Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 263 din 20 martie 2012 asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 257 alin. (2^2) si art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2^2) şi art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, excepţie ridicatã de Maricel Ilcu în Dosarul nr. 1.404/99/2011 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.277D/2011. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiatã.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Sentinţa civilã nr. 1.862 din 21 septembrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 1.404/99/2011, Tribunalul Iaşi - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 5 şi 7 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de reclamantul Maricel Ilcu într-o cauzã având ca obiect soluţionarea cererii de obligare a Casei Judeţene de Pensii Iaşi la restituirea sumelor reţinute din pensie începând cu luna ianuarie 2011. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia considerã cã dispoziţiile de lege criticate contravin urmãtoarelor prevederi constituţionale: - art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectãrii Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, deoarece Guvernul a modificat Legea nr. 95/2006, lege organicã, în condiţiile în care în România respectarea legilor este obligatorie; - art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitãţii legii, deoarece a fost pensionat în baza Legii nr. 19/2000, conform Deciziei Casei Judeţene de Pensii Iaşi nr. 223.858 din 9 septembrie 2008. Or, întrucât orice lege se aplicã numai pentru viitor, Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 107/2010 este greşit aplicatã persoanelor ieşite la pensie înainte de intrarea ei în vigoare; - art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, deoarece aplicarea mãsurii prevãzute de lege este discriminatorie. Astfel, în ceea ce priveşte pensionarii cu pensie mai mare de 740 lei, reiese cã dispoziţiile criticate stabilesc "o dublã impunere pentru cei ce şi-au plãtit asigurãrile de sãnãtate odatã cu plata C.A.S.-ului". Aratã cã pensia "nu este un cadou fãcut de Guvernul României sub formã de venit pentru pensionari", ci pensia se datoreazã deciziei casei de pensii, întemeiatã pe Legea nr. 19/2000, în funcţie de contributivitatea la asigurãrile sociale; - art. 16 alin. (2) potrivit cãruia nimeni nu este mai presus de lege, deoarece Guvernul a dovedit cã poate fi mai presus de lege, modificând Legea nr. 95/2006 - lege organicã - printr-o ordonanţã de urgenţã; - art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, deoarece Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 107/2010 încalcã drepturile omului; - art. 22 privind dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã, deoarece dispoziţiile criticate încalcã dreptul la viaţã; - art. 44 alin. (1), deoarece pensia este o creanţã asupra statului, garantatã de Constituţie; - art. 44 alin. (2) privind proprietatea privatã, deoarece odatã cu primirea deciziei de pensionare a fost dobândit dreptul de proprietate asupra pensiei; - art. 47 alin. (2) potrivit cãruia cetãţenii au dreptul la pensie; - art. 108 alin. (3) privind legea de abilitare pentru emiterea ordonanţelor, întrucât Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 107/2010 a depãşit limitele prevãzute de Legea nr. 95/2006; - art. 154 alin. (1) privind conflictul temporal de legi, deoarece Legea nr. 19/2000 şi Legea nr. 95/2006 rãmân în vigoare, deoarece nu contravin Constituţiei. Tribunalul Iaşi - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, având în vedere considerentele care au condus la adoptarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 107/2010 , respectiv: 1. necesitatea asigurãrii serviciilor medicale de calitate faţã de pacienţi; 2. luarea în considerare a numãrului mare de persoane exceptate care beneficiazã de servicii medicale în lipsa plãţii contribuţiei de asigurãri sociale de sãnãtate, dezechilibrând astfel bugetul Fondului naţional unic de asigurãri sociale de sãnãtate; 3. necesitatea asigurãrii echilibrului bugetului Fondului naţional unic de asigurãri sociale de sãnãtate, precum şi urgenţa definitivãrii acestui buget care se aprobã ca anexã la Legea bugetului de stat pe anul 2011. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, critica de neconstituţionalitate raportatã la art. 16 din Constituţie nu poate fi reţinutã, deoarece dispoziţiile criticate se aplicã tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementatã de ipoteza normei juridice, fãrã a institui privilegii sau discriminãri pe considerente arbitrare. Referitor la critica de neconstituţionalitate raportatã la art. 47 din Constituţie, apreciazã cã dispoziţiile criticate reprezintã o valorificare a normelor constituţionale potrivit cãrora drepturile cetãţenilor la pensie şi la alte forme de asigurãri şi asistenţã sociale sunt prevãzute de lege. Aşadar, revine în exclusivitate legiuitorului atribuţia de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a acestor drepturi. În final, aratã cã art. 15, art. 20 şi art. 22 nu au incidenţã în cauzã. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie , precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultã din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. I pct. 5 şi 7 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010. Aceste dispoziţii introduc alin. (2^2) la art. 257 şi modificã alin. (2) al art. 259 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006. Astfel, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textele din Legea nr. 95/2006, care au urmãtorul conţinut: - Art. 257 alin. (2^2): "Pensionarii ale cãror venituri din pensii depãşesc 740 de lei datoreazã contribuţia lunarã pentru asigurãrile sociale de sãnãtate calculatã potrivit prevederilor art. 259 alin. (2)."; - Art. 259 alin. (2): "Contribuţia datoratã de pensionarii ale cãror venituri din pensii depãşesc 740 de lei este de 5,5% aplicatã asupra acestor venituri şi se vireazã odatã cu plata drepturilor bãneşti asupra cãrora se calculeazã de cãtre cei care efectueazã plata acestor drepturi. Prin aplicarea acestei cote nu poate rezulta o pensie netã mai micã de 740 de lei." Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectãrii Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitãţii legii, art. 16 alin. (2) potrivit cãruia nimeni nu este mai presus de lege, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 22 privind dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã, art. 44 alin. (1) şi (2) privind proprietatea privatã, art. 47 alin. (2) potrivit cãruia cetãţenii au dreptul la pensie, art. 108 alin. (3) privind legea de abilitare pentru emiterea ordonanţelor şi art. 154 alin. (1) privind conflictul temporal de legi. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele: I. Cu privire la dispoziţiile art. 257 alin. (2^2) din Legea nr. 95/2006, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 335 din 10 martie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 23 mai 2011, reţinând cã, datoritã solidaritãţii celor care contribuie, sistemul public de asigurãri sociale de sãnãtate îşi poate realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minimum de asistenţã medicalã pentru populaţie, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se aflã în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurãri de sãnãtate. Art. 56 din Constituţie prevede obligaţia cetãţenilor de a contribui prin impozite şi prin taxe la cheltuielile publice. În cazul sistemului public de sãnãtate, aceste cheltuieli publice vizeazã însãşi îndeplinirea obligaţiei constituţionale a statului de a asigura ocrotirea sãnãtãţii şi protecţia socialã a cetãţenilor. Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauzã privesc, în esenţã, aceleaşi aspecte şi având în vedere cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã. Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2^2) din Legea nr. 95/2006, raportatã la art. 47 din Constituţie, Curtea constatã cã reţinerea contribuţiilor de asigurãri de sãnãtate din pensiile care depãşesc 740 lei nu are semnificaţia vãtãmãrii dreptului la pensie. II. Curtea reţine cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 ridicatã în prezenta cauzã are o motivare similarã cu excepţiile de neconstituţionalitate soluţionate prin Deciziile nr. 223 şi nr. 224*) din 13 martie 2012, nepublicate la data pronunţãrii prezentei decizii, prin care Curtea Constituţionalã a constatat cã dispoziţiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 sunt constituţionale în mãsura în care se interpreteazã în sensul cã procentul de 5,5 se aplicã numai asupra veniturilor din pensii care depãşesc 740 de lei. ---------- *) Deciziile nr. 223 şi nr. 224 din 13 martie 2012 au fost publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012.
Având în vedere cã celelalte interpretãri ale textului de lege criticat sunt neconstituţionale, Curtea constatã cã în prezenta cauzã sunt aplicabile dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale". Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, astfel cum a fost motivatã, a devenit inadmisibilã, întrucât sesizarea Curţii Constituţionale a avut loc anterior publicãrii în Monitorul Oficial al României a Deciziilor nr. 223 şi nr. 224 din 13martie 2012 şi întrucât deciziile Curţii Constituţionale îi sunt opozabile acesteia de la momentul pronunţãrii lor.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
1. Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2^2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, excepţie ridicatã de Maricel Ilcu în Dosarul nr. 1.404/99/2011 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilã. 2. Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 martie 2012.
