Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 266 din 22 martie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 457 alin. 2 teza a doua din Codul de procedura civila
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 457 alin. 2 teza a doua din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Direcţia de taxe şi impozite din cadrul Consiliului local Piatra-Neamţ în Dosarul nr. 4.245/279/2010 al Judecãtoriei Piatra-Neamţ. Excepţia formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 335D/2011. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care invocã Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.280/2011.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 28 februarie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 4.245/279/2010, Judecãtoria Piatra-Neamţ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 457 alin. 2 teza a doua din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Direcţia de taxe şi impozite din cadrul Consiliului local Piatra-Neamţ, într-o cauzã ce are ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât, pentru a rãspunde exigenţelor constituţionale, ar trebui eliminatã din textul criticat sintagma "inclusiv pe perioada suspendãrii executãrii silite prin poprire", sintagmã introdusã prin Legea nr. 459/2006. Judecãtoria Piatra-Neamţ apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã dispoziţiile art. 457 alin. 2 teza a doua din Codul de procedurã civilã, cu urmãtorul conţinut: "La data sesizãrii bãncii, sumele existente, precum şi cele provenite din încasãrile viitoare sunt indisponibilizate în mãsura necesarã realizãrii creanţei. Din momentul indisponibilizãrii şi pânã la achitarea integralã a obligaţiilor prevãzute în titlul executoriu, inclusiv pe perioada suspendãrii executãrii silite prin poprire, terţul poprit nu va face nicio altã platã sau altã operaţiune care ar putea diminua suma indisponibilizatã, dacã legea nu prevede altfel." În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii, autoarea excepţiei invocã prevederile constituţionale ale art. 11 referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 alin. (1) şi (2) referitor la dreptul de proprietate privatã şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi din Constituţie. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prin Decizia nr. 9 din 18 ianuarie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din 4 februarie 2005, a statuat cã din interpretarea dispoziţiilor art. 457 alin. 2 din Codul de procedurã civilã rezultã cã în cazul debitorului titular de conturi bancare, la cererea creditorului, poprirea se înfiinţeazã asupra sumelor existente şi viitoare, acestea fiind indisponibilizate numai în limita necesarã realizãrii creanţei. Prin aceastã mãsurã este anihilatã reaua-credinţã a debitorului care refuzã sã execute voluntar o obligaţie certã, lichidã şi exigibilã ce constituie titlu executoriu. Totodatã, prin Decizia nr. 1.280 din 29 septembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 907 din 21 decembrie 2011, referitor la susţinerea potrivit cãreia pe perioada suspendãrii executãrii silite nu înceteazã şi mãsura popririi, Curtea a constatat cã raţiunea introducerii acestei sintagme, astfel cum rezultã şi din expunerea de motive a Legii nr. 459/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, este aceea de a fluidiza raporturile juridice nãscute între creditor, debitor şi terţul poprit. De asemenea, Curtea reţine cã textul precizeazã in terminis cã indisponibilizarea sumelor existente la data sesizãrii bãncii şi pânã la achitarea integralã a obligaţiilor este extinsã şi pe perioada suspendãrii executãrii silite prin poprire, tocmai pentru a nu zãdãrnici recuperarea sumelor aferente titlului executoriu. Acestea vor fi doar indisponibilizate pe perioada suspendãrii executãrii silite. Poprirea pe conturi este un act de executare efectuat în cadrul executãrii silite, care poate fi desfiinţat doar de instanţã prin contestaţia la executare. Suspendarea executãrii are ca efect neefectuarea pe viitor, pe o perioadã de timp determinatã, a altor acte de executare, respectiv distribuirea sumelor indisponibilizate. În situaţia în care executarea silitã se face prin poprire, sumele aflate în conturile bancare rãmân indisponibilizate, ele nefiind distribuite creditorilor pe perioada suspendãrii executãrii. În final, Curtea a observat cã, pe de o parte, dispoziţiile art. 11 şi art. 20 din Constituţie nu au relevanţã în cauzã, deoarece nu se constatã nicio neconcordanţã între pactele şi tratatele la care România este parte şi legile interne, iar, pe de altã parte, dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentalã nu au incidenţã în cauzã, deoarece nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertãţi fundamentale. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţiile deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 457 alin. 2 teza a doua din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Direcţia de taxe şi impozite din cadrul Consiliului local Piatra-Neamţ în Dosarul nr. 4.245/279/2010 al Judecãtoriei Piatra-Neamţ. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 martie 2012.
