Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 267 din 22 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 55 alin. (1) lit. a) si b) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 274 din 19 aprilie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (1) lit. a) şi b) din <>Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicatã de Nicolae Luţu, Ion Drãguţ, Gheorghe Drugã, Vasile Jandarmu şi Florin Stoica în Dosarul nr. 3.621/104/2009 al Tribunalului Sibiu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent învedereazã Curţii cã autorii excepţiei, precum şi domnul Viorel Ştefan, consilier local validat în locul unui alt consilier cãruia i-a încetat mandatul, au depus o cerere de amânare argumentatã pe necesitatea citãrii şi a acestuia din urmã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii de acordare a unui nou termen de judecatã, apreciind cã nu se impune citarea persoanei menţionate.
Deliberând, Curtea respinge cererea de amânare a judecãrii cauzei, întrucât nu are competenţa de a introduce în cauzã alte persoane decât cele care sunt pãrţi în litigiul în cursul cãruia a fost ridicatã excepţia de neconstituţionalitate, fiind ţinutã sã respecte cadrul procesual fixat de instanţa învestitã cu soluţionarea acestuia.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, precizând cã textele de lege criticate reprezintã sancţiuni legale pentru o inactivitate vãditã a unei autoritãţi publice deliberative, care intervin dupã ce instanţa judecãtoreascã se pronunţã asupra situaţiei de fapt care poate conduce la dizolvarea consiliului local. În aceste condiţii, apreciazã cã nu sunt nesocotite dispoziţiile constituţionale invocate de autorii excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 14 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 3.621/104/2009, Tribunalul Sibiu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (1) lit. a) şi b) din <>Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicatã de Nicolae Luţu, Ion Drãguţ, Gheorghe Drugã, Vasile Jandarmu şi Florin Stoica într-o cauzã privind soluţionarea unei acţiuni având ca obiect constatarea dizolvãrii de drept a Consiliului Local al Comunei Priseaca, judeţul Olt.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã dispoziţiile de lege criticate permit primarului sau unor grupuri de persoane din jurul acestuia ca, prin ameninţarea cu dizolvarea consiliului local, sã modifice rezultatul voinţei populare care a condus la alegerea anumitor persoane în funcţia de consilier local şi sã impunã consiliului local sã voteze într-un anume fel, viciind astfel libertatea de opinie a consilierilor.
Tribunalul Sibiu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Aratã cã textele de lege criticate instituie sancţiuni menite sã determine autoritatea deliberativã sã îşi ducã la îndeplinire atribuţiile constituţionale şi legale, iar modul de exercitare a votului exclude posibilitatea ca o persoanã sau un grup minoritar de componenţi ai autoritãţii deliberative sã exercite puterea în nume propriu.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 55 alin. (1) lit. a) şi b) din <>Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, modificate prin <>Legea nr. 59/2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 8 aprilie 2010, care au urmãtoarea redactare:
- Art. 55 alin. (1) lit. a) şi b): "(1) Consiliul local se dizolvã de drept sau prin referendum local. Consiliul local se dizolvã de drept:
a) în cazul în care acesta nu se întruneşte timp de douã luni consecutiv, deşi a fost convocat conform prevederilor legale;
b) în cazul în care nu a adoptat în 3 şedinţe ordinare consecutive nicio hotãrâre."
În opinia autorilor excepţiei, sunt încãlcate urmãtoarele prevederi din Legea fundamentalã: art. 2 alin. (2) potrivit cãruia niciun grup şi nicio persoanã nu poate exercita suveranitatea în nume propriu, art. 29 alin. (1) referitor la interdicţia îngrãdirii libertãţii gândirii şi a opiniilor şi care statueazã cã nimeni nu poate fi constrâns sã adopte o opinie contrarã convingerilor sale şi art. 30 alin. (6) care prevede cã libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particularã a persoanei şi nici dreptul la propria imagine. Se invocã, de asemenea, şi prevederile art. 3 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în virtutea cãrora statele pãrţi s-au angajat sã organizeze, la intervale rezonabile, alegeri libere cu vot secret, în condiţiile care asigurã libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã dispoziţiile de lege criticate cuprind douã dintre cazurile în care consiliul local se dizolvã de drept, şi anume când acesta nu se întruneşte timp de douã luni consecutiv, deşi a fost convocat conform prevederilor legale, şi atunci când, deşi s-a întrunit, nu a adoptat în 3 şedinţe ordinare consecutive nicio hotãrâre. Curtea constatã cã acestea reprezintã situaţii obiective, determinabile în mod neechivoc, a cãror invocare, în principiu, nu este susceptibilã de abuzuri. Legiuitorul a individualizat şi a identificat într-o manierã foarte precisã ipotezele ce se pot constitui în motive de dizolvare a consiliului local, atribuind instanţei de contencios administrativ competenţa de a se pronunţa asupra aplicãrii unei asemenea sancţiuni. Aceasta va aprecia, în urma analizãrii situaţiei concrete, atât asupra posibilei introduceri abuzive sau tendenţioase a cererii de cãtre titularii dreptului de sesizare a instanţei în vederea constatãrii dizolvãrii de drept, cât şi asupra existenţei împrejurãrilor de fapt stabilite prin textul de lege criticat, care atrag dizolvarea acestuia. De aceea, susţinerea autorilor excepţiei, în sensul cã primarul sau grupuri de persoane din jurul acestuia au posibilitatea ca, prin ameninţarea cu dizolvarea consiliului local, sã modifice rezultatul voinţei populare şi sã impunã consiliului local sã voteze într-un anume fel, vizeazã mai mult aprecieri subiective, care nu se constituie în vicii de neconstituţionalitate.
Din aceastã perspectivã, Curtea constatã cã nici dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora niciun grup şi nicio persoanã nu poate exercita suveranitatea în nume propriu, nu au incidenţã în cauza de faţã. Norma constituţionalã invocatã are în vedere exercitarea suveranitãţii ca putere politicã, titularul acesteia fiind poporul, care o exercitã prin organele sale reprezentative şi prin referendum. Or, reglementând în modalitatea mai sus descrisã cazurile în care consiliul local se dizolvã de drept, textul de lege criticat nu pune în discuţie niciun aspect de naturã sã aducã atingere acestui principiu consacrat prin prevederile constituţionale menţionate.
Curtea nu poate reţine nici critica referitoare la pretinsa nesocotire a tezei cuprinse în art. 29 alin. (1) din Legea fundamentalã, care interzice îngrãdirea libertãţii gândirii şi a opiniilor şi care statueazã cã nimeni nu poate fi constrâns sã adopte o opinie contrarã convingerilor sale. Nu se poate susţine cã dizolvarea de drept a consiliului local, care intervine ca o consecinţã a inactivitãţii sale, ar afecta libertatea gândirii ori a opiniilor membrilor acestuia. Reglementarea unei astfel de sancţiuni nu poate fi consideratã o presiune asupra conştiinţei membrilor consiliului local, care ar risca sã altereze libertatea acestora de gândire sau care i-ar putea forţa sã adopte anumite opinii împotriva propriilor convingeri. Ameninţãrile venite din partea anumitor persoane la care autorii excepţiei fac referire sunt exterioare normelor criticate, reprezentând împrejurãri de fapt a cãror caracterizare şi încadrare urmeazã sã fie fãcute de instanţa de contencios administrativ competentã.
Totodatã, Curtea observã cã autorii excepţiei nu formuleazã argumente pertinente prin care sã demonstreze neconstituţionalitatea prevederilor de lege criticate nici prin raportare la dispoziţiile art. 30 alin. (6) din Legea fundamentalã, potrivit cãrora libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particularã a persoanei şi nici dreptul la propria imagine. Prin <>Decizia nr. 1.567 din 19 noiembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 12 ianuarie 2010, Curtea a reţinut cã prevederile art. 55 alin. (1) lit. a) şi b) din <>Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 reprezintã o concretizare a dispoziţiilor art. 121 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora consiliile locale şi primarii funcţioneazã, în condiţiile legii, ca autoritãţi administrative autonome şi rezolvã treburile publice din comune şi din oraşe. De aceea, activitatea consiliilor locale trebuie sã se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creãrii cadrului legal de funcţionare a acestora. În acest context, stabilirea unei sancţiuni pentru inactivitatea acestei autoritãţi locale apare pe deplin justificatã şi nu este susceptibilã sã lezeze valorile enumerate în art. 30 alin. (6) din Constituţie.
În fine, Curtea constatã cã textele de lege ce formeazã obiect al excepţiei nu contravin nici prevederilor art. 3 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în virtutea cãrora statele pãrţi s-au angajat sã organizeze, la intervale rezonabile, alegeri libere cu vot secret, în condiţiile care asigurã libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ. În acest sens, Curtea observã cã normele criticate nu au legãturã cu organizarea procesului electoral şi cu exigenţele pe care acesta trebuie sã le satisfacã, potrivit dispoziţiilor din documentul internaţional menţionat.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (1) lit. a) şi b) din <>Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicatã de Nicolae Luţu, Ion Drãguţ, Gheorghe Drugã, Vasile Jandarmu şi Florin Stoica în Dosarul nr. 3.621/104/2009 al Tribunalul Sibiu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 februarie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
