Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 266 din 16 martie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 304^1, ale art. 318 alin. 1, ale art. 403 alin. 4 si ale art. 581 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 322 din 17 mai 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 304^1, ale art. 318 alin. 1, ale art. 403 alin. 4 şi ale art. 581 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Daniel Nicolae Oanã, Dana-Mihaela Oanã, Nicu Briciu şi Mihaela Elena Briciu în Dosarul nr. 3.696/107/2009 al Tribunalului Alba - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 noiembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 3.696/107/2009, Tribunalul Alba - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 304^1, art. 318 alin. 1, art. 403 alin. 4 şi art. 581 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Daniel Nicolae Oanã, Dana-Mihaela Oanã, Nicu Briciu şi Mihaela Elena Briciu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine cã dispoziţiile art. 304^1 din Codul de procedurã civilã sunt neconstituţionale, contravenind prevederilor art. 16 din Constituţie, întrucât instanţa de recurs este limitatã la a examina cauza sub anumite aspecte, spre deosebire de instanţa de apel care nu cunoaşte aceastã limitare. Prevederile art. 318 alin. 1 din Codul de procedurã civilã contravin principiului egalitãţii în drepturi şi liberului acces la justiţie, deoarece prevãd posibilitatea atacãrii cu contestaţie în anulare doar a hotãrârilor pronunţate în recurs, nu şi a celor pronunţate în apel. Referitor la art. 403 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, acesta este în contradicţie cu art. 44 din Constituţie, deoarece, în ipoteza respingerii cererii de suspendare a executãrii silite, sunt restrânse prerogativele dreptului de proprietate al persoanei interesate. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 581 din Codul de procedurã civilã, autorul considerã cã acestea încalcã prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 şi 21, deoarece procedura instituitã permite instanţei sã stabileascã unele mãsuri fãrã a analiza fondul cauzei, în baza unui probatoriu insuficient şi fãrã citarea pãrţilor. Or, mãsurile urgente şi vremelnice dispuse de instanţã trebuie sã se bazeze pe respectarea dreptului de proprietate, iar nu sã conducã la restrângerea exerciţiului acestui drept.
Tribunalul Alba - Secţia civilã considerã neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 304^1, art. 318 alin. 1, art. 403 alin. 4 şi art. 581 din Codul de procedurã civilã, texte de lege care au urmãtorul conţinut:
- Art. 304^1: "Recursul declarat împotriva unei hotãrâri care, potrivit legii, nu poate fi atacatã cu apel nu este limitat la motivele de casare prevãzute în art. 304, instanţa putând sã examineze cauza sub toate aspectele.";
- Art. 318 alin. 1: "Hotãrârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea datã este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşealã sã cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.";
- Art. 403 alin. 4: "În cazuri urgente, dacã s-a plãtit cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fãrã citarea pãrţilor, suspendarea provizorie a executãrii pânã la soluţionarea cererii de suspendare de cãtre instanţã. Încheierea nu este supusã niciunei cãi de atac. Cauţiunea care trebuie depusã este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 500 lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauţiunea depusã este deductibilã din cauţiunea stabilitã de instanţã, dacã este cazul.";
- Art. 581: "Instanţa va putea sã ordone mãsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru pãstrarea unui drept care s-ar pãgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlãturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executãri.
Cererea de ordonanţã preşedinţialã se va introduce la instanţa competentã sã se pronunţe asupra fondului dreptului.
Ordonanţa va putea fi datã şi fãrã citarea pãrţilor şi chiar atunci când existã judecata asupra fondului. Judecata se face de urgenţã şi cu precãdere. Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare.
Ordonanţa este vremelnicã şi executorie. Instanţa va putea hotãrî ca executarea sã se facã fãrã somaţie sau fãrã trecerea unui termen."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16, 21, 44, 46 şi 52.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra unor critici asemãnãtoare.
Astfel, cu privire la dispoziţiile <>art. 304^1 din Codul de procedurã civilã, prin Decizia nr. 351 din 2 mai 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 25 mai 2006, Curtea a statuat cã justificarea acestei reglementãri derogatorii de la regula generalã a caracterului nedevolutiv al recursului ţine de deosebirile esenţiale existente între cele douã situaţii avute în vedere de legiuitor. Astfel, în situaţia în care s-a putut exercita calea de atac a apelului, cauza a fost, integral şi sub toate aspectele legalitãţii şi temeiniciei soluţiei pronunţate de prima instanţã, examinatã de o instanţã de control judiciar, la un grad de jurisdicţie superior, iar recursul va putea fi exercitat pentru motive concret şi limitativ determinate, care vizeazã legalitatea deciziei pronunţate în apel. În situaţia în care pãrţilor nu le este deschisã calea de atac a apelului, apare firesc ca instanţa sã poatã cerceta sub toate aspectele cauza dedusã judecãţii. Aceastã posibilitate este menitã sã asigure pãrţilor o judecatã echitabilã şi sã conducã instanţa la cercetarea şi aprecierea tuturor aspectelor relevante pentru pronunţarea unei soluţii.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 318 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, raportate la prevederile constituţionale invocate şi în prezenta cauzã, Curtea s-a mai pronunţat, spre exemplu, prin <>Decizia nr. 387 din 30 septembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.041 din 10 noiembrie 2004. Cu acel prilej a reţinut, în esenţã, cã acest text de lege reglementeazã contestaţia în anulare specialã, care este o cale de atac extraordinarã, ce se poate exercita în cazurile limitativ prevãzute de lege numai împotriva hotãrârilor pronunţate de instanţele de recurs.
Aceste dispoziţii de lege nu contravin prevederilor constituţionale invocate, întrucât, potrivit jurisprudenţei constante a instanţei constituţionale, dacã legiuitorul este suveran în a reglementa diferit în situaţii diferite accesul la o cale ordinarã de atac, fãrã ca prin aceasta sã fie afectat liberul acces la justiţie, a fortiori o atare concluzie se impune atunci când în discuţie este accesul la o cale extraordinarã de atac, care, prin definiţie, are caracter de excepţie şi deci poate fi valorificatã numai în cazurile expres şi limitativ prevãzute de lege, în caz contrar existând riscul producerii unor perturbãri majore ale stabilitãţii şi securitãţii raporturilor juridice.
Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, Curtea reţine cã şi aceastã normã proceduralã a mai format obiect al controlului de constituţionalitate pe cale de excepţie în raport cu critici similare. Astfel, prin <>Decizia nr. 389 din 9 mai 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 19 iunie 2006, Curtea a statuat cã, întrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea provizorie a executãrii silite, instituirea acestei obligaţii nu poate fi calificatã ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie. În ceea ce priveşte încãlcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea constatã cã, în mãsura în care reglementarea dedusã controlului se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, fãrã nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiatã.
Împrejurarea cã împotriva încheierii instanţei prin care s-a dispus suspendarea provizorie a executãrii, pânã la soluţionarea cererii de suspendare, nu se poate promova nicio cale de atac nu este de naturã sã înfrângã dispoziţiile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, la folosirea cãilor de atac şi la înfãptuirea justiţiei, deoarece legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituţie, poate stabili reguli de procedurã diferite, adecvate fiecãrei situaţii juridice, iar pe de altã parte, prevederile constituţionale nu garanteazã folosirea tuturor cãilor de atac.
În fine, cu privire la excepţia de neconstituţionalitate care are ca obiect prevederile art. 581 din Codul de procedurã civilã, prin Decizia nr. 244 din 4 martie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 14 aprilie 2008, Curtea a statuat cã procedura de urgenţã instituitã de art. 581 din Codul de procedurã civilã nu aduce nicio îngrãdire dreptului persoanei de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime, ci, dimpotrivã, creeazã o posibilitate în plus pentru cel vãtãmat într-un drept legitim de a se adresa justiţiei, prin cerere de ordonanţã preşedinţialã, şi aceasta în cazuri grabnice, pentru pãstrarea unui drept care s-ar pãgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlãturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executãri.
De altfel, posibilitatea recunoscutã pãrţilor ca, în anumite condiţii, expres şi limitativ prevãzute de lege, sã poatã interveni pentru a-şi apãra drepturile şi interesele legitime nu constituie premisa îngrãdirii dreptului de proprietate, aşa cum considerã autorul excepţiei, ci reprezintã exclusiv o garanţie a asigurãrii echilibrului între persoane cu interese contrare, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime.
Curtea apreciazã cã nu au intervenit elemente noi de naturã sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie, astfel încât soluţiile şi considerentele deciziilor amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 304^1, ale art. 318 alin. 1, ale art. 403 alin. 4 şi ale art. 581 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Daniel Nicolae Oanã, Dana-Mihaela Oanã, Nicu Briciu şi Mihaela Elena Briciu în Dosarul nr. 3.696/107/2009 al Tribunalului Alba - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
