Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 263 din 24 iunie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, 23, 24 si 25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, aprobata cu modificari prin Legea nr. 241/2001
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Aurelia Popa - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1, 23, 24 şi 25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 241/2001 , excepţie ridicatã de Gheorghe Paduraru, Virginia Paduraru, Gina Paduraru şi Darius Marian Dumitrascu în Dosarul nr. 8.107/2002 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti. La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, fãcând referire la jurisprudenta Curţii Constituţionale, care a statuat ca textele ce fac obiectul exceptiei sunt constituţionale.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 28 ianuarie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 8.107/2002, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1, 23, 24 şi 25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 241/2001 , excepţie ridicatã de Gheorghe Paduraru, Virginia Paduraru, Gina Paduraru şi Darius Marian Dumitrascu în Dosarul nr. 8.107/2002 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile criticate incalca principiul egalitãţii cetãţenilor în fata legii, consacrat în art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 "s-a introdus un regim de protecţie diferenţiat, scindand chiriaşii - cetãţeni ai aceleiaşi tari în chiriaşi ai unitãţilor locative de stat şi chiriaşi ai persoanelor particulare, care au redobândit de la stat imobilele, dupã 1989". Instanta de judecata apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Guvernul apreciazã ca dispoziţiile criticate nu contravin principiului egalitãţii cetãţenilor în fata legii. Se arata ca textele legale criticate au în vedere, pe de o parte, suprafeţele locative deţinute de stat sau de unitãţile administrative ale acestuia, iar pe de alta parte, suprafeţele cu destinaţia de locuinta aflate în proprietatea unei persoane fizice. Pornind de la aceste doua ipoteze diferite, se ajunge la doua soluţii, de asemenea diferite, asa cum au fost ele consacrate de ordonanta de urgenta. În primul caz soluţia este impusa de ideea ca statul este obligat sa ia mãsuri de protecţie socialã fata de cetãţeni, pe când în al doilea caz intervine principiul garantarii dreptului de proprietate privatã, în contextul limitelor prevãzute de lege. Cu privire la invocarea neconstitutionalitatii art. 25 din ordonanta criticata, se arata ca, în jurisprudenta sa, Curtea a statuat ca instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în fata instanţelor judecãtoreşti este de competenta exclusiva a legiuitorului, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie. Legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedura, precum şi modalitãţi de exercitare a drepturilor procedurale. Avocatul Poporului, în punctul sau de vedere, arata ca textele legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale. Este invocatã în acest sens jurisprudenta Curţii, care, prin Decizia nr. 347 din 10 decembrie 2002 şi prin Decizia nr. 113 din 24 aprilie 2001, a statuat ca dispoziţiile legale sunt constituţionale. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1) şi ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Excepţia are ca obiect dispoziţiile <>art. 1, 23, 24 şi 25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 241/2001 , a cãror redactare este urmãtoarea: - Art. 1: "Contractele de închiriere privind suprafeţele locative cu destinaţia de locuinţe, precum şi cele folosite de aşezãmintele social-culturale şi de învãţãmânt, de partide politice, de sindicate şi de alte organizaţii neguvernamentale, legal înregistrate, prelungite sau reînnoite conform <>Legii nr. 17/1994 şi aflate în curs de executare la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta, se prelungesc de drept pentru o perioada de 5 ani de la data intrãrii în vigoare a acesteia, în aceleaşi condiţii, cu excepţia nivelului chiriei."; - Art. 23: "(1) Proprietarii au dreptul sa ceara şi sa obţinã mutarea chiriaşilor din spaţiile cu destinaţia de locuinta pe calea unui schimb obligatoriu. (2) Pentru aceasta proprietarul este obligat sa punã la dispoziţie chiriaşului, cu contract de închiriere, un alt spaţiu cu destinaţia de locuinta în aceeaşi localitate sau într-o alta localitate cu acordul chiriaşului, cu asigurarea exigenţelor minimale prevãzute în anexa nr. 1 la <>Legea nr. 114/1996 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. (3) Dacã locuinta oferitã în schimb este proprietatea altei persoane, contractul de închiriere se încheie de cãtre aceasta pentru un termen care nu poate fi mai mic decât cel prevãzut în contractul iniţial."; - Art. 24: "(1) Chiriaşul nu este obligat sa se mute, dacã în locuinta care i se oferã în schimb nu i se asigura suprafata locuibilã şi numãrul de camere la care este îndreptãţit conform anexelor nr. 1 şi 2 la prezenta ordonanta de urgenta, dar nici nu poate pretinde o suprafata locuibilã sau un numãr de camere mai mare decât cele la care este îndreptãţit potrivit prezentei ordonanţe de urgenta sau decât cele pe care le deţine cu chirie şi nici condiţii mai bune de locuit decât cele pe care le are în locuinta din care urmeazã sa se mute. (2) Nu i se va putea cere chiriaşului sa se mute într-o locuinta insalubra şi nici sa accepte o locuinta lipsitã de dependintele strict necesare - bucatarie, baie, WC -, prevãzute în contractul de închiriere a locuinţei din care urmeazã sa se mute. (3) Chiriaşul nu va putea însã sa invoce, ca motiv al refuzului de a se muta, faptul ca locuinta oferitã este situata într-un cartier periferic, ca este mai puţin confortabila datoritã felului diferit de încãlzire, ca nu are curte ori datoritã etajului la care se afla locuinta oferitã în schimb. (4) Chiriaşul poate fi evacuat şi din garajul deţinut, dacã acesta a aparţinut, la data preluãrii de cãtre stat, locuinţei din care urmeazã sa se mute, chiar dacã proprietarul nu poate sa îi ofere chiriaşului un alt garaj la schimb."; - Art. 25: "Litigiile dintre proprietari şi chiriaşi, legate de schimbul obligatoriu de locuinta, sunt de competenta judecãtoriei în raza cãreia se afla imobilul. Hotãrârea pronunţatã de judecãtorie poate fi atacatã cu recurs. Hotãrârea instanţei de recurs este definitiva şi irevocabilã." Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã şi, în consecinta, urmeazã sa fie respinsã. <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 , în ansamblu, precum şi unele dintre articolele ei au mai fãcut obiectul controlului de constitutionalitate, iar Curtea, prin mai multe decizii, a statuat în sensul constituţionalitãţii lor. Astfel, prin Decizia nr. 224 din 7 decembrie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 21 februarie 2000, şi prin Decizia nr. 157 din 22 aprilie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 12 iunie 2003, Curtea a decis ca instituirea de regimuri juridice diferite în situaţii care impun rezolvari diferite nu poate fi apreciatã drept o încãlcare a principiului egalitãţii în fata legii. Asa se explica de ce în cazul chiriaşilor statului, unde protecţia socialã se realizeazã şi prin reînnoirea contractului de închiriere, nu îşi gãseşte aplicare schimbul obligatoriu de locuinta, în timp ce în cazul chiriaşilor din locuintele retrocedate, domeniu în care prevaleazã principiul garantarii dreptului de proprietate, s-a impus consacrarea unui atare schimb. Curtea retine ca statul, chemat sa medieze conflictul locativ dintre proprietarul persoana fizica şi chiriaş, a procedat corect, asigurându-i primului posibilitatea valorificãrii atributelor dreptului sau de proprietate, ingrijindu-se totodatã de protecţia celui de-al doilea impotriva unor eventuale abuzuri, prin instituirea unor exigente rezonabile fãrã a cãror satisfacere chiriaşul nu poate fi obligat sa elibereze locuinta. Atât considerentele, cat şi soluţiile din aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauza, neintervenind elemente noi de natura a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1, 23, 24 şi 25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 241/2001 , excepţie ridicatã de Gheorghe Paduraru, Virginia Paduraru, Gina Paduraru şi Darius Marian Dumitrascu în Dosarul nr. 8.107/2002 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 24 iunie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Maria Bratu
────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
