Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 265 din 16 octombrie 2002 privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 79 si 80 din Legea educatiei fizice si sportului nr. 69/2000
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 87 din 12 februarie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 79 şi 80 din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000 , excepţie ridicatã în Dosarul nr. 4.890/2001 al Judecãtoriei Pitesti de Societatea Comercialã "IND. COMPLEX C.F." - S.A. din Pitesti (în prezent Societatea Comercialã "Metabet C.F." - S.A. - conform Rezoluţiei nr. 15.104 din 19 iunie 2002, emisã de Oficiul registrului comerţului al judeţului Arges).
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 24 septembrie 2002 şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la 9 octombrie 2002 şi apoi la 16 octombrie 2002.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 14 februarie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 4.890/2001, Judecãtoria Pitesti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 79 şi 80 din Legea nr. 69/2000 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "IND. COMPLEX C.F." - S.A. din Pitesti.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca "<>Legea nr. 69/2000 dispune, în dispreţul art. 41 din Constituţie, ca imobilele dobândite de societãţile comerciale, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 , se reintegreazã fãrã plata în patrimoniul Direcţiilor Judeţene pentru Tineret şi Sport, or nimeni nu poate fi expropriat decât cu o prealabilã şi dreapta despãgubire. <>Legea nr. 69/2000 incalca, totodatã, principiul egalitãţii titularilor dreptului de proprietate, indiferent de forma de proprietate, şi obligaţia de a despãgubi pe proprietar în cazul modificãrii regimului juridic al bunului".
Judecãtoria Pitesti considera ca excepţia este neîntemeiatã, deoarece "nu exista nici o contradictie între dispoziţiile art. 79 şi <>art. 80 din Legea nr. 69/2000 şi prevederile art. 41 alin. (1)-(3) din Constituţie, întrucât dreptul de proprietate asupra terenului a aparţinut în permanenta statului, iar ceea ce s-a înstrãinat şi se tinde a se readuce în patrimoniul acestuia este doar un atribut al dreptului de proprietate, respectiv folosinta şi nu dreptul de proprietate propriu-zis". În acest sens, instanta arata ca prin Hotãrârea nr. 923 din 30 iulie 1974 a Consiliului de Miniştri a fost transmisã fostului Consiliu Naţional pentru Educaţie Fizica şi Sport numai folosinta gratuita a terenului în cauza.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 79 şi 80 din Legea nr. 69/2000 este neîntemeiatã, apreciind ca "nu se poate vorbi de o încãlcare a proprietãţii private, deoarece bazele sportive au aparţinut statului şi unitãţilor administrativ-teritoriale, fie în domeniul public, fie în domeniul privat, cu unicul scop de a realiza activitãţile de interes naţional sprijinite de stat - educaţia fizica şi sportul -, fapt care determina, alãturi de necesitatea obţinerii aprobãrii Ministerului Tineretului şi Sportului şi garanţia constituirii altor baze sportive similare". Se mai arata ca, în situaţia data, scopul bazelor sportive determina condiţia constituirii altor baze sportive în cazul desfiinţãrii sau schimbãrii destinaţiei celor existente. Prin prevederile sale şi alin. (2) al <>art. 79 din Legea nr. 69/2000 se circumscrie aceluiaşi scop, fapt ce conduce la soluţia ca şi societãţilor comerciale ce au dobândit active patrimoniale destinate activitãţii sportive care au aparţinut statului sa li se aplice prevederile alin. (1) al art. 79 din lege. În speta, dreptul de proprietate a fost circumscris scopului bazelor sportive ce cad sub incidenta legii, fapt care nu face altceva decât sa conducã la ideea ca art. 41 alin. (1) din Constituţie este respectat. De asemenea, preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca nici alin. (2) al art. 41 din Legea fundamentalã nu este încãlcat, întrucât, deşi Ministerul Tineretului şi Sportului este organul administraţiei publice centrale care coordoneazã activitatea din domeniul educaţiei fizice şi sportului, cu excepţia cazurilor prevãzute de prezenta lege, el nu poate fi tratat ca un simplu titular, principiul protecţiei proprietãţii private, în mod egal, indiferent de titular, statuat în Constituţie, negasindu-şi aplicarea decât în raporturile dintre cetãţeni. Referitor la neconstituţionalitatea <>art. 80 din Legea nr. 69/2000 , în raport cu art. 41 alin. (3) din Constituţie, se arata ca nu se poate vorbi despre o încãlcare a dispoziţiilor cu privire la expropriere, în sensul avut în vedere în Legea fundamentalã, întrucât ministerul în cauza este succesorul în drepturi, iar justa despãgubire se acorda, dupã caz, de Guvern. Cu privire la imobilele care, conform <>art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitãţilor economice de stat ca regii autonome şi societãţi comerciale, au trecut în patrimoniul unor societãţi comerciale, indiferent de statutul capitalului social, se arata ca reintegrarea lor se face fãrã plata, deoarece este vorba de bunuri dobândite cu alt titlu, nu cu titlu de proprietate, situaţie în care nu se poate vorbi de vreo expropriere.
Guvernul apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibila. Se arata ca excepţia "nu poate fi ridicatã decât cu privire la dispoziţiile <>art. 80 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 69/2000 , singurele de care depinde soluţionarea cauzei. Aceste prevederi nu aduc atingere dreptului de proprietate privatã, prevãzut de dispoziţiile art. 41 din Constituţie, care nu au incidenta asupra exceptiei". Se invoca, de asemenea, dispoziţiile <>art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 , conform cãrora "Bunurile din patrimoniul societãţii comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepţia celor dobândite cu alt titlu". Aspectele invocate în susţinerea exceptiei privesc, potrivit punctului de vedere al Guvernului, modul de aplicare a dispoziţiilor <>art. 80 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 69/2000 , ceea ce nu poate face obiectul controlului de constitutionalitate.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi prevederile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 79 şi 80 din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 9 mai 2000.
Curtea constata ca soluţionarea cauzei - având ca obiect "revendicare, pretenţii şi anulare certificat" - nu depinde de întreg ansamblul normelor legale criticate, astfel încât, având în vedere dispoziţiile <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, potrivit cãrora Curtea decide numai asupra constituţionalitãţii unor dispoziţii legale în vigoare de care depinde soluţionarea pricinii, urmeazã ca, în temeiul alin. (6) al aceluiaşi articol, sa respingã, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate cu referire la dispoziţiile art. 79 şi ale <>art. 80 alin. (3), (4), (8)-(15) din Legea nr. 69/2000 . Aceste texte se referã la schimbarea destinaţiei sau desfiinţarea unor baze sportive aparţinând domeniului public, închirierea bunurilor, inclusiv a terenurilor aflate în patrimoniul Ministerului Tineretului şi Sportului, şi la reintegrarea bazei materiale proprii de cãtre alte organe ale administraţiei publice centrale şi locale, precum şi la posibilitatea transferãrii în domeniul public al comunelor, oraşelor sau judeţelor a patrimoniului din domeniul public al statului aflat în administrarea Ministerului Tineretului şi Sportului.
Curtea retine ca având legatura cu dezlegarea cauzei doar dispoziţiile alin. (1), (2), (5), (6) şi (7) ale <>art. 80 din Legea nr. 69/2000 . În consecinta, controlul de constitutionalitate se va limita la aceste prevederi legale, care au urmãtorul conţinut: "(1) Baza materialã pentru activitatea sportiva, aflatã în patrimoniul statului şi în folosinta fostului Consiliu Naţional pentru Educaţie Fizica şi Sport la data de 22 decembrie 1989, se reintegreazã în patrimoniul succesorului în drepturi, Ministerul Tineretului şi Sportului.
(2) Predarea-preluarea se face pe baza de protocol. Justa despãgubire se acorda, dupã caz, de Guvern. În acelaşi timp se reintegreazã fãrã plata şi imobilele care, conform <>art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, au trecut în patrimoniul unor societãţi comerciale, indiferent de statutul capitalului social al acestora. Reintegrarea se face pe baza de protocol.[...]
(5) Deţinãtorii de bunuri prevãzute la alin. (1) şi (2), care urmeazã sa fie reintegrate în patrimoniul Ministerului Tineretului şi Sportului, sunt obligaţi sa punã la dispoziţie imputernicitilor Ministerului Tineretului şi Sportului toate documentele care atesta proprietatea, evidentele contabile, precum şi documentele necesare în vederea înregistrãrii. Ministerul Tineretului şi Sportului, prin împuterniciţii sãi, va acţiona în justiţie persoanele juridice sau fizice care refuza semnarea protocoalelor şi predarea documentelor de proprietate. Aceste acţiuni sunt scutite de taxa de timbru.
(6) Înscrierea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile aparţinând Ministerului Tineretului şi Sportului se face în cartea funciarã, cu scutirea de la plata taxelor prevãzute de lege.
(7) Acţiunile în justiţie formulate de Ministerul Tineretului şi Sportului şi de direcţiile pentru tineret şi sport judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru aplicarea prevederilor alin. (1) şi (2) sunt scutite de taxa de timbru."
Autorul exceptiei susţine ca aceste texte de lege sunt neconstituţionale, deoarece incalca prevederile art. 41 alin. (1)-(3) din Constituţie, referitoare la garantarea dreptului de proprietate, ocrotirea în mod egal de lege a proprietãţii private, indiferent de titular, precum şi la faptul ca exproprierea se poate face numai pentru o cauza de utilitate publica şi cu dreapta şi prealabilã despãgubire.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca din cuprinsul încheierii de sesizare ca şi din motivarea exceptiei rezulta ca, în realitate, problema de fapt, esenţialã pentru soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei de judecata, de care depinde caracterizarea dreptului pe care îl invoca autorul exceptiei, este aceea dacã imobilul în cauza a fost primit cu titlu de folosinta sau de închiriere, ori dacã l-a primit în administrare, înainte de anul 1989.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 , "Bunurile din patrimoniul societãţii comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepţia celor dobândite cu alt titlu".
Stabilirea acestei situaţii de fapt, de care depinde caracterizarea dreptului autorului exceptiei, nu intra însã în competenta Curţii Constituţionale, ci este de resortul instanţei de judecata. În acest sens, dispoziţiile <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, prevãd ca "În exercitarea controlului, Curtea Constituţionalã se pronunţa numai asupra problemelor de drept [...]".
În jurisprudenta sa Curtea Constituţionalã a stabilit în mod constant, prin decizii definitive şi obligatorii, ca aspectele privind situaţia de fapt şi justificarea drepturilor subiective ale pãrţilor sunt de competenta instanţelor judecãtoreşti. În acest sens pot fi menţionate, de exemplu, deciziile: nr. 64 din 8 aprilie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 27 mai 1997; nr. 158 din 3 iunie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 22 decembrie 1997, şi nr. 441 din 13 noiembrie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 343 din 5 decembrie 1997.
Deoarece nu au intervenit elemente noi care sa justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, aceasta soluţie îşi menţine valabilitatea şi în cauza de fata.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi privind <>art. 80 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 69/2000 ,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 şi ale art. 80 alin. (3), (4), (8)-(15) din <>Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "IND. COMPLEX C.F." - S.A. din Pitesti în Dosarul nr. 4.890/2001 al Judecãtoriei Pitesti.
2. Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 80 alin. (1), (2), (5), (6) şi (7) din Legea nr. 69/2000 , excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 16 octombrie 2002.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
OPINIE SEPARATĂ
Prin Decizia nr. 265 din 16 octombrie 2002 Curtea Constituţionalã a respins, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 şi ale <>art. 80 alin. (3), (4), (8)-(15) din Legea nr. 69/2000 şi ca neîntemeiatã excepţia privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 80 alin. (1), (2), (5), (6) şi (7) din aceeaşi lege. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 80 alin. (2) teza a doua, soluţia de respingere a exceptiei s-a adoptat cu votul majoritãţii membrilor Curţii, soluţie pe care o apreciem ca fiind gresita.
În considerentele deciziei se motiveaza doar inadmisibilitatea exceptiei în integralitatea sa, reţinându-se ca soluţionarea cauzei în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate depinde de o problema de fapt, care caracterizeazã dreptul invocat de autorul exceptiei, şi anume problema "dacã imobilul în cauza a fost primit cu titlu de folosinta sau de închiriere, ori dacã l-a primit în administrare, înainte de anul 1989", iar stabilirea situaţiei de fapt nu intra în competenta Curţii Constituţionale, ci în atribuţiile exclusive ale instanţelor judecãtoreşti.
Într-adevãr, sub aspectul incidentei şi al efectelor dispoziţiilor <>art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 , este necesarã stabilirea împrejurãrii dacã bunurile din litigiu au fãcut parte "din patrimoniul societãţii comerciale" ori "au fost dobândite cu alt titlu", ceea ce constituie o problema de fapt, care trebuie cercetata şi determinata de cãtre instanta judecãtoreascã. Observam însã ca <>art. 80 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 69/2000 nu distinge în acest sens, dispunând, în mod categoric, ca "În acelaşi timp se reintegreazã fãrã plata şi imobilele care, conform <>art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, au trecut în patrimoniul unor societãţi comerciale, indiferent de statutul capitalului social al acestora".
Aceasta dispoziţie legalã ridica o singura problema de fapt, aceea dacã bunurile respective au intrat sau nu în patrimoniul societãţii comerciale. Textul, fãcând trimitere în mod expres la <>art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 , pe baza cãruia bunurile au trecut în patrimoniul societãţii comerciale, vizeazã toate situaţiile, nu numai cele în care societatea comercialã a dobândit bunurile cu alt titlu. În aceasta din urma situaţie nici nu se putea invoca dobândirea dreptului de proprietate. În consecinta, Curtea trebuia sa retina şi sa se pronunţe asupra intelesului contrar Constituţiei al dispoziţiei legale examinate.
Prevederile <>art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 au constituit un titlu legal pentru dobândirea dreptului de proprietate al societãţilor comerciale asupra bunurilor din patrimoniul lor. Astfel, bunurile respective au devenit proprietatea privatã a societãţilor comerciale, componente ale capitalului lor social. Iniţial toate societãţile comerciale vizate de <>Legea nr. 15/1990 au fost constituite cu capital integral de stat, iar apoi, prin procesul de privatizare, au devenit societãţi comerciale cu capital integral sau parţial privat, iar la vânzarea acţiunilor au fost determinate, printre altele, şi valoarea capitalului social, precum şi natura bunurilor care compun capitalul.
În opinia noastrã, o dispoziţie legalã prin care se prevãd, în mod obligatoriu şi necondiţionat, scoaterea unor bunuri din patrimoniul societãţilor comerciale şi transferul lor în patrimoniul altui titular al proprietãţii private, chiar dacã acesta este succesorul de drept al unui fost titular, dar de la care au fost trecute bunurile respective în proprietatea unor societãţi comerciale, pe baza unui titlu legal, este contrarã prevederilor constituţionale referitoare la garantarea dreptului de proprietate; la ocrotirea proprietãţii private în mod egal de lege, indiferent de titular; precum şi la condiţiile exproprierii, din art. 41 alin. (1) teza întâi, alin. (2) teza întâi şi alin. (3).
Judecãtor,
Kozsokar Gabor
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
