ-teritoriale.
(...)
11. În cazul sãlilor şi grãdinilor de spectacol cinematografic care la data preluãrii fac obiectul unui contract de închiriere ce prevede în mod expres obligativitatea difuzãrii de film cinematografic, autoritãţile administraţiei publice locale pot iniţia procedura de privatizare în favoarea contractantului, în baza dispoziţiilor <>Legii nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţãrii şi dezvoltãrii întreprinderilor mici şi mijlocii, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dacã difuzarea de film cinematografic s-a fãcut constant şi au fost respectate toate clauzele contractuale.
12. În termen de maximum 30 de zile de la preluarea sãlilor şi grãdinilor de spectacol cinematografic, în baza prezentei legi, beneficiarii contractelor de închiriere pot sã notifice intenţia de cumpãrare consiliului local al autoritãţii administrativ-teritoriale respective, cu respectarea prevederilor în vigoare."
Autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) care consacrã principiul separaţiei şi echilibrului puterilor, respectiv al supremaţiei Constituţiei şi al obligativitãţii respectãrii sale şi a legilor, ale art. 16 alin. (1) potrivit cãrora cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, ale art. 44 alin. (1) referitor la principiul garantãrii dreptului de proprietate privatã, ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, ale art. 61 alin. (2) referitoare la principiul bicameralismului, ale art. 73 alin. (3) lit. m) conform cãrora regimul juridic general al proprietãţii şi al moştenirii se reglementeazã prin lege organicã, ale art. 76 alin. (1) care prevãd cã "Legile organice (...) se adoptã cu votul majoritãţii membrilor fiecãrei Camere", ale art. 120 alin. (1) referitor la principiul autonomiei locale şi ale art. 136 - Proprietatea.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã urmãtoarele:
Critica de neconstituţionalitate a autorului excepţiei cuprinde, pe de o parte, motive de neconstituţionalitate extrinsecã, raportate la prevederile art. 73 alin. (3) lit. m), art. 76 alin. (1), respectiv la art. 61 alin. (2) din Legea fundamentalã, iar, pe de altã parte, argumente în favoarea unei pretinse neconstituţionalitãţi intrinseci, prin invocarea prevederilor art. 1 alin. (4) şi (5), art. 16 alin. (1), art. 44, art. 53, art. 120 alin. (1) şi ale art. 136 din Constituţie.
A. Cât priveşte motivele de neconstituţionalitate extrinsecã, acestea au în vedere, în primul rând, încãlcarea prevederilor <>art. 76 alin. (1) din Legea fundamentalã, deoarece Legea nr. 303/2008 a fost adoptatã ca lege ordinarã, cu respectarea art. 76 alin. (2); or, aceastã lege reglementeazã regimul juridic al proprietãţii, domeniu ce, potrivit art. 73 alin. (3) lit. m) din Constituţie, aparţine legii organice.
Aceastã criticã de neconstituţionalitate nu este întemeiatã.
Într-adevãr, <>Legea nr. 303/2008 reglementeazã materia proprietãţii, în sensul cã "sãlile şi grãdinile de spectacol cinematografic, prevãzute în anexa nr. 1 la <>Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 328/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, aflate în domeniul privat al statului şi în administrarea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor «România-Film», împreunã cu terenurile şi bunurile mobile aferente, trec în domeniul public al unitãţilor administrativ-teritoriale locale, comunale, orãşeneşti, municipale şi al sectoarelor municipiului Bucureşti, dupã caz, şi în administrarea consiliilor locale respective". Totodatã, potrivit menţiunii din Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 894 din 30 decembrie 2008, <>Legea nr. 303/2008 a fost adoptatã de Parlamentul României cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicatã, deci ca lege ordinarã.
Cu privire la calificarea legii ca fiind organicã sau ordinarã, Curtea Constituţionalã a reţinut în jurisprudenţa sa, de pildã <>Decizia nr. 26 din 7 martie 1996 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 8 iulie 1996, sau <>Decizia nr. 702 din 11 septembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 29 octombrie 2007, cã "pentru calificarea unei legi ca fiind organicã sau ordinarã nu este determinantã menţiunea fãcutã în Monitorul Oficial al României, în care se publicã legea, cu privire la condiţiile în care aceasta a fost adoptatã, fiind mai importantã majoritatea de voturi înregistratã la data votului final asupra legii". Pe de altã parte, s-a mai reţinut cã "îndeplinirea cerinţelor constituţionale referitoare la legiferare trebuie raportatã la conţinutul normativ al legii la data adoptãrii ei şi la numãrul de voturi favorabil exprimate".
Potrivit art. 67 din Constituţie, "Camera Deputaţilor şi Senatul adoptã legi, hotãrâri şi moţiuni, în prezenţa majoritãţii membrilor", iar conform art. 76 alin. (1) din aceasta, "Legile organice şi hotãrârile privind regulamentele Camerelor se adoptã cu votul majoritãţii membrilor fiecãrei Camere".
Din examinarea procesului legislativ rezultã cã, în şedinţa din 8 aprilie 2008, Senatul, în calitate de primã Camerã sesizatã, a respins proiectul de lege pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia. În şedinţa din 8 octombrie 2008, Camera Deputaţilor, în calitate de Camerã decizionalã, a adoptat, cu un numãr de 217 voturi pentru, proiectul de lege pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea <>Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia (devenitã <>Legea nr. 303/2008 ).
Curtea constatã aşadar cã la adoptarea <>Legii nr. 303/2008 au fost respectate prevederile art. 76 alin. (1) din Constituţie, în sensul cã votul final acordat a întrunit majoritatea necesarã pentru adoptarea legilor organice.
Cât priveşte a doua criticã de neconstituţionalitate extrinsecã, aceasta constã în încãlcarea principiului bicameralismului, reglementat de art. 61 alin. (2) din Legea fundamentalã. Autorul excepţiei susţine cã <>art. II din Legea nr. 328/2006 "a fost introdus şi adoptat în Camera Deputaţilor, dupã ce în prealabil legea a fost dezbãtutã în Senat, prevederile art. II nemaifiind supuse spre dezbatere şi adoptare în Senat."
Curtea constatã cã şi aceastã criticã este neîntemeiatã.
Senatul a respins proiectul de lege pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea <>Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia. Camera Deputaţilor, în calitate de Camerã decizionalã, a introdus şi a adoptat legea cu unele amendamente, care, prin caracterul lor, aparţin, potrivit art. 75 alin. (1) din Constituţie, competenţei sale decizionale. Curtea constatã cã nu erau întrunite cerinţele alin. (4) şi (5) ale aceluiaşi articol pentru ca legea sã se întoarcã la prima Camerã sesizatã.
Aşadar, în cauzã nu se poate susţine încãlcarea principiului bicameralismului, de vreme ce prima Camerã sesizatã şi-a exprimat votul, în sensul respingerii proiectului de lege, iar Camera decizionalã a aprobat-o, cu unele amendamente ce aparţin competenţei sale sub aspectul votului definitiv.
B. În ceea ce priveşte motivele de neconstituţionalitate intrinsecã invocate de autorul excepţiei, acestea se raporteazã la prevederile art. 1 alin. (4) şi (5), art. 16 alin. (1), art. 44, art. 53, art. 120 alin. (1) şi ale art. 136 din Constituţie.
Analizând critica de neconstituţionalitate formulatã, Curtea constatã cã aceasta este întemeiatã numai în privinţa dispoziţiilor <>art. II pct. 2, 11 şi 12 din Legea nr. 328/2006 , în sensul cã aceste texte contravin prevederilor art. 44, respectiv art. 136 alin. (4) din Constituţie.
Dispoziţiile art. II pct. 2 din legea examinatã prevãd urmãtoarele: "Bunurile mobile aflate în inventarul sãlilor şi grãdinilor de spectacol cinematografic trec în proprietatea privatã a unitãţilor administrativ-teritoriale locale şi în administrarea consiliilor locale ale acestora."
Prevederile legale criticate încalcã dreptul persoanelor fizice sau persoanelor juridice de drept privat care au în proprietate bunurile mobile aflate în inventarul sãlilor şi grãdinilor de spectacol cinematografic, întrucât acestea trec, potrivit legii, în proprietatea privatã a unitãţii lor administrativ-teritoriale locale şi în administrarea consiliilor locale ale acestora. Dacã art. II pct. 1 dispune trecerea sãlilor şi grãdinilor de spectacol cinematografic din domeniul privat al statului în domeniul public al unitãţilor administrativ-teritoriale, pct. 2 al aceluiaşi articol prevede trecerea bunurilor mobile aflate în inventarul sãlilor şi grãdinilor de spectacol cinematografic în proprietatea privatã a unitãţilor administrativ-teritoriale locale şi în administrarea consiliilor locale ale acestora, fãrã nicio distincţie în ceea ce priveşte titularul dreptului de proprietate asupra acestor bunuri. Aşa cum aratã şi art. II pct. 11 din lege, sãlile şi grãdinile de spectacol cinematografic puteau constitui, la data preluãrii lor, obiectul unor contracte de închiriere în temeiul cãrora persoane fizice sau persoane juridice de drept privat ar fi putut efectua lucrãri de investiţii sau diverse alte achiziţii, concretizate în bunuri mobile aflate în inventarul spaţiului închiriat şi asupra cãrora acestea au drept de proprietate.
Trecerea prin lege a acestei categorii de bunuri în proprietatea privatã a unitãţilor administrativ-teritoriale locale şi în administrarea consiliilor locale ale acestora, fãrã distincţie în privinţa titularului dreptului de proprietate şi fãrã a stipula condiţiile de despãgubire a acestuia, încalcã dispoziţiile art. 44 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora proprietatea privatã este ocrotitã şi garantatã în mod egal de lege, indiferent de titular.
Prin urmare, Curtea constatã cã dispoziţiile art. II pct. 2 sunt neconstituţionale în mãsura în care se referã la bunurile mobile, proprietate a persoanelor fizice sau a persoanelor juridice de drept privat, aflate în inventarul sãlilor şi al grãdinilor de spectacol cinematografic.
Dispoziţiile <>art. II pct. 11 din Legea nr. 328/2006 , criticate, prevãd urmãtoarele: "În cazul sãlilor şi grãdinilor de spectacol cinematografic care la data preluãrii fac obiectul unui contract de închiriere ce prevede în mod expres obligativitatea difuzãrii de film cinematografic, autoritãţile administraţiei publice locale pot iniţia procedura de privatizare în favoarea contractantului, în baza dispoziţiilor <>Legii nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţãrii şi dezvoltãrii întreprinderilor mici şi mijlocii, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dacã difuzarea de film cinematografic s-a fãcut constant şi au fost respectate toate clauzele contractuale."
Aceste dispoziţii contravin art. 136 alin. (4) teza întâi din Legea fundamentalã, potrivit cãrora "Bunurile proprietate publicã sunt inalienabile".
În conformitate cu prevederile art. II pct. 1 din aceeaşi lege, sãlile şi grãdinile de spectacol cinematografic au trecut din domeniul privat al statului în domeniul public al unitãţilor administrativ-teritoriale locale. Art. 136 alin. (2) din Constituţie prevede cã "Proprietatea publicã este garantatã şi ocrotitã prin lege şi aparţine statului sau unitãţilor administrativ-teritoriale". Aşadar, reglementarea posibilitãţii ca, prin procedura de privatizare, bunuri ce au intrat în proprietatea publicã a unitãţilor administrativ-teritoriale sã poatã fi înstrãinate cãtre terţi, prin vânzare-cumpãrare, încalcã flagrant principiul inalienabilitãţii acestora.
Mai mult, dispoziţiile <>art. II pct. 11 din Legea nr. 328/2006 opereazã în mod discriminatoriu şi retroactiv, deoarece permit accesul la procedura de privatizare numai titularilor contractelor de închiriere care aveau obligaţia difuzãrii de film cinematografic, cu difuzare constantã şi dacã s-au respectat toate clauzele contractuale. Or, la momentul reglementãrii posibilitãţii încheierii contractelor de închiriere, persoanelor fizice sau persoanelor juridice nu li s-a impus vreo condiţie specialã în privinţa obiectului contractului de închiriere, având libertatea de a desfãşura, în mod legal, orice activitate în incinta acelor spaţii. A reglementa ulterior accesul la procedura de privatizare şi a selecta numai pe acei titulari de contracte ce prevãd un anumit obiect de activitate echivaleazã cu impunerea unei condiţii în mod retroactiv, de care aceştia nu aveau cunoştinţã la momentul încheierii lor, cu consecinţa afectãrii egalitãţii de şanse a tuturor operatorilor economici aflaţi iniţial în aceeaşi situaţie juridicã.
Curtea observã cã dispoziţiile <>art. II pct. 12 din Legea nr. 328/2006 , potrivit cãrora "În termen de maximum 30 de zile de la preluarea sãlilor şi grãdinilor de spectacol cinematografic, în baza prezentei legi, beneficiarii contractelor de închiriere pot sã notifice intenţia de cumpãrare consiliului local al autoritãţii administrativ-teritoriale respective, cu respectarea prevederilor în vigoare", nu se pot disocia de prevederile art. II pct. 11, reprezentând norme de aplicare a acestora. Prin urmare, pentru aceleaşi considerente expuse anterior, în temeiul <>art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , Curtea constatã cã şi aceste norme legale sunt neconstituţionale.
Cât priveşte celelalte critici de neconstituţionalitate, referitoare la prevederile <>art. II pct. 1, 5 şi 9 din Legea nr. 328/2006 , Curtea observã cã acestea nu pot fi reţinute.
Prin <>Decizia nr. 1.217 din 12 noiembrie 2008 , Curtea Constituţionalã a statuat, pentru argumentele acolo arãtate şi care îşi menţin valabilitatea, cã dispoziţiile art. II pct. 1 din legea criticatã corespund exigenţelor impuse de art. 44 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie. Dispoziţiile art. II pct. 5 din lege reglementeazã modalitatea practicã prin care unitatea administrativ-teritorialã preia în proprietate publicã şi spre administrare bunurile mobile şi imobile prevãzute la pct. 1-4 din actul normativ criticat, fãrã ca prin aceasta sã se poatã susţine încãlcarea principiului autonomiei locale, prevãzut de art. 120 alin. (1) din Constituţie. În sfârşit, dispoziţiile art. II pct. 9, de asemenea criticate, interzic autoritãţilor administraţiei publice locale trecerea respectivelor bunuri imobile din domeniul public în domeniul lor privat. Or, aceasta este o mãsurã menitã sã asigure respectarea principiului inalienabilitãţii proprietãţii publice.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicatã de Societatea Comercialã "Eda Impex" - S.R.L. din Brãila în Dosarul nr. 16.735/3/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã şi constatã cã dispoziţiile <>art. II pct. 11 şi 12 din Legea nr. 328/2006 , astfel cum au fost modificate prin pct. 8 al articolului unic din <>Legea nr. 303/2008 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea <>Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia sunt neconstituţionale, precum şi dispoziţiile art. II pct. 2, în mãsura în care se referã la bunurile mobile, proprietate a persoanelor fizice sau a persoanelor juridice de drept privat, aflate în inventarul sãlilor şi al grãdinilor de spectacol cinematografic.
2. Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II pct. 1, 5 şi 9 din Legea nr. 328/2006 , astfel cum au fost modificate prin pct. 8 al articolului unic din <>Legea nr. 303/2008 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea <>Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe de judecatã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 martie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
___________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
