Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Bianca Drăghici - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. 2 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, precum şi ale art. I din Legea nr. 244/2011 pentru modificarea art. 16 din Legea nr. 85/1992, excepţie ridicată de Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R." - S.A., prin Sucursala "Centrul Regional de Exploatare, Întreţinere şi Reparaţii C.F." Cluj, şi de Ioan-Mircea Jurj în Dosarul nr. 28.294/211/2013 al Judecătoriei Cluj-Napoca şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 997D/2014. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 25 iunie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 28.294/211/2013, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. 2 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, precum şi ale art. I din Legea nr. 244/2011 pentru modificarea art. 16 din Legea nr. 85/1992. Excepţia de neconstituţionalitate a art. 7 alin. 2 din Legea nr. 85/1992 a fost ridicată de pârâta Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R." - S.A., prin Sucursala "Centrul Regional de Exploatare, Întreţinere şi Reparaţii C.F." Cluj, iar cea a art. I din Legea nr. 244/2011 a fost ridicată de reclamantul Ioan-Mircea Jurj într-o cauză având ca obiect o acţiune în constatare. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R." - S.A., prin Sucursala "Centrul Regional de Exploatare, Întreţinere şi Reparaţii C.F." Cluj, apreciază, în esenţă, că art. 7 alin. 2 din Legea nr. 85/1992 este neconstituţional, deoarece obligaţia de a vinde locuinţa chiriaşilor reprezintă o limitare a dreptului de proprietate, respectiv o limitare a atributului dispoziţiei. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I din Legea nr. 244/2011 Ioan-Mircea Jurj susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât prin acestea s-a modificat art. 16 din Legea nr. 85/1992 care avea drept scop oferirea posibilităţii chiriaşilor de a cumpăra locuinţele care fac obiectul acestor acte normative în condiţii de preţ şi creditare avantajoase, reflectând opţiunea puterii legiuitoare de a lua măsuri de protecţie socială. Arată că majorarea accentuată a preţului, prin aplicarea prevederilor Legii nr. 244/2011, creează o situaţie care contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 16, respectiv o inegalitate între cetăţenii aflaţi în aceeaşi situaţie. Totodată, consideră că sunt încălcate şi dispoziţiile art. 44 din Constituţie, în sensul că textele de lege criticate stabilesc prestaţia datorată pentru dobândirea dreptului de proprietate de către chiriaşii care deţin o locuinţă construită din fondurile statului înainte de anul 1990 la niveluri fundamental diferite, în funcţie de data la care a fost demarată procedura de vânzare, ceea ce înseamnă o ocrotire inegală a dreptului de proprietate. 6. Judecătoria Cluj-Napoca apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile de lege criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autori. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că atât prevederile art. 7 alin. 2 din Legea nr. 85/1992, cât şi art. I din Legea nr. 244/2011 au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale, cu motivări similare, Curtea constatând conformitatea acestora cu Constituţia. Invocă jurisprudenţa Curţii în materie. De asemenea, menţionează faptul că din documentaţia vizând excepţiile de neconstituţionalitate invocate de reclamantul-petent şi pârâta-petentă în respectiva cauză nu rezultă clarificarea - prealabilă - a situaţiei juridice a locuinţei vizate în litigiu, respectiv dacă aceasta îndeplineşte condiţiile obligatorii pentru a putea fi vândută, la solicitarea chiriaşului, în condiţiile Legii nr. 85/1992 ori dacă aceasta constituie "locuinţă de intervenţie", fiind "situată în zona de siguranţă a căii ferate", astfel cum susţine pârâta-petentă, în condiţiile în care, potrivit art. 7 alin. 7 din Legea nr. 85/1992, locuinţele de intervenţie "nu se vând". 9. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Referitor la critica de neconstituţionalitate a art. I din Legea nr. 244/2011, arată că opţiunea legiuitorului de a modifica o dispoziţie prin care se stabileşte valoarea de vânzare a unei locuinţe nu este de natură a institui diferenţe de tratament juridic sau privilegii ori discriminări. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 7 alin. 2 din Legea nr. 85/1992, Avocatul Poporului subliniază faptul că aceste dispoziţii consacră o normă de justiţie socială, întrucât dă posibilitatea chiriaşilor să cumpere locuinţele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem. Invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 7 alin. 2 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. I din Legea nr. 244/2011 pentru modificarea art. 16 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 14 decembrie 2011. Însă, având în vedere că, potrivit art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta, Curtea reţine că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7 alin. 2 şi art. 16 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins: - Art. 7 alin. 2: "De asemenea, vor fi vândute la cerere, în condiţiile prevederilor alin. 1 şi cu respectarea dispoziţiilor art. 1 alin. 3, titularilor de contracte de închiriere şi locuinţele care înainte de 6 martie 1945 au aparţinut regiilor autonome, instituţiilor şi societăţilor cu capital de stat, mixt sau privat, care şi-au încetat existenţa după această dată sau, după caz, au devenit, prin reorganizare, unităţi economice sau bugetare de stat."; - Art. 16: "Valoarea de vânzare a locuinţei se calculează raportat la preţul pieţei de către un expert autorizat, în condiţiile legii." 13. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi art. 136 privind proprietatea. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală ca cele invocate în prezenta cauză şi prin prisma unor critici similare. În acest sens sunt Decizia nr. 671 din 13 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 18 februarie 2015, Decizia nr. 630 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 7 ianuarie 2015, Decizia nr. 567 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 921 din 18 decembrie 2014, şi Decizia nr. 598 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 1 iunie 2009. 15. În jurisprudenţa sa anterior menţionată, Curtea Constituţională a reţinut, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate dau posibilitatea chiriaşilor să cumpere locuinţele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic. S-a apreciat că aceste dispoziţii de lege sunt nu numai conforme literei şi spiritului art. 44 din Constituţie, ci şi legitime din punct de vedere economic, social şi moral. Curtea a reţinut că, deşi în proprietatea societăţilor sau a regiilor autonome au intrat şi locuinţele construite din fondurile proprii, legiferarea, ulterior adoptării Constituţiei, a posibilităţii ca fiecare chiriaş al unei asemenea locuinţe să devină proprietar nu poate fi privită decât ca o limitare legală a dreptului de proprietate al persoanelor juridice respective. Astfel, se consacră o normă de justiţie socială, conformă atât cu art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi, cât şi cu art. 136 alin. (1) şi (5) din Constituţie, precum şi în deplină concordanţă cu normele instituite prin art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 16. În cazul privatizării unităţilor din ale căror fonduri a fost construită locuinţa ce a făcut obiectul vânzării, obligaţia de vânzare către chiriaşi, prevăzută de dispoziţiile Legii nr. 85/1992, este - astfel cum a statuat Curtea Constituţională - o obligaţie in rem, instituită în considerarea obiectului (locuinţa construită din fondurile unităţii economice sau bugetare), iar nu o obligaţie in personam, reglementată în considerarea subiectului, societatea ce a luat naştere pe calea privatizării. 17. Referitor la dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 85/1992, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 61 din 11 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 17 aprilie 2014, că soluţia legislativă a vânzării către chiriaşi a locuinţelor construite din fondurile statului sau din fondurile unităţilor economice ori bugetare de stat a făcut obiectul mai multor reglementări legale, exemplu fiind în acest sens Decretul-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului către populaţie, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 8 februarie 1990, sau Legea nr. 85/1992. Curtea a observat că un element esenţial şi comun al tuturor reglementărilor legale incidente era acela al persoanelor ce puteau deveni cumpărători în temeiul acestor legi, acestea fiind, de regulă, cele care le ocupau în calitate de chiriaşi. De asemenea, preţul de vânzare al locuinţelor era reglementat prin lege, fiind stabilit, aşa cum s-a statuat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, într-un cuantum care să permită chiriaşilor să îşi poată exercita efectiv dreptul la cumpărarea locuinţelor. 18. Totodată, Curtea a observat că, prin Legea nr. 244/2011 care a modificat art. 16 din Legea nr. 85/1992, legiuitorul a renunţat să mai acorde beneficiul vânzării acestor locuinţe la un preţ stabilit prin lege, instituind un mod de calcul al valorii de vânzare a acestor locuinţe prin raportare la preţul pieţei, stabilit de la caz la caz de către un expert autorizat, cu consecinţa creşterii semnificative a preţului de vânzare. În acest context, autorul excepţiei de neconstituţionalitate apreciază că prin aplicarea în cauză a prevederilor art. 16 din Legea nr. 85/1992, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 244/2011, are loc o majorare accentuată a preţului şi se creează o situaţie care contravine art. 16 din Constituţie. 19. Faţă de critica formulată, practica Curţii Constituţionale este constantă în a statua că situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca fiind neconstituţională. În acelaşi sens, Curtea a constatat faptul că reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferenţe determinate de condiţiile obiective în care au fost adoptate. Astfel, prin Decizia nr. 61 din 11 februarie 2014, precitată, Curtea a reţinut, în legătură cu preţul de vânzare al locuinţelor ce fac obiect de reglementare al Legii nr. 85/1992, că problema preţului de vânzare al locuinţelor nu priveşte constituţionalitatea textului criticat, fiind una de opţiune legislativă. Astfel, Curtea a reţinut că "legiuitorul este suveran în adoptarea unor norme cu caracter social, atunci când condiţiile economice sau sociale o impun, însă, în egală măsură, este liber să reglementeze diferit aceleaşi raporturi sociale, ţinând cont de evoluţia temporală a realităţilor sociale". Ca atare, succesiunea în timp a reglementării legale incidente unei anumite situaţii juridice şi diferenţele implicite de regim juridic aplicabil destinatarilor normelor legale nu contravin principiului egalităţii în drepturi. 20. Prin urmare, faptul că legiuitorul a renunţat să mai acorde beneficiul unui preţ inferior valorii de piaţă a bunului, prin schimbarea modalităţii de stabilire a preţului de vânzare al acestor locuinţe, prevăzută de art. 16 din Legea nr. 85/1992, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 244/2011, a fost determinat de raţiuni sociale, în concordanţă cu realităţile economice şi sociale contemporane, caracterizate de existenţa unei economii de piaţă. 21. Mai mult, aşa cum a reţinut şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 3 din 18 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 3 aprilie 2013, pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, soluţia legislativă criticată, ce priveşte obligarea unei persoane juridice să vândă un bun din patrimoniul său, respectă imperativele statuate prin jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv este prevăzută prin lege şi urmăreşte un scop legitim, constând în oferirea posibilităţii chiriaşilor de a cumpăra locuinţele, în considerarea contribuţiei lor la edificarea acestora, precum şi a stării materiale a acestora. 22. Întrucât în cauza de faţă nu au fost prezentate argumente noi, de natură să conducă la reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin deciziile amintite îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R." - S.A., prin Sucursala "Centrul Regional de Exploatare, Întreţinere şi Reparaţii C.F." Cluj, şi de Ioan-Mircea Jurj în Dosarul nr. 28.294/211/2013 al Judecătoriei Cluj-Napoca şi constată că dispoziţiile art. 7 alin. 2 şi art. 16 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Cluj-Napoca şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 23 aprilie 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Bianca Drăghici ---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
