Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 268 din 22 mai 2013 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor articolului unic pct. 5 din Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, prin care se introduce art. 86 alin. 2^2
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 353 din 14 iunie 2013
Cu Adresa nr. 2.595 din 16 aprilie 2013, Secretarul general al Senatului a transmis Curţii Constituţionale sesizarea referitoare la neconstituţionalitatea dispoziţiilor Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, formulată de un număr de 25 de senatori, după cum urmează: Ion Ariton, Viorel Riceard Badea, Marius Bălu, Vasile Blaga, Anca Daniela Boagiu, Leonard Cadăr, Gigi Christian Chiru, Mărinică Dincă, Cristian Daniel Florian, Gheorghe Flutur, Găvrilă Ghilea, Constantin Traian Igaş, Marius Ovidiu Isăilă, Dan Mihai Marian, Dumitru Oprea, Emil Marius Paşcan, Alexandru Pereş, Vlad Nicolae Popa, Cristian Rădulescu, Mihai Ciprian Rogojan, Alin Păunel Tişe, Valeriu Todiraşcu, Mihai Răzvan Ungureanu, Andrei Liviu Volosevici şi Tudor Barbu.
Sesizarea a fost formulată în temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a) şi art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 1.513 din 16 aprilie 2013 şi constituie obiectul Dosarului nr. 268A/2013.
În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate autorii susţin că dispoziţiile art. 86 alin. 2^2 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare sunt contrare prevederilor art. 77 alin. (2) din Constituţie, pentru următoarele argumente:
La data de 19 iunie 2012, Camera Deputaţilor, ca primă Cameră sesizată, a respins proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, proiectul fiind trimis spre dezbatere la Senat. Pe data de 12 februarie 2013, Senatul l-a adoptat şi a fost trimis spre promulgare Preşedintelui României.
Preşedintele României a formulat cerere de reexaminare a Legii în cauză, Cerere care a fost înregistrată la Senat cu nr. 188 din 21 martie 2013, care în rezumat cuprindea următoarele:
- aprobarea anuală a conducătorului instituţiei pentru menţinerea în activitate a generalilor şi a amiralilor, după împlinirea vârstei standard de pensionare, până la vârsta de 60 de ani, nu este oportună, aducând atingere exigenţelor de stabilitate în ceea ce priveşte managementul forţelor armate. O asemenea condiţionare ar avea darul de a transforma armata într-o masă uşor de manevrat şi supusă factorului politic, iar, din cauza lipsei de predictibilitate, de a avea efecte negative asupra conducerii eficiente a structurilor militare;
- legea nu prevede criterii clare de apreciere pentru obţinerea avizului conform, ceea ce poate genera aprecieri subiective;
- nu există corelare între dispoziţiile legale criticate şi cele din art. 41^1 alin. 5 din Legea nr. 80/1995;
- nu se prevede dacă legea criticată este aplicabilă şi actualilor generali şi amirali după ce aceştia vor împlini vârsta de pensionare sau numai după intrarea în vigoare a acestei legi. Oricum, legea trebuie să asigure o reglementare nediscriminatorie;
- trecerea în rezervă a cadrelor militare care nu pot promova baremurile de pregătire fizică nu este oportună, întrucât există structuri militarizate care nu condiţionează pregătirea fizică de îndeplinirea atribuţiilor profesionale, existând alte criterii care ţin de aptitudini şi de competenţe:
- este necesară consultarea instituţiilor competente în domeniu referitoare la soluţiile legislative reglementate pentru cunoaşterea impactului acestor prevederi şi pentru luarea măsurilor necesare diminuării posibilelor efecte negative cauzate de numărul mare de generali care ocupă funcţii de conducere şi a căror situaţie profesională va deveni incertă de la data intrării în vigoare a legii.
Ca urmare a dezbaterii cererii de reexaminare, Camera Deputaţilor, în calitate de primă Cameră sesizată, a menţinut soluţia trecerii în rezervă sau direct în retragere, după caz, în situaţia în care nu sunt promovate baremurile de pregătire fizică, în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei şi cu aprobarea conducătorului instituţiei pentru menţinerea în activitate a cadrelor militare după împlinirea vârstei de pensionare.
Pe cale de consecinţă, Camera Deputaţilor a respins cererea de reexaminare a Preşedintelui României, cu toate că în Adresa sa de comunicare a legii către Senat, cu nr. Pl-x 130/2012/2013 din 26 martie 2013, a menţionat că a adoptat cererea în cauză. Desigur că o asemenea inconsecvenţă nu are caracter neconstituţional, dar poate demonstra modalitatea defectuoasă în care se desfăşoară activitatea la Departamentul legislativ al acestei Camere.
Ajunsă la Senat, Legea criticată în cererea de reexaminare a fost adoptată, dar cu un amendament care are următorul conţinut:
"La articolul 86, după alineatul 2^ 1 se introduce un nou alineat, alineatul 2^2, cu următorul cuprins:
Prevederile alineatului 2 se aplică exclusiv Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului Afacerilor Interne."
Textul adoptat de Senat este neconform cu prevederile art. 77 alin. (2) din Constituţie şi, astfel, neconstituţional.
În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a decis că, din analiza prevederilor art. 77 alin. (2) din Constituţie, "rezultă că trebuie examinate textele cuprinse în cererea Preşedintelui României, precum şi cele care au legătură cu acestea, fiind necesar corelarea tehnico-legislativă a tuturor dispoziţiilor din lege. În acest context pot fi modificate chiar şi unele dispoziţii ale legii care nu au fost în mod expres cuprinse în cererea de reexaminare. Parlamentul deliberează numai în limitele cererii de reexaminare, dar are obligaţia să se exprime cu privire la toate textele din lege care se referă la o problemă ridicată de Preşedintele României, chiar în absenţa unei menţiuni exprese în solicitarea acestuia. Parlamentul fiind unica autoritate legiuitoare a ţării, conform prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, în raport cu solicitările cuprinse în cererea de reexaminare a Preşedintelui României, poate adopta orice soluţie pe care o va considera necesară. Astfel, poate admite în întregime sau parţial solicitarea, poate să o respingă sau poate să modifice în totalitate sau parţial anumite texte care au legătură cu cererea de reexaminare, inclusiv prin recorelarea dispoziţiilor legii" (Decizia nr. 991 din 1 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 6 octombrie 2008).
În situaţia de faţă, Parlamentul a adoptat un alineat 2^2 la art. 86 în legea criticată de neconstituţionalitate, la dezbaterea cererii de reexaminare a Preşedintelui României, al cărui conţinut nu are nicio legătură cu conţinutul cererii de reexaminare în cauză.
Astfel, textul adăugat se referă la ministerele la care sunt aplicabile prevederile alineatului 2 din art. 86, în timp ce cererea de reexaminare are un cu totul alt conţinut şi nu se referă la art. 86 alin. 2 din legea criticată pentru neconstituţionalitate.
Cu alte cuvinte, conţinutul cererii de reexaminare se referă la aprobarea anuală a conducătorului instituţiei pentru menţinerea în activitate a generalilor şi a amiralilor, după împlinirea vârstei standard de pensionare, până la vârsta de 60 de ani, şi la trecerea în rezervă a cadrelor militare care nu pot promova baremurile de pregătire fizică, în timp ce textul adăugat la legea rezultată după reexaminare se referă la ministerele cărora li se aplică dispoziţiile din art. 86 alin. 2 care privesc condiţiile în care generalii şi amiralii pot fi menţinuţi în activitate.
În aceste condiţii, Parlamentul a depăşit limitele stabilite în cererea de reexaminare a Preşedintelui României, întrucât adăugirea textului în cauză nu este rezultatul vreunei corelări sau recorelări tehnico-legislative şi nici nu are legătură cu conţinutul cererii de reexaminare formulate.
În sensul celor de mai sus, Curtea Constituţională a decis că potrivit prevederilor art. 77 alin. (2) din Constituţie, "Parlamentul trebuia să se pronunţe strict faţă de problemele ridicate de către Preşedinte în cererea de reexaminare. Or, prin adăugarea unor noi articole legii supuse reexaminării, Parlamentul a depăşit limitele învestirii" (Decizia nr. 355 din 4 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 11 mai 2007).
În concluzie, autorii solicită Curţii Constituţionale să constate că reexaminarea legii s-a făcut cu depăşirea limitelor cererii de reexaminare formulate de Preşedintele României şi, ca urmare, aceasta este neconformă cu prevederile art. 77 alin. (2) din Constituţie, fiind neconstituţională.
În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a comunica punctul lor de vedere.
Guvernul a transmis cu Adresa nr. 5/2.618/2013, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 1.607 din 25 aprilie 2013, punctul său de vedere, în care se arată că sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
În raport cu solicitările cuprinse în cererea de reexaminare a Preşedintelui României, Parlamentul "poate adopta orice fel de soluţie pe care o va considera necesară", putând deci "admite în întregime sau parţial solicitarea" sau, dimpotrivă, poate să o respingă ori poate să modifice în totalitate sau parţial anumite texte care au legătură cu cererea de reexaminare, inclusiv prin recorelarea dispoziţiilor legii.
Parlamentul, fiind unica autoritate legiuitoare a ţării, conform prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, poate adopta orice fel de soluţie pe care o va considera necesară în forma rezultată după reexaminare în raport cu solicitările cuprinse în cererea de reexaminare a Preşedintelui României.
În contextul în care cererea de reexaminare viza chiar existenţa unei situaţii discriminatorii "prin raportare la celelalte structuri din cadrul sistemului naţional de apărare", prin introducerea amendamentului criticat nu sunt încălcate dispoziţiile constituţionale ale art. 77 alin. (2).
CURTEA,
examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile legii criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi ale art. 1, 10, 15, 16 şi 18 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, să se pronunţe asupra constituţionalităţii prevederilor legale criticate.
Obiectul controlului de constituţionalitate, astfel cum rezultă din sesizarea formulată, îl constituie dispoziţiile articolului unic pct. 5 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, prin care se introduce alin. 2^2 la art. 86, cu următorul cuprins: "Prevederile alin. 2 se aplică exclusiv Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului Afacerilor Interne." Alineatul 2 al art. 86 la care face trimitere dispoziţia legală criticată are următorul conţinut: "Limitele de vârstă în grad până la care generalii şi amiralii pot fi menţinuţi în activitate sunt:
a) pentru general de brigadă - cu o stea, respectiv general de flotilă aeriană - cu o stea, pentru cei din arma aviaţie şi contraamiral de flotilă - cu o stea, pentru cei din arma marină - 56 de ani;
b) pentru general-maior - cu două stele, respectiv contraamiral - cu două stele, pentru cei din arma marină - 57 de ani;
c) pentru general-locotenent - cu trei stele, respectiv viceamiral - cu trei stele, pentru cei din arma marină - 58 de ani;
d) pentru general - cu patru stele, respectiv amiral - cu patru stele, pentru cei din arma marină -59 de ani."
Dispoziţiile constituţionale pretins încălcate sunt cele ale art. 77 alin. (2) care prevăd posibilitatea Preşedintelui României de a cere, o singură dată, reexaminarea legii înainte de promulgare.
Înainte de a proceda la analiza obiecţiei de neconstituţionalitate, Curtea urmează să constate că sesizarea formulată îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 146 lit. a) din Constituţie sub aspectul titularilor dreptului de sesizare, întrucât aceasta, astfel cum rezultă din lista anexată sesizării de neconstituţionalitate, a fost semnată de un număr de 25 de senatori.
Examinând obiecţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că legea supusă controlului a fost depusă ca iniţiativă legislativă de către 24 de parlamentari la data de 14 mai 2012.
Camera Deputaţilor, ca primă Cameră sesizată, a respins proiectul de lege la 19 iunie 2012, iar Senatul, în calitate de Cameră decizională, a adoptat legea la data de 19 februarie 2013. Legea a fost trimisă la promulgare la data de 2 martie 2013. În conformitate cu prevederile art. 77 alin. (2) din Constituţie, Preşedintele României a cerut Parlamentului, la data de 22 martie 2013, reexaminarea legii.
Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare are ca obiect de reglementare stabilirea cadrului juridic privind trecerea în rezervă a cadrelor militare, în situaţia în care nu promovează baremele de pregătire fizică, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului, precum şi cu privire la trecerea în rezervă a generalilor şi amiralilor după împlinirea vârstei standard de pensionare până la vârsta de 60 de ani.
Autorii sesizării susţin că, după adoptarea în data de 26 martie 2013 a proiectului de lege de către Camera Deputaţilor, potrivit solicitărilor din Cererea de reexaminare formulată de Preşedintele României, Senatul, în calitate de Cameră decizională, a adoptat în data de 9 aprilie 2013, legea în forma finală, depăşind "limitele stabilite în cererea de reexaminare, întrucât adăugirea textului în cauză (art. 86 alin. 2^2) nu este rezultatul vreunei corelări sau recorelări tehnico-legislative şi nici nu are legătură cu conţinutul cererii de reexaminare formulate".
Analizând procesul legislativ, Curtea reţine că în Camera Deputaţilor, în urma reexaminării legii, au fost adoptate 5 amendamente (potrivit stenogramei de şedinţă, la votul final, s-au înregistrat 302 voturi pentru, 13 abţineri, două voturi împotrivă), iar în plenul Senatului, s-a mai adoptat un amendament (potrivit stenogramei de şedinţă, la votul final s-au înregistrat 103 voturi pentru, 3 abţineri, 28 voturi împotrivă).
Examinând legea adoptată de Senat, Curtea constată că atât amendamentele admise de Camera Deputaţilor, cât şi cele admise de Senat au legătură cu observaţiile formulate de Preşedintele României în cererea de reexaminare.
Astfel, în cererea de reexaminare formulată de Preşedinte, la punctul 3, se arată: "Semnalăm faptul că în prezent, potrivit art. 86 alin. 2 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, regula o reprezintă menţinerea în activitate a generalilor şi amiralilor după împlinirea vârstei standard de pensionare, până la vârsta de 60 de ani, iar excepţia o reprezintă trecerea în rezervă, la solicitarea acestora. Legea venită la promulgare nu prevede dacă noua reglementare va fi aplicabilă şi acestor generali sau amirali care se află în activitate după vârsta standard de pensionare ori numai în cazul celor care îndeplinesc condiţiile de pensionare după intrarea în vigoare a prezentei legi. O asemenea precizare în textul legii este utilă pentru a se evita o aplicare retroactivă a efectelor acesteia."
În considerarea acestor obiecţiuni, legiuitorul a admis amendamentele referitoare la completarea dispoziţiilor art. 86 din Legea nr. 80/1995, modificând alin. 2 al acestui articol în sensul stabilirii în concret a limitelor de vârstă în grad până la care generalii şi amiralii pot fi menţinuţi în activitate şi reglementând aplicarea acestor dispoziţii cu privire la generalii şi amiralii Ministerului Apărării Naţionale şi ai Ministerului Afacerilor Interne, prin dispoziţiile alin. 2^2 al art. 86.
În legătură cu susţinerile autorilor sesizării referitoare la încălcarea art. 77 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia "înainte de promulgare, Preşedintele poate cere Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii", Curtea constată că acest text constituţional nu dispune cu privire la prevederile ce trebuie să fie reexaminate, ca urmare a cererii formulate de Preşedintele României. Din analiza textului rezultă că trebuie reexaminate textele cuprinse în cererea Preşedintelui României, precum şi cele care au legătură cu acestea, fiind necesară corelarea tehnico-legislativă a tuturor dispoziţiilor din lege. În acest context pot fi modificate chiar şi unele dispoziţii ale legii care nu au fost în mod expres cuprinse în cererea de reexaminare.
Parlamentul deliberează numai în limitele cererii de reexaminare, dar are obligaţia să se exprime cu privire la toate textele din lege care se referă la o problemă ridicată de Preşedintele României, chiar în absenţa unei menţiuni exprese în solicitarea acestuia.
Parlamentul fiind unica autoritate legiuitoare a ţării, conform prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, în raport cu solicitările cuprinse în cererea de reexaminare a Preşedintelui României, poate adopta orice fel de soluţie pe care o va considera necesară. Astfel, poate admite în întregime sau parţial solicitarea, poate să o respingă ori poate să modifice în totalitate sau parţial anumite texte care au legătură cu cererea de reexaminare, inclusiv prin recorelarea dispoziţiilor legii (a se vedea în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 991 din 1 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 6 octombrie 2008).
Din analiza sistematică a dispoziţiilor constituţionale referitoare la exercitarea unor competenţe ale autorităţilor publice, Curtea reţine că limitele exercitării lor sunt prevăzute în mod expres în Legea fundamentală. Examinând concepţia legiuitorului constituant cu privire la exercitarea de către Parlament a atribuţiilor sale de legiferare prevăzute de dispoziţiile art. 61 alin. (1) din Constituţie, se constată că, în cazul procedurii legislative de reexaminare a legii, acolo unde acesta a dorit, a stabilit în mod expres limitele reexaminării. Astfel, Constituţia reglementează procedura legislativă de reexaminare a legii prin dispoziţiile cuprinse la art. 77 alin. (2) şi la cele ale art. 147 alin. (2). Aceste din urmă dispoziţii se referă la reexaminarea unei legi sau a unor dispoziţii legale a căror neconstituţionalitate a fost constatată printr-o decizie a Curţii Constituţionale, pronunţată cu ocazia controlului de constituţionalitate a priori, al cărei cuprins este următorul: "În cazurile de neconstituţionalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze dispoziţiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale".
Acest text limitează reluarea procesului legislativ de reexaminare numai cu privire la dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale de către Curtea Constituţională. Rezultă, aşadar, că restricţiile referitoare la exercitarea competenţei de sorginte constituţională trebuie să fie expres prevăzute de Constituţie. Or, dispoziţiile art. 77 alin. (2) din Constituţie nu stabilesc, în mod expres, o limită de natură să aducă vreo restrângere a competenţei Parlamentului cu privire la reluarea procesului legislativ, ca urmare a cererii de reexaminare formulată de Preşedintele României. O interpretare contrară a dispoziţiilor constituţionale anterior menţionate ar avea semnificaţia adăugării la normele Constituţiei, ceea ce este inadmisibil, întrucât s-ar realiza, pe această cale, un act de revizuire a Legii fundamentale (a se vedea în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 515 din 24 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.195 din 14 decembrie 2004).
În concluzie, Curtea constată că Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare respectă exigenţele constituţionale consacrate de art. 77 alin. (2) referitoare la posibilitatea Preşedintelui României de a cere, o singură dată, reexaminarea legii înainte de promulgare.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic pct. 5 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, prin care se introduce art. 86 alin. 2^2, în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterile au avut loc la data de 22 mai 2013 şi la acestea au participat: Augustin Zegrean, preşedinte, Acsinte Gaspar, Petre Lăzăroiu, Mircea Ştefan Minea, Iulia Antoanella Motoc, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan şi Tudorel Toader, judecători.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Mihaela Senia Costinescu
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
