Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 265 din 19 decembrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 261, ale art. 284 alin. 1 si ale art. 288^1 din Codul de procedura civila, astfel cum au fost modificate si completate prin Ordonanta Guvernului nr. 13/1998
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 151 din 28 martie 2001
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 261, ale art. 284 şi ale art. 288^1 din Codul de procedura civilã, astfel cum au fost modificate şi completate prin <>Ordonanta Guvernului nr. 13/1998 , excepţie ridicatã de Claudia Dumitriu în Dosarul nr. 1.510/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
La apelul nominal este prezent Cristian Ghirca. Lipseşte autorul exceptiei, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Partea prezenta solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, considerând ca prin textele de lege criticate nu se incalca principiul liberului acces la justiţie şi cel al egalitãţii în drepturi, consfinţite prin art. 16 alin. (1) şi art. 21 din Constituţie, cum de altfel nici una dintre dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 nu aduce atingere acestui principiu fundamental. Se mai arata ca aceasta ordonanta a mai fost supusã criticilor de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã stabilind prin deciziile sale ca dispoziţiile criticate sunt conforme prevederilor constituţionale. Se considera în final ca, neinvocandu-se elemente noi de natura sa justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, excepţia este neîntemeiatã şi de aceea se solicita respingerea acesteia.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 aprilie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 1.510/2000, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 261, 284 şi 288^1 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Claudia Dumitriu.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât "este tulburat echilibrul procesual care constituie regula procedurala de baza a procesului civil, creandu-se avantaje pentru o parte, în timp ce cealaltã are paralizata orice posibilitate de acţiune, fiind infranta egalitatea în fata legii". Se mai susţine ca sunt incalcate dispoziţiile art. 21 din Constituţie, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, prin instituirea a "doua condiţii simultane pentru exercitarea unei cai de atac unice".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã, exprimandu-şi opinia, arata ca dispoziţiile art. 261, 284 şi 288^1 din Codul de procedura civilã, modificate prin <>Ordonanta Guvernului nr. 13/1998 , pe de o parte, incalca echilibrul procesual - regula de baza a procesului civil -, iar pe de alta parte, dubla condiţie a termenului pentru exercitarea unei cai de atac constituie un obstacol artificial în ceea ce priveşte cenzurarea hotãrârilor judecãtoreşti de cãtre instanta de control judiciar, o limitare a posibilitatii de examinare a criticilor îndreptate impotriva acestor hotãrâri.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã excepţia ca fiind neîntemeiatã, arãtând ca reglementarea adoptatã prin <>Ordonanta nr. 13/1998 conţine dispoziţii procedurale ce asigura exercitarea în mod egal şi în acord cu prevederile Constituţiei nu numai a cãilor de atac, dar şi "traducerea în fapt, cat mai grabnic, a drepturilor recunoscute prin hotãrârea instanţei judecãtoreşti, nesupuse nici unei cai de atac". Se mai arata ca aceste dispoziţii nu incalca principiile constituţionale, ci reprezintã tocmai realizarea unui echilibru între drepturile şi interesele legitime ale ambelor pãrţi în procesul civil. Împrejurãrile invocate de autorul exceptiei constituie probleme de aplicare a legii şi nu de constitutionalitate, conchide Guvernul.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, susţinerile partii prezente, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Curtea observa ca, deşi autorul exceptiei critica întregul text al art. 284 din Codul de procedura civilã, din examinarea cererii prin care a fost ridicatã excepţia de neconstituţionalitate rezulta ca în realitate au fost avute în vedere numai prevederile alin. 1 al acestui articol, care au fost modificate prin <>Ordonanta Guvernului nr. 13/1998 . Asa fiind, Curtea urmeazã sa se pronunţe asupra exceptiei de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 261, ale art. 284 alin. 1 şi ale art. 288^1 din Codul de procedura civilã, astfel cum au fost modificate şi completate prin <>Ordonanta Guvernului nr. 13/1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 30 ianuarie 1998, texte al cãror conţinut este urmãtorul:
- Art. 261: "Hotãrârea se da în numele legii şi va cuprinde:
1. arãtarea instanţei care a pronunţat-o şi numele judecãtorilor care au luat parte la judecata;
2. numele, domiciliul sau resedinta ori, dupã caz, denumirea şi sediul pãrţilor, calitatea în care s-au judecat; numele mandatarilor sau al reprezentanţilor legali şi al avocaţilor;
3. obiectul cererii;
4. dispozitivul;
5. calea de atac şi termenul în care se poate exercita;
6. arãtarea ca pronunţarea s-a fãcut în şedinţa publica, precum şi semnãturile judecãtorilor şi ale grefierului. Lipsa semnaturilor poate fi complinita oricând.
Pãrerea judecãtorilor rãmaşi în minoritate se va consemna în josul hotãrârii.
Hotãrârea se va comunica pãrţilor, în copie, în cazul în care aceasta este necesar pentru curgerea termenului de exercitare a unei cai ordinare de atac. Comunicarea se va face în termen de 7 zile de la pronunţarea hotãrârii.
În cazul în care impotriva hotãrârii se declara una dintre cãile de atac prevãzute de lege, se vor redacta, sub semnatura judecãtorilor, motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi motivele pentru care s-au înlãturat cererile pãrţilor, care vor face corp comun cu hotãrârea. Pãrerea motivatã a judecãtorilor rãmaşi în minoritate va trebui redactatã în acelaşi timp cu motivarea hotãrârii.
Hotãrârile pronunţate de instanta de recurs vor cuprinde, în toate cazurile, atât menţiunile prevãzute la alin. 1, cat şi motivarea instanţei. Redactarea hotãrârii se va face în termen de 20 de zile de la pronunţare.
Dacã instanta a fost alcãtuitã din mai mulţi judecãtori, preşedintele va putea insarcina pe unul dintre ei cu redactarea hotãrârii şi, dacã este cazul, a motivarii.
În cazul în care, dupã pronunţare, unul dintre judecãtori este în imposibilitate de a semna hotãrârea sau motivarea, preşedintele instanţei o va semna în locul sau, iar dacã cel în imposibilitate sa semneze este grefierul, hotãrârea va fi semnatã de grefierul-şef, fãcându-se menţiune despre cauza care l-a împiedicat pe judecãtor sau pe grefier sa semneze hotãrârea ori, dacã este cazul, motivarea.
Dacã partea prezenta la pronunţarea hotãrârii în şedinţa publica solicita motivarea acesteia, dispoziţiile alin. 5 se aplica în mod corespunzãtor. Despre toate acestea se va lua act prin încheiere.";
- Art. 284 alin. 1: "Termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotãrârii redactate, dupã caz, potrivit art. 261 alin. 1 şi 2 sau alineatul ultim al aceluiaşi articol, dacã legea nu dispune altfel.";
- Art. 288^1: "Dupã comunicarea motivarii hotãrârii potrivit art. 288, pãrţile vor motiva apelul în fapt şi în drept, prezentând şi dovezile invocate în susţinerea apelului, într-un termen de 15 zile de la comunicare. În cazul prevãzut de art. 261 alineatul ultim, termenul pentru motivarea apelului se socoteşte de la comunicarea hotãrârii.
Când dovezile propuse sunt martori sau înscrisuri nearãtate la prima instanta, se vor aplica în mod corespunzãtor dispoziţiile art. 112 pct. 5.
Preşedintele va inainta instanţei de apel dosarul, împreunã cu apelurile fãcute, numai dupã împlinirea termenului de motivare a apelului pentru toate pãrţile.
Cu toate acestea, apelul va fi trimis de îndatã, dacã s-a fãcut cerere pentru suspendarea executãrii hotãrârii primei instanţe."
Autorul exceptiei considera ca aceste texte de lege incalca prevederile art. 16 alin. (1) şi ale art. 21 din Constituţie, precum şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât este tulburat echilibrul procesual, fiind totodatã instituite doua condiţii simultane pentru exercitarea unei cai de atac unice.
Cu privire la constituţionalitatea <>Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 în ansamblul ei, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin numeroase decizii, cum sunt, de exemplu, Decizia nr. 61 din 20 aprilie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 20 mai 1999, şi Decizia nr. 63 din 11 aprilie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 14 iulie 2000. Prin aceste decizii Curtea Constituţionalã a statuat ca dispoziţiile din <>Ordonanta Guvernului nr. 13/1998 , referitoare la necomunicarea motivarii hotãrârilor neatacate cu apel sau recurs, nu ingradesc accesul liber la justiţie şi nu contravin prevederilor art. 21 din Constituţie, potrivit cãrora: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept."
Aceasta pentru ca toate pãrţile procesului iau cunostinta de modul de soluţionare a acestuia şi îşi pot exprima nemultumirea fata de soluţia instanţei de judecata prin exercitarea cãilor de atac. Cu acelaşi prilej s-a arãtat ca dispoziţiile ordonanţei nu contravin nici prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Sub acest aspect Curtea a reţinut ca ordonanta cuprinde unele norme de modificare şi completare a Codului de procedura civilã, referitoare la motivarea hotãrârilor judecãtoreşti, la cererea şi termenul de apel, la motivarea şi comunicarea apelului ori recursului, care nu ingradesc dreptul persoanei de a se adresa instanţelor de judecata competente în cazul în care le sunt incalcate drepturile. Potrivit dispoziţiilor acestei ordonanţe, pãrţile din proces nemultumite de soluţia instanţei de judecata pot exercita cãile de atac, motivele apelului sau ale recursului urmând sa fie redactate dupã motivarea sentinţei.
Considerentele care au stat la baza deciziilor menţionate mai sus sunt valabile şi în speta de fata, neintervenind elemente noi care sa determine modificarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
În ceea ce priveşte critica privind pretinsa încãlcare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, nici aceasta nu poate fi primitã. Curtea Constituţionalã a decis în mod constant ca nu este contrarã acestui principiu instituirea unor reguli speciale pentru anumite categorii de litigii, inclusiv în ceea ce priveşte cãile de atac, atâta timp cat ele asigura egalitatea de tratament juridic a cetãţenilor aflaţi în aceeaşi situaţie. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 70 din 15 decembrie 1993, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 27 decembrie 1993, şi Decizia nr. 85 din 27 iulie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 11 august 1994.
De altfel, împrejurarea invocatã de autorul exceptiei privind ipoteza declarãrii unui apel tardiv nu constituie o problema de constitutionalitate, ci una de aplicare a legii, care excede competentei Curţii Constituţionale, în lumina prevederilor <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 261, ale art. 284 alin. 1 şi ale art. 288^1 din Codul de procedura civilã, astfel cum au fost modificate şi completate prin <>Ordonanta Guvernului nr. 13/1998 , excepţie ridicatã de Claudia Dumitriu în Dosarul nr. 1.510/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 19 decembrie 2000.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
