Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 264 din 20 martie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 63/2011 privind incadrarea si salarizarea in anul 2011 a personalului didactic si didactic auxiliar din invatamant
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 377 din 5 iunie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învãţãmânt, excepţie ridicatã de Liga Sindicatelor din Învãţãmânt Botoşani, în Dosarul nr. 7.174/40/2011 şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 53D/2012.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 54-67D/2012, nr. 201D/2012, nr. 222-231D/2012, nr. 240-248D/2012, nr. 257-264D/2012, nr. 283D/2012, nr. 288-290D/2012 şi nr. 293D/2012, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã de acelaşi autor în dosarele nr. 7.176/40/2011, nr. 7.280/40/2011, nr. 7.287/40/2011, nr. 7.154/40/2011, nr. 7.296/40/2011, nr. 7.144/40/2011, nr. 7.157/40/2011, nr. 7.013/40/2011, nr. 6.996/40/2011, nr. 7.149/40/2011, nr. 7.167/40/2011, nr. 6.992/40/2011, nr. 7.397/40/2011, nr. 7.272/40/2011, nr. 7.298/40/2011, nr. 6.997/40/2011, nr. 7.019/40/2011, nr. 7.021/40/2011, nr. 7.139/40/2011, nr. 7.141/40/2011, nr. 7.148/40/2011, nr. 7.170/40/2011, nr. 7.283/40/2011, nr. 7.274/40/2011, nr. 6.988/40/2011, nr. 7.140/40/2011, nr. 7.145/40/2011, nr. 7.155/40/2011, nr. 7.160/40/2011, nr. 7.175/40/2011, nr. 7.000/40/2011, nr. 7.267/40/2011, nr. 7.275/40/2011, nr. 7.009/40/2011, nr. 7.151/40/2011, nr. 7.265/40/2011, nr. 7.268/40/2011 şi nr. 7.173/40/2011, precum şi de Sindicatul Învãţãmântului Preuniversitar Botoşani în dosarele nr. 7.717/40/2011, nr. 7.673/40/2011, nr. 7.682/40/2011, nr. 7.690/40/2011, nr. 7.691/40/2011, nr. 7.692/40/2011, nr. 7.714/40/2011, nr. 7.715/40/2011, nr. 7.721/40/2011 ale Tribunalului Botoşani - Secţia I civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexãrii cauzelor.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedurã civilã, dispune conexarea dosarelor nr. 54-67D/2012, nr. 201D/2012, nr. 222-231D/2012, nr. 240-248D/2012, nr. 257-264D/2012, nr. 283D/2012, nr. 288-290D/2012 şi nr. 293D/2012 la Dosarul nr. 53D/2012, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiatã, a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 9 noiembrie 2011, 15 noiembrie 2011, 22 noiembrie 2011, 5 decembrie 2011, 7 decembrie 2011, 10 ianuarie 2012, 11 ianuarie 2012 şi 12 ianuarie 2012, pronunţate în dosarele nr. 7.174/40/2011, nr. 7.176/40/2011, nr. 7.280/40/2011, nr. 7.287/40/2011, nr. 7.154/40/2011, nr. 7.296/40/2011, nr. 7.144/40/2011, nr. 7.157/40/2011, nr. 7.013/40/2011, nr. 6.996/40/2011, nr. 7.149/40/2011, nr. 7.167/40/2011, nr. 6.992/40/2011, nr. 7.397/40/2011 şi nr. 7.272/40/2011, nr. 7.717/40/2011, nr. 7.298/40/2011, nr. 6.997/40/2011, nr. 7.019/40/2011, nr. 7.021/40/2011, nr. 7.139/40/2011, nr. 7.141/40/2011, nr. 7.148/40/2011, nr. 7.170/40/2011, nr. 7.283/40/2011, nr. 7.274/40/2011, nr. 6.988/40/2011, nr. 7.140/40/2011, nr. 7.145/40/2011, nr. 7.155/40/2011, nr. 7.160/40/2011, nr. 7.175/40/2011, nr. 7.000/40/2011, nr. 7.267/40/2011, nr. 7.275/40/2011, nr. 7.673/40/2011, nr. 7.682/40/2011, nr. 7.690/40/2011, nr. 7.691/40/2011, nr. 7.692/40/2011, nr. 7.714/40/2011, nr. 7.715/40/2011, nr. 7.721/40/2011, nr. 7.009/40/2011, nr. 7.151/40/2011, nr. 7.265/40/2011, nr. 7.268/40/2011 şi nr. 7.173/40/2011, Tribunalul Botoşani - Secţia I civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învãţãmânt. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Liga Sindicatelor din Învãţãmânt Botoşani şi de Sindicatul Învãţãmântului Preuniversitar Botoşani, în numele şi în calitate de reprezentant al reclamanţilor, în cadrul unor litigii de muncã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile Legii nr. 63/2011 contravin urmãtoarelor dispoziţii din Constituţie : art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 privind dreptul de proprietate privatã, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 136 alin. (1) şi alin. (5) privind proprietatea publicã şi privatã şi caracterul inviolabil al proprietãţii private şi art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeanã. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi art. 17 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, referitoare la protecţia proprietãţii.
În acest sens, aratã, în esenţã, cã prin Legea 63/2011, legiuitorul a operat o nouã diminuare a drepturilor salariale ale personalului didactic şi didactic auxiliar din învãţãmânt, ceea ce este neconstituţional.
Legea nr. 63/2011 - constituind o lege separatã - discrimineazã aceastã categorie de personal în raport cu toate celelalte categorii de bugetari, care sunt salarizaţi în baza Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitarã a personalului plãtit din fonduri publice şi a Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plãtit din fonduri publice, fiind unica lege care derogã de la principiul "unicitãţii" modului de salarizare şi care este destinatã special acestei categorii profesionale. Or, raţiunea fundamentalã pentru care s-a apelat la o lege unicã de salarizare constã tocmai în eliminarea oricãrei forme de discriminare între diferitele categorii de bugetari, prin stabilirea unei singure unitãţi de mãsurã a salariatului şi prin cuantificarea acestuia în funcţie de complexitatea, periculozitatea şi celelalte elemente specifice fiecãruia, conform coeficienţilor de ierarhizare de la 1 la 15 la care face trimitere art. 4 din lege.
Astfel, considerã cã discriminarea rezultã din cel puţin douã aspecte diferite: 1. personalul didactic şi didactic auxiliar din învãţãmânt este singura categorie de bugetari exclusã de la aplicarea unei legi "unice" de salarizare, neaplicându-se principiul unicitãţii "unitãţii de mãsurã" şi al creãrii "de oportunitãţi egale şi remuneraţie egalã pentru muncã de valoare egalã" pentru toţi bugetarii; 2. personalul didactic şi didactic auxiliar din învãţãmânt este singura categorie de bugetari care a suferit o diminuare definitivã (nu temporarã) a drepturilor salariale avute anterior intrãrii în vigoare a legilor succesive de salarizare unicã în sistemul bugetar. În acest mod se încalcã un alt principiu stabilit pentru salarizarea întregului personal bugetar, conform cãruia toţi membrii acestei categorii îşi vor pãstra drepturile dobândite anterior intrãrii în vigoare a legilor-cadru nr. 330/2009 şi nr. 284/2010, în sensul cã salariul nu va putea fi stabilit sub nivelul de salarizare din luna decembrie 2009.
Prin prisma principiului constituţional al preeminenţei normelor de drept comunitar, considerã cã Legea nr. 63/2011 contravine art. 20 şi 148 din Constituţie, deoarece diminuarea drepturilor salariale, prin actul normativ criticat, este intempestivã, nejustificatã de un interes legitim al statului şi disproporţionatã faţã de mãsurile dispuse în cazul altor categorii de bugetari, fiind contrarã şi principiului legalitãţii. Invocã în acest sens, Hotãrârea Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţatã în Cauza Buzescu împotriva României, 2005, şi Hotãrârea din 23 aprilie 1986, pronunţatã de Curtea Europeanã de Justiţie în Cauza 294/83 - Partidul Ecologist "Les Verts" împotriva Parlamentului European.
De asemenea, aratã cã prevederile legale criticate sunt contrare şi principiilor solidaritãţii şi al egalitãţii de tratament, care presupun ca sarcina de a depune efortul financiar sau de orice altã naturã, necesar pentru îndreptarea unei stãri de necesitate, sã fie suportatã în comun şi în egalã mãsurã de toţi cetãţenii statului respectiv. În cazul de faţã, reclamanţii fac parte "dintr-o categorie socio-profesionalã net defavorizatã faţã de restul salariaţilor din sistemul bugetar prin aceea cã suportã diminuãri salariale superioare celorlalţi bugetari".
În plus, nu este respectat nici principiul previzibilitãţii normelor juridice, care "impune ca autoritãţile publice sã normeze relaţiile sociale prin adoptarea de acte normative care sã intre în vigoare dupã trecerea unei anumite perioade de timp, astfel încât sã permitã oricãrei persoane sã poatã recurge la consultanţã de specialitate şi sã îşi corecteze conduita în concordanţã cu modificãrile ce urmeazã a surveni". Astfel, în acord atât cu jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, (spre exemplu, hotãrârile pronunţate în cauzele C-152/88R, Sofrimport contra Comisiei, C368/89 Crispoltoni contra Fattoria Tabacchi di Citta di Castello), cât şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (spre exemplu, hotãrârile pronunţate în cauzele Burghelea împotriva României, 2009, Kaya împotriva României, 2006, Beian împotriva României, 2007), calitatea normelor juridice presupune ca acestea sã genereze stabilitate, autoritãţile statului neputând fi inconsecvente faţã de o anumitã realitate socialã. În cazul de faţã, insecuritatea şi incertitudinea rezultã din însãşi vãtãmarea patrimonialã suferitã de reclamanţi şi din afectarea aşteptãrilor şi prognozelor financiare ale acestora pentru o perioadã de timp apreciabilã.
Totodatã, prevederile legii criticate înfrâng principiul securitãţii raporturilor juridice, astfel cum acesta a fost consacrat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, spre exemplu, Hotãrârea pronunţatã în Cauza Tudor Tudor împotriva României, 2009 şi Hotãrârea pronunţatã în Cauza Teodorescu împotriva României, 2008) şi în jurisprudenţa Curţii de Justiţiei a Uniunii Europene (a se vedea hotãrârile pronunţate în cauzele C24/69 Nebe contra Comisiei, C61/79 Amministrazione delle finanze dello Stato contra Denkavit Italia, C57/69 Azienda colori nazionali - ACNA S.p.A. contra Comisiei). Astfel, "înşiruirea haoticã de acte normative din domeniul salarizãrii personalului didactic şi didactic auxiliar din învãţãmântul preuniversitar care, deşi au fost în final clarificate prin însãşi hotãrârea pronunţatã de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe calea recursului în interesul legii", au fost înlãturate prin promulgarea unei noi legi de salarizare, şi anume Legea nr. 63/2011.
În ceea ce priveşte încãlcarea art. 44, art. 53 şi art. 136 alin. (1) din Constituţie, a art. 17 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului şi a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, susţin cã Legea nr. 63/2011 încalcã grav dreptul de proprietate asupra bunului reprezentat de salariul cuvenit, fãrã a exista vreunul dintre cazurile prevãzute de art. 53 din Constituţie, fãrã a avea caracter temporar şi fãrã a se acorda în schimb vreo despãgubire proporţionalã cu privarea de bun. În acest sens, invocã hotãrârile pronunţate în cauzele Kechko contra Ucrainei, 2005, Kopecky contra Slovaciei, 2003, Cazacu contra Moldovei, 2007 şi Buchen împotriva Cehiei, 2002, prin care Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat cã drepturile salariale privite ca drept de creanţã reprezintã un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, dreptul la salariu fiind asimilat dreptului de proprietate.
Tribunalul Botoşani - Secţia I civilã apreciazã cã dispoziţiile Legii nr. 63/2011 sunt constituţionale, sens în care invocã Decizia Curţii Constituţionale nr. 575/2011 .
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile Legii nr. 63/2011 sunt constituţionale.
În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a art. 16 din Constituţie, aratã cã mãsura legislativã criticatã este aplicatã în mod nediscriminatoriu pentru tot personalul didactic şi didactic auxiliar din învãţãmânt, şi nu selectiv, având şi un caracter temporar, tocmai pentru a nu se afecta substanţa dreptului constituţional protejat. Invocã în acest sens Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1994.
Critica de neconstituţionalitate raportatã la art. 20 alin. (1) şi art. 148 alin. (2) din Constituţie nu poate fi reţinutã, deoarece, din motivarea autorilor excepţiei, nu rezultã care prevederi din tratate sau convenţii internaţionale privitoare la drepturile omului conţin dispoziţii mai favorabile în raport cu cele din Legea nr. 63/2011, aceştia enumerând doar principii şi texte legale. În plus, nu se aratã care prevederi comunitare cu caracter obligatoriu au fost încãlcate de dispoziţiile legii interne criticate.
Referitor la încãlcarea art. 44, art. 53 şi art. 136 alin. (1) din Constituţie, apreciazã cã aceste critici nu pot fi reţinute. Astfel, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, fiind dreptul autoritãţii legiuitoare de a elabora mãsuri de politicã legislativã în domeniul salarizãrii în concordanţã cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat. Încadrarea şi salarizarea personalului plãtit din bugetul de stat nu reprezintã drepturi fundamentale, legiuitorul fiind în drept sã modifice sistemul de salarizare existent sau sã îl înlocuiascã cu unul nou, considerat mai adecvat pentru atingerea scopului urmãrit.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învãţãmânt, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 10 mai 2011.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 privind dreptul de proprietate privatã, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 136 alin. (1) şi alin. (5) privind proprietatea publicã şi privatã şi caracterul inviolabil al proprietãţi private şi art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeanã. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi ale art. 17 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, referitoare la protecţia proprietãţii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã Legea nr. 63/2011 - act normativ cu caracter temporar, ale cãrui efecte juridice continuã sã se producã, a mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat din perspectiva unor critici similare cu cele invocate în prezenta cauzã (a se vedea Decizia nr. 575 din 4 mai 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011 ).
Astfel, raportat la critica de neconstituţionalitate cu privire la încãlcarea normelor constituţionale şi convenţionale privind proprietatea privatã, formulatã din perspectiva unei restrângeri a dreptului la salariu, considerat un "bun", Curtea, în acord cu jurisprudenţa instanţei de contencios european al drepturilor omului, a subliniat distincţia dintre dreptul persoanei de a continua sã primeascã în viitor un salariu într-un anumit cuantum şi dreptul de a primi efectiv salariul cuvenit pentru perioada în care munca a fost prestatã (a se vedea Hotãrârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 19 aprilie 2007, pronunţatã în Cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei, paragraful 94).
În aceste condiţii, Curtea a reţinut, în esenţã, cã legea supusã controlului de constituţionalitate stabileşte drepturile salariale ale cadrelor didactice de la data intrãrii sale în vigoare şi pânã la finele anului 2011, aşadar pentru viitor, fãrã a afecta în niciun mod drepturile salariale dobândite pentru perioada anterioarã intrãrii sale în vigoare. Ca urmare, prevederile sale nu stabilesc o ingerinţã de tipul privãrii de proprietate.
Cât priveşte salariul care urmeazã a fi plãtit în viitor, Curtea a constatat cã este dreptul autoritãţii legiuitoare de a elabora mãsuri de politicã legislativã în domeniul salarizãrii în concordanţã cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat. În aceastã privinţã, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a reţinut cã statul este cel în mãsurã sã stabileascã ce sume trebuie plãtite angajaţilor sãi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plãţii unor astfel de sume prin modificãri legislative corespunzãtoare (a se vedea, de exemplu, Hotãrârea din 8 noiembrie 2005, pronunţatã în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23).
De altfel, printr-o jurisprudenţã constantã, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat cã statele se bucurã de o largã marjã de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în acest domeniu (spre exemplu, Hotãrârea din 8 decembrie 2009, pronunţatã în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, şi Hotãrârea din 2 februarie 2010, pronunţatã în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57).
Totodatã, examinând legea criticatã prin prisma exigenţelor referitoare la previzibilitatea normelor juridice şi protecţia aşteptãrilor legitime ale cetãţenilor, Curtea a constatat cã acestea nu sunt încãlcate, câtã vreme Legea nr. 63/2011 a fost adoptatã pentru a realiza unificarea salarizãrii unei categorii profesionale, respectiv pentru reglementarea unitarã a domeniului vizat. În plus, Curtea a reţinut cã drepturile câştigate nu sunt cu nimic afectate prin reglementarea dedusã controlului de constituţionalitate.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Referitor la critica privind încãlcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât ar exista discriminãri în cazul personalului didactic şi didactic auxiliar faţã de restul salariaţilor plãtiţi din fondurile publice, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat cã instituirea de regimuri juridice diferite în situaţii care impun rezolvãri diferite nu poate fi apreciatã drept o încãlcare a principiului egalitãţii (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 17 din 12 ianuarie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 5 februarie 2010).
În fine, Curtea observã cã argumentele autorilor excepţiei referitoare la încãlcarea celorlalte principii reţinute în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, invocate prin prisma dispoziţiilor art. 20 şi art. 148 alin. (2) din Constituţie, vizeazã aspecte ce ţin de aplicarea legii de cãtre instanţele judecãtoreşti, nefiind, prin urmare, o problemã de competenţa Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învãţãmânt, excepţie ridicatã de Liga Sindicatelor din Învãţãmânt Botoşani în dosarele nr. 7.174/40/2011, nr. 7.176/40/2011, nr. 7.280/40/2011, nr. 7.287/40/2011, nr. 7.154/40/2011, nr. 7.296/40/2011, nr. 7.144/40/2011, nr. 7.157/40/2011, nr. 7.013/40/2011, nr. 6.996/40/2011, nr. 7.149/40/2011, nr. 7.167/40/2011, nr. 6.992/40/2011, nr. 7.397/40/2011, nr. 7.272/40/2011, nr. 7.298/40/2011, nr. 6.997/40/2011, nr. 7.019/40/2011, nr. 7.021/40/2011, nr. 7.139/40/2011, nr. 7.141/40/2011, nr. 7.148/40/2011, nr. 7.170/40/2011, nr. 7.283/40/2011, nr. 7.274/40/2011, nr. 6.988/40/2011, nr. 7.140/40/2011, nr. 7.145/40/2011, nr. 7.155/40/2011, nr. 7.160/40/2011, nr. 7.175/40/2011, nr. 7.000/40/2011, nr. 7.267/40/2011, nr. 7.275/40/2011, nr. 7.009/40/2011, nr. 7.151/40/2011, nr. 7.265/40/2011, nr. 7.268/40/2011 şi nr. 7.173/40/2011, precum şi de Sindicatul Învãţãmântului Preuniversitar Botoşani în Dosarele nr. 7.717/40/2011, nr. 7.673/40/2011, nr. 7.682/40/2011, nr. 7.690/40/2011, nr. 7.691/40/2011, nr. 7.692/40/2011, nr. 7.714/40/2011, nr. 7.715/40/2011, nr. 7.721/40/2011 ale Tribunalului Botoşani - Secţia I civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 martie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
