Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 264 din 14 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 pct. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 324 din 11 aprilie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Mihaela Cîrstea - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicatã de Hamdo Mohamad în Dosarul nr. 4.417/RF/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 24D/2006, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicatã de Demirkaia Nedim în Dosarul nr. 4.415/RF/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedurã civilã, dispune conexarea Dosarului nr. 24D/2006 la Dosarul nr. 23D/2006, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 24 noiembrie 2005, pronunţate în dosarele nr. 4.417/RF/2005 şi nr. 4.415/RF/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1), art. 5 lit. b) şi <>art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicatã. Excepţiile au fost ridicate de Hamdo Mohamad şi Demirkaia Nedim în cauze având ca obiect soluţionarea recursurilor împotriva sentinţelor prin care autorilor excepţiilor li s-au respins plângerile formulate împotriva unor hotãrâri ale Oficiului Naţional pentru Refugiaţi de respingere a cererilor de acordare a statutului de refugiat.
În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate, având un conţinut identic, se susţine, în esenţã, cã dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale datoritã lipsei lor de precizie şi claritate, prin aceasta creând posibilitatea unor interpretãri şi aplicãri arbitrare.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã nu este întemeiatã. În acest sens, invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile <>art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 sunt conforme dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Constituţie şi celor ale art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform încheierilor de sesizare, prevederile art. 5 alin. (1), art. 5 lit. b) şi <>art. 5 alin. (1) pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004. Se observã însã cã, în realitate, în urma republicãrii, textul criticat este cel al art. 5 pct. 2, care prevede: "Protecţia umanitarã condiţionatã se poate acorda strãinului care nu îndeplineşte condiţiile prevãzute la art. 2 alin. (1) şi cu privire la care existã motive serioase sã se creadã cã, dacã va fi returnat în ţara de origine, riscã sã sufere o vãtãmare a drepturilor sale constând în: (...)
2. torturã, tratamente sau pedepse inumane ori degradante."
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii de lege contravin prevederilor art. 22 alin. (2) din Constituţie şi celor ale art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ambele referitoare la interzicerea torturii şi tratamentelor inumane ori degradante.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, cu o motivare similarã şi prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale şi convenţionale ca şi în cauza de faţã. Prin <>Decizia nr. 21 din 12 ianuarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 7 februarie 2006, Curtea a respins excepţia ca neîntemeiatã, pentru considerentele acolo reţinute.
Cele statuate prin decizia menţionatã îşi menţin valabilitatea, în cauza de faţã neintervenind elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii în aceastã materie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicatã de Hamdo Mohamad şi Demirkaia Nedim în dosarele nr. 4.417/RF/2005 şi nr. 4.415/RF/2005 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 martie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
