Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 264 din 22 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 20 aprilie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Ughenu Obinna Vincent în Dosarul nr. 11.642/4/RF/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Se prezintã doamna Elena Andrei, interpretul autorizat de limba englezã solicitat pentru a asigura traducerea în cauzã. Magistratul-asistent învedereazã Curţii cã partea Oficiul Român pentru Imigrãri a transmis la dosar note scrise prin care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 11.642/4/RF/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Ughenu Obinna Vincent într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei plângeri împotriva deciziei Oficiului Român pentru Imigrãri de respingere a cererii de acordare a statutului de refugiat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textele de lege criticate "sunt imprecise cu privire la spectrul motivelor de pedepse şi tratamente inumane care permit acordarea protecţiei umanitare condiţionate" şi pot genera interpretãri eronate cu privire la natura şi conţinutul acestora.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât argumentele invocate se referã la posibilitatea unor interpretãri restrictive ale textului de lege criticat, fãrã a releva un conflict real între acesta şi prevederile art. 22 alin. (1) şi (2) din Constituţie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse la dosar, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 - "Protecţia subsidiarã:
(1) Protecţia subsidiarã se poate acorda cetãţeanului strãin sau apatridului care nu îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi cu privire la care existã motive temeinice sã se creadã cã, în cazul returnãrii în ţara de origine, respectiv în ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuitã, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau, datoritã acestui risc, nu doreşte protecţia acelei ţãri.
(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înţelege: [...]
2. torturã, tratamente sau pedepse inumane ori degradante;".
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Constituţie şi celor ale art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ambele referitoare la interzicerea torturii, a pedepselor şi a tratamentelor inumane ori degradante.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã a mai exercitat controlul de constituţionalitate asupra textelor de lege ce formeazã obiect al acesteia, constatând, prin numeroase decizii, conformitatea lor cu dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate şi în cauza de faţã. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 1.178 din 30 septembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 745 din 8 noiembrie 2010, Curtea a reţinut cã prevederile art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 oferã cetãţenilor strãini sau apatrizilor care nu îndeplinesc condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat posibilitatea de a beneficia de o altã formã de protecţie din partea statului român, denumitã protecţie subsidiarã. Astfel, protecţia subsidiarã poate fi acordatã acestora dacã existã motive temeinice sã se creadã cã, în cazul returnãrii în ţara de origine, respectiv în ţara în care îşi aveau reşedinţa obişnuitã, vor fi expuşi unui risc serios şi dacã aceştia nu pot sau, din cauza existenţei acestui risc, nu doresc protecţia acelei ţãri. Dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 expliciteazã noţiunea "risc serios", iar Curtea a observat cã, în definirea acesteia, legiuitorul român foloseşte termeni identici cu cei pe care Consiliul Uniunii Europene a înţeles sã îi utilizeze în reglementarea aceleiaşi problematici, mai exact în art. 15 din Directiva 2004/83/CE din 29 aprilie 2004 privind standardele minime pentru calificare şi statutul cetãţenilor ţãrilor terţe sau apatrizilor ca refugiaţi sau ca persoane aflate în nevoie de protecţie internaţionalã şi conţinutul protecţiei acordate, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 304 din 30 septembrie 2004, directivã pe care Legea nr. 122/2006 o transpune la nivel naţional, aşa cum rezultã din menţiunea cuprinsã în finalul acesteia. De asemenea, Curtea a mai observat cã în preambulul acestui act european se prevede la pct. 5 cã regulile privind statutul refugiaţilor trebuie completate prin mãsuri referitoare la forme de protecţie subsidiarã, iar la pct. 24 din acelaşi preambul se precizeazã cã protecţia subsidiarã trebuie sã fie complementarã şi adiţionalã protecţiei refugiaţilor prevãzute de Convenţia de la Geneva.
Prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut cã textele de lege criticate reprezintã, prin însãşi forma suplimentarã de protecţie pe care o instituie în favoarea acelor strãini care nu îndeplinesc condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat, o modalitate de concretizare a rigorilor impuse de necesitatea respectãrii de cãtre statul român a principiului fundamental referitor la interzicerea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.
Totodatã, Curtea a constatat cã prevederile legale ce formeazã obiect al excepţiei de neconstituţionalitate se conformeazã exigenţelor rezultate din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului privitoare la calitatea legii naţionale. Aceasta, deoarece dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 oferã suficiente repere şi elemente pentru ca persoana cãreia acestea i se adreseazã sã înţeleagã condiţiile în funcţie de care i se poate acorda forma de protecţie solicitatã, astfel cã nu se poate reţine critica referitoare la pretinsa lipsã de precizie şi claritate a acestora.
În plus, Curtea a reamintit cã examinarea şi aprecierea în concret a circumstanţelor specifice fiecãrei situaţii particulare, a riscurilor la care ar putea fi expusã o persoanã în cazul returnãrii sale în ţara de origine, chestiunile legate de interpretarea şi aplicarea la speţã a textului de lege criticat, precum şi determinarea existenţei unor motive care sã justifice acordarea statutului de refugiat sau a protecţiei subsidiare sunt aspecte ce excedeazã obiectului controlului de constituţionalitate, acestea fiind atribute ale organelor administrative competente în aceastã materie sau, dupã caz, ale instanţei de judecatã.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Ughenu Obinna Vincent în Dosarul nr. 11.642/4/RF/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 februarie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
