Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 265 din 24 februarie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 56 alin. (1) lit. e) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 163 din 17 martie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 56 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Huang Yanfen în Dosarul nr. 1.941/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Se prezintã interpretul autorizat de limbã chinezã, desemnat spre a asigura traducerea în cauzã, dl Ioan Budura.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii Constituţionale acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã. Aratã, în acest sens, cã textul de lege criticat nu îngrãdeşte dreptul la muncã şi nu instituie discriminãri, deoarece condiţiile legale impuse pentru prelungirea dreptului de şedere temporarã în scop de muncã sunt aceleaşi pentru toţi solicitanţii aflaţi în aceeaşi situaţie juridicã şi se justificã prin necesitatea înlãturãrii evaziunii fiscale şi a fraudei în relaţiile dintre angajator-angajat-stat. Totodatã, dispoziţiile de lege atacate respectã criteriile de calitate instituite de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 1 octombrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 1.941/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 56 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Huang Yanfen într-o cauzã de contencios administrativ având ca obiect anularea unei decizii de returnare de pe teritoriul României şi obligarea Oficiului Român pentru Imigrãri la prelungirea dreptului de şedere în România în scopul angajãrii în muncã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile de lege criticate sunt lipsite de claritate şi precizie în sensul prevãzut de Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Astfel, pentru prelungirea dreptului de şedere în România este necesarã, pe de o parte, prezentarea contractului individual de muncã vizat de inspectoratul de muncã în a cãrui razã îşi are sediul angajatorul, iar pe de altã parte, aceeaşi lege sancţioneazã angajatul în caz de neprezentare a certificatului fiscal emis angajatorului de administraţia finanţelor publice în a cãrei razã teritorialã îşi are sediul angajatorul, privind achitarea la zi a obligaţiilor cãtre bugetul public naţional. Prin urmare, condiţiile legale pentru prelungirea dreptului de şedere în România în scopul angajãrii în muncã sunt excesive şi discriminatorii şi îngrãdesc dreptul constituţional la muncã, mai ales când neîndeplinirea acestora nu poate fi imputatã solicitantului dreptului.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã dispoziţiile criticate nu contravin dreptului la muncã şi nici nu au caracter discriminatoriu.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile <>art. 56 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România sunt constituţionale, acestea reprezentând o garanţie legalã stabilitã în scopul asigurãrii unui climat de ordine în valorificarea de cãtre titulari a drepturilor şi intereselor lor legitime.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 56 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, având urmãtorul conţinut: "(1) Strãinilor intraţi în România în scopul angajãrii în muncã li se prelungeşte dreptul de şedere temporarã, dacã: (...) e) certificatul de atestare fiscalã emis de administraţia finanţelor publice în a cãrei razã teritorialã îşi are sediul angajatorul privind achitarea la zi a obligaţiilor cãtre bugetul public naţional, doar la prelungirile ulterioare sau dacã între data înregistrãrii solicitãrii pentru eliberarea autorizaţiei şi data înregistrãrii cererii pentru eliberarea permisului de şedere au trecut mai mult de 60 de zile."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Constituţie, referitoare la neîngrãdirea dreptului la muncã, şi ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind interzicerea discriminãrii.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã reţine cã dispoziţiile <>art. 56 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România reglementeazã una dintre condiţiile necesare prelungirii dreptului de şedere temporarã în România în scop de muncã, şi anume prezentarea certificatului fiscal emis de administraţia finanţelor publice în a cãrei razã teritorialã îşi are sediul angajatorul, prin care se atestã achitarea la zi a obligaţiilor sale cãtre bugetul public naţional.
Curtea constatã cã textul legal criticat nu cuprinde norme de naturã sã aducã atingere dreptului la muncã sau principiului nediscriminãrii. Aceasta deoarece, pe de o parte, condiţiile prevãzute de lege se aplicã în egalã mãsurã tuturor celor vizaţi de ipoteza normei criticate, iar pe de altã parte, nu afecteazã, ci, dimpotrivã, reglementeazã cadrul juridic pentru exercitarea dreptului la muncã. Dreptul prevãzut de art. 41 din Constituţie nu este unul absolut, deoarece acesta trebuie exercitat în formele şi modalitãţile prevãzute de lege, cu respectarea condiţiilor specifice fiecãreia dintre ele, fãrã ca aceasta sã aibã semnificaţia îngrãdirii lui. Dreptul la muncã include libertatea alegerii profesiei, meseriei sau ocupaţiei şi libertatea alegerii locului de muncã, dar nu exonereazã titularul acestui drept subiectiv de la obligaţia respectãrii prevederilor legale aplicabile, dupã caz, fiecãruia dintre domeniile alese pentru exercitarea dreptului.
Cât priveşte condiţia prevãzutã de <>art. 56 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , Curtea constatã cã aceasta se justificã prin specificul obiectului de reglementare: acordarea prelungirii dreptului de şedere temporarã în România strãinilor, în scop de muncã. Solicitarea certificatului fiscal prin care se atestã achitarea la zi de cãtre angajator a obligaţiilor sale cãtre bugetul public naţional constituie astfel o mãsurã de preîntâmpinare a evaziunii fiscale şi a fraudei, pentru ca relaţiile dintre angajat şi angajator, pe de o parte, şi angajator-stat, pe de altã parte, sã se desfãşoare în condiţii legale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 56 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Huang Yanfen în Dosarul nr. 1.941/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 februarie 2009.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
