Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 267 din 22 martie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 coroborate cu art. 50 alin. (1) lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 417 din 22 iunie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 coroborate cu art. 50 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, excepţie ridicatã de ING Bank N.V. Amsterdam - Sucursala Bucureşti în Dosarul nr. 17.861/180/2009 al Tribunalului Bacãu - Secţia comercialã şi contencios administrativ. Excepţia formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 368D/2011.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra cererii depuse la dosar de cãtre Autoritatea Naţionalã pentru Protecţia Consumatorilor - Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Bacãu, prin care aceasta ridicã excepţia lipsei calitãţii procesuale active. Magistratul-asistent aratã cã autorul cererii figureazã ca parte potrivit încheierii de sesizare.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea cererii. Curtea, deliberând, respinge cererea formulatã de Autoritatea Naţionalã pentru Protecţia Consumatorilor - Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Bacãu.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 februarie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 17.861/180/2009, Tribunalul Bacãu - Secţia comercialã şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 coroborate cu art. 50 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, excepţie ridicatã de ING Bank N.V. Amsterdam - Sucursala Bucureşti într-o cauzã având ca obiect anularea unui proces- verbal de contravenţie.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia aratã cã folosirea în cuprinsul art. 9 a termenului "comportament corect" fãrã a preciza în mod clar care este semnificaţia acestuia şi fãrã a detalia ce anume reprezintã comportamentul incorect al comerciantului lasã loc arbitrariului. Se considerã cã textul criticat este lipsit de previzibilitatea cerutã de prevederile art. 6 şi 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Pentru ca norma sã fie previzibilã trebuia sã se realizeze detalierea acestui text de lege în sensul stabilirii anumitor activitãţi, comportamente sau a unor conduite interzise, dar exprese, detaliate, în condiţiile în care nu pot interveni în mod implicit restrângeri ale drepturilor, sub efectul art. 53 din Constituţie. În consecinţã, normele criticate, deşi produc consecinţe foarte grave, nu prezintã un text suficient de clar şi previzibil, fiind încãlcate prevederile art. 11, art. 20 şi art. 23 alin. (12) din Legea fundamentalã, precum şi prevederile art. 6 şi 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Tribunalul Bacãu - Secţia comercialã şi contencios administrativ apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, deoarece textele de lege criticate nu întrunesc condiţiile accesibilitãţii şi previzibilitãţii legii. Astfel, conţinutul normei este general şi nu este completat de alte dispoziţii care sã îi defineascã şi sã îi expliciteze termenii, aspect ce duce la arbitrariu în sancţionare şi la acordarea unor puteri discreţionare în fapt agenţilor constatatori. În continuare, face referire la Hotãrârea Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţatã în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt menite sã creeze un cadru adecvat derulãrii activitãţilor economice şi protecţiei intereselor economice ale consumatorilor.
Reglementãrile contestate sunt în deplinã concordanţã cu principiul legalitãţii pedepsei şi îndeplinesc exigenţele de previzibilitate, claritate şi precizie pentru definirea faptei şi a scopului ilicit al acesteia, cu atât mai mult cu cât art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 defineşte in extenso obligaţiile operatorilor economici, reglementând conduita pe care aceştia trebuie sã o aibã, astfel încât sã evite consecinţele nerespectãrii normelor legale. În plus, din economia prevederilor ordonanţei rezultã cã, în cazul unor litigii, acestea, conform principiilor generale de drept, se soluţioneazã de cãtre instanţele judecãtoreşti, iar în cazul constatãrii unor contravenţii, persoana interesatã poate sã conteste în instanţã temeinicia şi legalitatea procesului-verbal contravenţional. În consecinţã, se considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã dispoziţiile art. 9 coroborate cu art. 50 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007, dispoziţii care au urmãtorul conţinut:
- Art. 9: "Operatorii economici sunt obligaţi sã punã pe piaţã numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate, sã se comporte în mod corect în relaţiile cu consumatorii şi sã nu foloseascã practici comerciale abuzive.";
- Art. 50 alin. (1) lit. c): "(1) Constituie contravenţii, dacã nu au fost sãvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, sã fie considerate infracţiuni, şi se sancţioneazã dupã cum urmeazã:
[...]
c) încãlcarea dispoziţiilor art. 5, art. 7 lit. b) prima, a 2-a şi a 5-a liniuţã, lit. c) a 3-a şi a 4-a liniuţã, art. 9, art. 10 lit. a)-f), h) şi i), art. 11 şi art. 14, cu amendã contravenţionalã de la 2.000 lei la 20.000 lei;".
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii, autoarea excepţiei invocã prevederile constituţionale ale art. 11 referitor dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 23 alin. (12) referitor la libertatea individualã şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6 şi 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, în ceea ce priveşte aspectele referitoare la criteriile de claritate, precizie, previzibilitate şi predictibilitate pe care un text de lege trebuie sã le îndeplineascã, autoritatea legiuitoare, Parlamentul sau Guvernul, dupã caz, are obligaţia de a edicta norme care sã respecte trãsãturile mai sus arãtate. Referitor la aceste cerinţe, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului s-a pronunţat în mod constant, statuând cã o normã este previzibilã numai atunci când este redactatã cu suficientã precizie, astfel încât sã permitã oricãrei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanţã de specialitate - sã îşi corecteze conduita (Hotãrârea din 29 martie 2000 pronunţatã în Cauza Rotaru împotriva României, Hotãrârea din 23 septembrie 1998 pronunţatã în Cauza Petra împotriva României), iar cetãţeanul trebuie sã dispunã de informaţii suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat şi sã fie capabil sã prevadã, într-o mãsurã rezonabilã, consecinţele care pot apãrea dintr-un act determinat. Pe scurt, legea trebuie sã fie în acelaşi timp accesibilã şi previzibilã. (Hotãrârea din 26 aprilie 1979 pronunţatã în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit).
În ceea ce priveşte protecţia consumatorilor, Curtea constatã cã actele normative care reglementeazã cu caracter general acest domeniu sunt Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 24 martie 2008, şi Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementãrilor cu legislaţia europeanã privind protecţia consumatorilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 28 decembrie 2007.
Analizând aceste acte normative, Curtea observã cã ele conţin prevederi referitoare la drepturile consumatorilor, la protecţia vieţii, sãnãtãţii şi securitãţii acestora, la obligaţiile operatorilor economici în relaţia cu consumatorii, la protecţia intereselor economice ale consumatorilor, la informarea consumatorilor, la practici comerciale incorecte, la practici comerciale înşelãtoare şi la practici comerciale agresive.
Astfel, Curtea constatã cã în reglementãrile referitoare la domeniul protecţiei consumatorilor autorul excepţiei putea gãsi suficiente date pentru o înţelegere corectã a termenilor şi pentru a-şi regla comportamentul într-un mod adecvat, neputând invoca propria necunoaştere a legii, potrivit principiului nemo censetur ignorare legem.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 coroborate cu art. 50 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, excepţie ridicatã de ING Bank N.V. Amsterdam - Sucursala Bucureşti în Dosarul nr. 17.861/180/2009 al Tribunalului Bacãu - Secţia comercialã şi contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 martie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
