Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 268 din 22 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 67 si 68 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic si ale art. 89-96 din Legea invatamantului nr. 84/1995
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 302 din 3 mai 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 67 şi 68 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic şi ale art. 89-96 din Legea învãţãmântului nr. 84/1995, excepţie ridicatã de Uniunea "Fundaţia Augusta" din Timişoara în Dosarul nr. 3.063/30/2009 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 17 februarie 2011 şi au fost consemnate în încheierea de la acea datã, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea la data de 22 februarie 2011.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 ianuarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 3.063/30/2009, Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 67 şi 68 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic şi ale art. 89-96 din Legea învãţãmântului nr. 84/1995.
Excepţia a fost ridicatã de Uniunea "Fundaţia Augusta" din Timişoara cu prilejul soluţionãrii unei acţiuni în contencios administrativ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã textele de lege criticate sunt contrare dispoziţiilor constituţionale care ocrotesc dreptul de proprietate, întrucât stabilesc puteri nelimitate senatului universitãţii şi conferã o independenţã, o desprindere structuralã a universitãţii de însãşi structura asociativã care a creat-o. Argumentând aceste susţineri, aratã cã Universitatea "Tibiscus" din Timişoara a fost înfiinţatã de Uniunea "Fundaţia Augusta" şi apoi a fost acreditatã prin Legea nr. 484/2002 privind înfiinţarea Universitãţii "Tibiscus" din Timişoara. Faptul cã aceastã lege dispune "înfiinţarea" universitãţii ca persoanã juridicã de drept privat nu poate avea ca efect negarea faptului cã patrimoniul acesteia aparţine totuşi Uniunii "Fundaţia Augusta". A nu da eficienţã elementului privat al universitãţii particulare, adicã a nu recunoaşte fondatorilor dreptul de a participa la conducerea acestei instituţii private, înseamnã o golire de conţinut a normelor care garanteazã şi ocrotesc dreptul de proprietate.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens aratã cã atât timp cât universitãţile sunt instituţii de învãţãmânt de sine stãtãtoare este firesc sã îşi stabileascã organe de conducere proprii, care sã fie alese prin vot secret, potrivit Cartei universitare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 67 şi 68 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 16 iulie 1997, dispoziţii potrivit cãrora:
- Art. 67: "Structurile de conducere în instituţia de învãţãmânt superior sunt: senatul universitar, consiliul facultãţii, consiliul colegiului, consiliul departamentului şi biroul catedrei. Prin Carta universitarã se pot înfiinţa şi alte organisme colective specializate.";
- Art. 68: "(1) Instituţia de învãţãmânt superior este condusã de senatul universitar, prezidat de rector. Fiecare facultate din structura instituţiei desemneazã reprezentanţi în senatul universitar, cadre didactice, cercetãtori şi studenţi, potrivit legii şi Cartei universitare. Decanii facultãţilor, directorii de departamente şi de colegii, direct subordonate instituţiei de învãţãmânt superior, fac parte de drept din senatul universitar. La şedinţele senatului universitar pot participa, ca invitaţi ai biroului acestuia, reprezentanţi ai sindicatelor din instituţia respectivã, precum şi orice altã persoanã din instituţie sau din afara acesteia.
(2) Conducerea operativã a instituţiei de învãţãmânt superior este asiguratã de biroul senatului universitar, alcãtuit din rector, în calitate de preşedinte, prorector/prorectori, secretar ştiinţific, director general administrativ şi dintr-un reprezentant al studenţilor sau al organizaţiilor studenţeşti legal constituite la nivel de institut, membru al senatului. Membrii biroului senatului universitar, cu excepţia directorului general administrativ, sunt aleşi pe funcţii de senatul universitar. Rectorul poate invita la şedinţa biroului decani, reprezentanţi ai sindicatelor şi ai asociaţiilor studenţeşti sau orice altã persoanã din instituţie sau din afara acesteia. Prin Carta universitarã, senatul universitar poate include în biroul sãu decani sau directori de departamente ori de colegii."
De asemenea, obiect al excepţiei îl constituie şi dispoziţiile art. 89-96 din Legea învãţãmântului nr. 84/1995, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 10 decembrie 1999, dispoziţii care reglementeazã "Autonomia universitarã".
Autorul excepţiei considerã cã aceste texte de le sunt contrare dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, referitoare la dreptul de proprietate privatã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã, ulterior sesizãrii sale, Legea nr. 128/1997 şi Legea nr. 84/1995 au fost abrogate prin art. 361 alin. (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011.
Analizând criticile de neconstituţionalitatea formulate, Curtea constatã cã acestea priveau dispoziţiile care reglementau conducerea instituţiei de învãţãmânt superior, respectiv conţinutul autonomiei universitare.
Reglementând aceste materii, Legea nr. 1/2011 prevede în art. 207 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. a) cã structurile de conducere ale universitãţii sunt senatul universitar şi consiliul de administraţie, iar funcţiile de conducere la nivelul universitãţii sunt rectorul, prorectorii şi directorul general administrativ.
Dispoziţiile art. 208 din aceeaşi lege stabilesc cã senatul universitar este compus din "75% personal didactic şi de cercetare şi din 25% reprezentanţi ai studenţilor. Toţi membrii senatului universitar, fãrã excepţie, vor fi stabiliţi prin votul universal, direct şi secret al tuturor cadrelor didactice şi cercetãtorilor titulari, respectiv al tuturor studenţilor. Fiecare facultate va avea reprezentanţi în senatul universitar, pe cote-pãrţi de reprezentare stipulate în Carta universitarã. În cazul universitãţilor confesionale, organizarea senatului universitar se va face cu respectarea statutului şi specificului dogmatic şi canonic al cultului fondator.
(2) Senatul universitar îşi alege, prin vot secret, un preşedinte care conduce şedinţele senatului universitar şi reprezintã senatul universitar în raporturile cu rectorul.
(3) Senatul universitar stabileşte comisii de specialitate prin care controleazã activitatea conducerii executive a instituţiei de învãţãmânt superior şi a consiliului de administraţie. Rapoartele de monitorizare şi de control sunt prezentate periodic şi discutate în senatul universitar, stând la baza rezoluţiilor senatului universitar".
În ceea ce priveşte rectorul, numirea acestuia, potrivit art. 209 din Legea nr. 1/2011, se face fie pe baza unui concurs public, în baza unei metodologii aprobate de senatul universitar, fie prin votul universal, direct şi secret al tuturor cadrelor didactice şi de cercetare titulare din cadrul universitãţii şi al reprezentanţilor studenţilor din senatul universitar şi din consiliile facultãţilor. Rectorul, desemnat conform art. 209, este confirmat prin ordin al ministrului educaţiei, cercetãrii, tineretului şi sportului.
Prorectorii sunt numiţi de rector, aşa cum se aratã în art. 211 alin. (2) din legea amintitã.
În ceea ce priveşte autonomia universitarã, art. 123 alin. (2)-(4) din Legea nr. 1/2011 prevede cã: "(2) Autonomia universitarã dã dreptul comunitãţii universitare sã îşi stabileascã misiunea proprie, strategia instituţionalã, structura, activitãţile, organizarea şi funcţionarea proprie, gestionarea resurselor materiale şi umane, cu respectarea strictã a legislaţiei în vigoare.
(3) Aspectele fundamentale ale autonomiei universitare se exprimã în Carta universitarã, aprobatã de senatul universitar, în concordanţã strictã cu legislaţia în vigoare.
(4) Autonomia universitarã se exercitã numai cu condiţia asumãrii rãspunderii publice."
Analizând aceste dispoziţii de lege, Curtea constatã cã noua reglementare nu conferã fondatorilor un rol sporit în activitatea senatului universitãţii. Este adevãrat cã art. 123 alin. (7) prevede necesitatea acordului fondatorului la stabilirea structurilor şi funcţiilor de conducere ale universitãţilor particulare şi confesionale, a atribuţiilor, modului de constituire, precum şi a altor considerente legate de statutul acestora, însã acesta nu are decât valoarea unui aviz consultativ.
Aceastã soluţie corespunde însã concepţiei instanţei de contencios constituţional care, prin Decizia nr. 731 din 7 mai 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 11 iunie 2009, reţinea cã: "Fãrã a nega fundamentul economic al universitãţilor particulare, proprietatea privatã a acestora, înfiinţate prin lege, fãrã scop patrimonial şi cu afectaţiune specialã, [...] acest fundament nu poate constitui şi fundamentul instituirii unei forme de autonomie diferite de cea consacratã de art. 32 alin. (6) din Constituţie."
Spre deosebire de reglementarea anterioarã, Legea nr. 1/2011 prevede însã un rol important al fondatorilor în ceea ce priveşte consiliul de administraţie, cea de-a doua structurã de conducere a unversitãţilor, alãturi de senat. Astfel, potrivit art. 211 alin. (7) din aceeaşi lege: "Consiliul de administraţie al universitãţilor particulare este numit de cãtre fondatori." Tot din cuprinsul Legii nr. 1/2011, în art. 213 alin. (13) lit. e) reiese competenţa fondatorilor de a stabili plafoanele financiare. Prin urmare, în noua reglementare, fondatorii dobândesc un rol important în conducerea universitãţilor, rol ce corespunde aportului financiar pe care aceştia îl au la înfiinţarea şi desfãşurarea activitãţii acestor instituţii şi care nu afecteazã autonomia universitarã, aşa cum, în spiritul Constituţiei, a fost aceasta reglementatã de lege.
În aceste condiţii, Curtea, constatând cã noua reglementare a conducerii unversitãţilor instituie o nouã concepţie legislativã în care conducerea universitãţilor este asiguratã nu doar de cãtre senatul universitar, dar şi de cãtre consiliul de administraţie la a cãrui constituire fondatorii joacã un rol important, apreciazã cã soluţia legislativã criticatã nu a mai fost pãstratã, astfel cã excepţia de neconstituţionalitate a rãmas fãrã obiect.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca devenitã inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 67 şi 68 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic şi ale art. 89-96 din Legea învãţãmântului nr. 84/1995, excepţie ridicatã de Uniunea "Fundaţia Augusta" din Timişoara în Dosarul nr. 3.063/30/2009 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 februarie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
