Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 266 din 12 mai 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 47 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecatoresti
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 582 din 6 iulie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 47 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecãtoreşti, excepţie ridicatã de Gheorghe-Radu Danciu în Dosarul nr. 6.018/CA/2004 al Curţii de Apel Oradea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintã autorul excepţiei, personal şi asistat de avocat, şi lipseşte cealaltã parte, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul autorului excepţiei solicitã acordarea unui termen de judecatã pentru ca atât Ministerul Justiţiei, cât şi preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului sã îşi exprime opinia cu privire la excepţia ridicatã, având în vedere cã, prin notele scrise depuse la dosarul cauzei în cadrul şedinţei de judecatã, motiveazã neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate pe încãlcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie.
Reprezentantul Ministerului Public nu este de acord cu acordarea unui nou termen de judecatã.
Curtea, deliberând asupra cererii formulate, având în vedere dispoziţiile <>art. 14 din Legea nr. 47/1992 coroborate cu ale art. 156 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, respinge cererea de amânare.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul autorului excepţiei considerã cã dispoziţiile criticate încalcã prezumţia de nevinovãţie, iar executorul judecãtoresc ar putea fi suspendat din funcţie numai în cazul pronunţãrii unei hotãrâri judecãtoreşti definitive. În caz contrar, dacã aceastã mãsurã este luatã înainte de pronunţarea unei asemenea hotãrâri, prezumţia de nevinovãţie este pusã sub semnul îndoielii. Totodatã, în faţa instanţei de contencios constituţional se susţine şi încãlcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, prin aceea cã existã o serie de categorii profesionale, precum notarii, avocaţii, poliţiştii, în cazul cãrora trimiterea în judecatã penalã nu duce automat la posibilitatea suspendãrii acestora din funcţie. În consecinţã, se apreciazã cã textul legal criticat reglementeazã într-o manierã discriminatorie posibilitatea luãrii mãsurii de suspendare din funcţie în cazul executorilor judecãtoreşti, faţã de alte categorii profesionale. De asemenea, reprezentantul autorului excepţiei considerã cã aceastã mãsurã poate crea unele probleme executorului judecãtoresc, în sensul cã acesta nu îşi mai poate îndeplini obligaţiile contractuale asumate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã suspendarea din funcţie a executorului judecãtoresc este de naturã a proteja prestigiul acestei profesii şi nu anticipeazã sau prejudecã procesul penal. Se mai apreciazã cã textul art. 16 din Constituţie ar fi încãlcat dacã nu toţi executorii judecãtoreşti ar putea fi supuşi acestei mãsuri, însã, în cazul de faţã, nu se pune o asemenea problemã. Faptul cã în cazul unor categorii profesionale mãsura suspendãrii din funcţie nu se dispune în momentul trimiterii în judecatã penalã este o problemã ce ţine de coordonarea legislativã, aceasta neintrând în sfera de competenţã a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 februarie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 6.018/CA/2004, Curtea de Apel Oradea Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 47 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecãtoreşti, excepţie ridicatã de Gheorghe-Radu Danciu într-un litigiu având ca obiect anularea unui ordin, emis de ministrul justiţiei, prin care autorul excepţiei de neconstituţionalitate a fost suspendat din funcţia de executor judecãtoresc, ca urmare a trimiterii acestuia în judecatã penalã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile <>art. 47 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecãtoreşti contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 23 alin. (11) şi ale art. 154 alin. (1). În acest sens se apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât "în condiţiile în care [persoana este consideratã nevinovatã] din punctul de vedere al legii penale, pânã la stabilirea vinovãţiei [acesteia] printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitivã, este inadmisibil ca printr-un act administrativ sã fie supusã la sancţiunea [suspendãrii din funcţie] prevãzutã de <>art. 47 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 a executorilor judecãtoreşti [numai] din cauza faptului cã a fost trimisã în judecatã". Totodatã, astfel cum rezultã din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, autorul excepţiei susţine cã suspendarea din funcţie a executorilor judecãtoreşti trebuie "sã se facã dupã soluţionarea definitivã a cauzei penale, deoarece, în cazul funcţionarilor publici, respectiv al poliţiştilor, s-a revenit asupra acestui aspect, aceştia fiind puşi la dispoziţie, cu remunerare în continuare". În consecinţã, se apreciazã cã şi în cazul executorilor judecãtoreşti ar trebui sã se aplice prevederi asemãnãtoare.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã <>art. 47 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 este "abrogat implicit în temeiul prevederilor art. 154 alin. (1) din Constituţie".
Curtea de Apel Oradea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În acest sens se aratã cã executorii judecãtoreşti "sunt învestiţi sã îndeplineascã un serviciu de interes public, iar actele întocmite de ei sunt de autoritate publicã", aceştia trebuind sã se bucure de o bunã reputaţie. Or, prin trimiterea în judecatã a executorului judecãtoresc pentru sãvârşirea unei infracţiuni, "chiar dacã potrivit art. 23 alin. (11) din Constituţie se bucurã de prezumţia de nevinovãţie, pânã la pronunţarea unei hotãrâri judecãtoreşti penale definitive, sunt afectate statutul sãu propriu de persoanã cu o bunã reputaţie, precum şi prestigiul funcţiei [...], ceea ce influenţeazã negativ exercitarea atribuţiilor de executor judecãtoresc concomitent cu judecarea sa pentru o infracţiune în legãturã cu exercitarea acestor atribuţii".
Totodatã se mai considerã cã "prin luarea mãsurii suspendãrii din funcţie pe perioada derulãrii procesului penal se apãrã prestigiul profesiei de executor judecãtoresc, încrederea cetãţenilor în executorul judecãtoresc şi interesele [acestora] pentru serviciile pe care executorul le presteazã".
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În acest sens se aratã cã "suspendarea exerciţiului calitãţii de executor judecãtoresc pânã la soluţionarea procesului penal nu semnificã faptul cã persoana respectivã este consideratã vinovatã de sãvârşirea unei fapte prevãzute de legea penalã şi nici nu reprezintã o anticipare a unei pedepse care sã ducã la încetarea calitãţii de executor judecãtoresc". Totodatã, în punctul de vedere prezentat, Guvernul aratã cã, în cazul în care asupra executorului judecãtoresc planeazã "suspiciunea sãvârşirii unei fapte prevãzute de legea penalã, continuarea îndeplinirii atribuţiunilor de executor judecãtoresc concomitent cu desfãşurarea procesului penal ar fi de naturã sã aducã prejudicii atât imaginii proprii, cât şi imaginii profesiei în ansamblul sãu, putând pune sub semnul îndoielii legitimitatea tuturor actelor îndeplinite de executorul judecãtoresc în cauzã".
În consecinţã, aratã Guvernul, mãsura prevãzutã de dispoziţiile <>art. 47 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 este una de "protejare a calitãţii de executor judecãtoresc, a activitãţii sale, a prestigiului unei profesii care presupune îndeplinirea unor acte de autoritate publicã şi [...] a drepturilor şi intereselor legitime ale pãrţilor care apeleazã la serviciile executorului judecãtoresc".
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În acest sens se susţine cã "mãsura suspendãrii din funcţie se dispune ca urmare a luãrii mãsurii reţinerii, arestãrii preventive sau trimiterii în judecatã, iar nu ca urmare a înlãturãrii prezumţiei de nevinovãţie, care opereazã pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii judecãtoreşti de condamnare". De asemenea, se aratã cã aceastã mãsurã are "caracter provizoriu şi este justificatã de interesul apãrãrii încrederii cetãţenilor în activitatea executorilor judecãtoreşti, care sunt învestiţi sã îndeplineascã un serviciu de interes public". În acest sens este invocatã şi <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 245 din 27 mai 2004 .
În ceea ce priveşte invocarea, în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, a dispoziţiilor art. 154 alin. (1) din Legea fundamentalã, Avocatul Poporului apreciazã cã acestea nu au incidenţã în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 47 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecãtoreşti, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 10 noiembrie 2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dispoziţii care au urmãtorul cuprins:
- Art. 47 alin. (1): "În cazul în care împotriva executorului judecãtoresc s-a luat mãsura reţinerii, arestãrii preventive sau trimiterii în judecatã penalã, ministrul justiţiei, din oficiu sau la propunerea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecãtoreşti, va lua mãsura suspendãrii din funcţie a acestuia pânã la soluţionarea procesului penal, potrivit legii."
Textele constituţionale expres invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 23 alin. (11) şi ale art. 154 alin. (1), care au urmãtorul cuprins:
- Art. 23 alin. (11): "Pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii judecãtoreşti de condamnare, persoana este consideratã nevinovatã.";
- Art. 154 alin. (1): "Legile şi toate celelalte acte normative rãmân în vigoare, în mãsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine cã, în esenţã, autorul excepţiei de neconstituţionalitate apreciazã cã suspendarea din funcţie a executorului judecãtoresc în cazul trimiterii acestuia în judecatã penalã este de naturã a încãlca textele constituţionale ale art. 23 alin. (11), care consacrã prezumţia de nevinovãţie, şi ale art. 154 alin. (1), privind conflictul temporal de legi.
Curtea observã cã în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat cã prezumţia de nevinovãţie (prevãzutã de art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale) este încãlcatã "dacã, fãrã stabilirea legalã prealabilã a culpabilitãţii unui învinuit şi, îndeosebi, fãrã ca acesta din urmã sã aibã ocazia sã-şi exercite drepturile de apãrare, o decizie judiciarã care îl priveşte reflectã sentimentul cã este vinovat" (cauza Minelli împotriva Elveţiei, 1983) sau dacã afirmaţiile fãcute de unii oficiali publici despre investigaţii penale în curs încurajeazã publicul sã creadã în vinovãţia suspectului şi judecã valoarea faptelor anterior unei decizii pronunţate de autoritatea judecãtoreascã competentã (cauza Allenet de Ribemont împotriva Franţei, 1995).
Curtea constatã cã luarea mãsurii suspendãrii din funcţia de executor judecãtoresc de cãtre ministrul justiţiei, din oficiu sau la propunerea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecãtoreşti, nu este de naturã a prejudeca fondul cauzei penale şi nici nu reprezintã o anticipare a unei pedepse, aceastã mãsurã dispunându-se datoritã trimiterii în judecatã penalã a executorului judecãtoresc, iar nu ca urmare a înlãturãrii prezumţiei de nevinovãţie. De altfel, prin luarea mãsurii suspendãrii din funcţie ca urmare a trimiterii în judecatã penalã nu i se imputã inculpatului sãvârşirea unei fapte prevãzute de legea penalã, iar prezumţia de nevinovãţie opereazã pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii judecãtoreşti de condamnare.
De asemenea, Curtea reţine cã, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 2 din Legea nr. 188/2000 , executorii judecãtoreşti îndeplinesc un serviciu de interes public, iar actele acestora sunt de autoritate publicã. Prin urmare, luarea mãsurii suspendãrii din funcţie a executorului judecãtoresc în cazul în care acesta a fost reţinut, arestat preventiv sau trimis în judecatã penalã este justificatã de necesitatea preîntâmpinãrii prejudicierii imaginii şi prestigiului acestei profesii, a evitãrii unor perturbãri în derularea în condiţii corespunzãtoare a activitãţii executorilor judecãtoreşti, precum şi de interesul apãrãrii încrederii cetãţenilor în activitatea acestora. De altfel, Curtea observã cã dispoziţiile <>art. 15 lit. d) teza a doua din Legea nr. 188/2000 prevãd cã poate fi executor judecãtoresc persoana care "se bucurã de o bunã reputaţie", iar exercitarea în continuare a funcţiei de executor judecãtoresc în condiţiile trimiterii în judecatã penalã este de naturã a impieta asupra reputaţiei persoanei respective.
În ceea ce priveşte invocarea în susţinerea excepţiei a prevederilor constituţionale ale art. 154 alin. (1), Curtea constatã cã acestea nu au incidenţã în cauzã, având în vedere cã dispoziţiile legale criticate nu încalcã nici o normã sau nici un principiu constituţional.
Referitor la compararea de cãtre autorul excepţiei a prevederilor legale privind luarea mãsurii suspendãrii din funcţie a poliţiştilor cu cele referitoare la luarea aceleiaşi mãsuri faţã de executorii judecãtoreşti, Curtea reţine cã, potrivit dispoziţiilor <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional realizeazã un control de constituţionalitate a legilor şi altor acte normative, eventualele probleme privind lipsa coordonãrii legislative revenind autoritãţii legiuitoare. Totodatã, Curtea nu poate primi critica de neconstituţionalitate a autorului excepţiei raportatã şi la dispoziţiile art. 16 din Constituţie, astfel cum aceasta a fost formulatã în faţa Curţii prin notele scrise depuse în şedinţa de judecatã, întrucât instanţa de contencios constituţional este sesizatã numai prin încheierea instanţei de judecatã şi în ceea ce priveşte aspectele de neconstituţionalitate ridicate de autorul excepţiei.
De asemenea, Curtea constatã cã în materia luãrii mãsurii suspendãrii din funcţie s-a mai pronunţat, respingând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 65 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, prin <>Decizia nr. 245 din 27 mai 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 716 din 9 august 2004. Considerentele care au stat la baza acestei soluţii a Curţii Constituţionale îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã, întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine modificarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 47 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecãtoreşti, excepţie ridicatã de Gheorghe-Radu Danciu în Dosarul nr. 6.018/CA/2004 al Curţii de Apel Oradea Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 mai 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
