Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 262 din 22 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila si ale art. 10 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 340 din 17 mai 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Bliss Group" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr.1.792/325/2010 al Judecãtoriei Timişoara.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 februarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 1.792/325/2010, Judecãtoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã.
Excepţia a fost invocatã de Societatea Comercialã "Bliss Group" - S.R.L. din Timişoara într-un dosar având ca obiect obligaţia de a face.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât în toate cazurile în care titlul executoriu nu este o hotãrâre judecãtoreascã cu autoritate de lucru judecat, ci este un contract învestit cu formulã executorie, o ordonanţã de platã sau un instrument de platã învestit cu formulã executorie, condiţia depunerii unei cauţiuni pentru admisibilitatea cererii de suspendare a executãrii este neconstituţionalã, încãlcând dreptul la un proces echitabil, egalitatea în faţa legii şi dreptul de proprietate asupra bunurilor sau sumelor de bani supuse executãrii silite.
Egalitatea în faţa legii este înfrântã, întrucât în faţa aceleiaşi proceduri de executare silitã creditorul care demareazã executarea silitã are o poziţie privilegiatã faţã de debitor, din moment ce executarea se deruleazã în mod normal în favoarea creditorului, iar debitorul este obligat la plata unei cauţiuni pentru a putea solicita suspendarea executãrii. În acelaşi mod este afectat şi dreptul la un proces echitabil, dispoziţiile legale criticate plasând creditorul din dosarul execuţional într-o poziţie procesualã superioarã faţã de debitor.
Autorul excepţiei mai susţine cã dispoziţiile legale criticate aduc atingere şi dreptului de proprietate al contestatorului asupra bunurilor sale, în condiţiile în care fondul raporturilor dintre pãrţi nu a fost dezbãtut în faţa instanţei şi titlul executoriu nu împiedicã o dezbatere a fondului.
De asemenea, se mai susţine cã prevederile art. 10 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind somaţia de platã, care prevãd cã debitorul care a depus cerere în anulare împotriva ordonanţei privind somaţia de platã nu poate formula apãrãri de fond împotriva titlului executoriu în cadrul contestaţiei la executare, instituie o limitare a dreptului la apãrare, a liberului acces la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil, deoarece se acordã dreptul creditorului de a pune în executare silitã un titlu executoriu obţinut fãrã ca fondul relaţiilor juridice dintre pãrţile în litigiu sã fie supus analizei unei instanţe judecãtoreşti şi fãrã ca acesta sã poatã fi supus analizei unei instanţe anterior executãrii silite.
Judecãtoria Timişoara apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultã din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã. Examinând încheierea de sesizare, Curtea constatã cã, în realitate, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 403 alin.1 din Codul de procedurã civilã, precum şi prevederile art. 10 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, prevederi care au urmãtorul cuprins:
- Art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã: "Pânã la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silitã, instanţa competentã poate suspenda executarea, dacã se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţã, în afarã de cazul în care legea dispune altfel.";
- Art. 10 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001: "Prin contestaţia la executare debitorul poate invoca apãrãri de fond împotriva titlului executoriu, cu excepţia cazului în care a formulat, potrivit art. 8, cerere în anulare împotriva ordonanţei de admitere a cererii creditorului."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi art. 44 alin. (2) din Constituţie privind dreptul de proprietate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, prin raportare la critici similare, constatând cã sunt constituţionale.
Astfel, prin Decizia nr. 567 din 29 aprilie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 402 din 17 iunie 2010, Curtea a statuat cã procedura contestaţiei la executare asigurã garanţii suficiente de ocrotire a accesului liber la justiţie tuturor pãrţilor implicate în proces, prin însuşi faptul cã le oferã posibilitatea de a contesta executarea şi de a solicita suspendarea acesteia.
În ceea ce priveşte instituirea obligaţiei de platã a unei cauţiuni, prin aceeaşi Decizie nr. 567 din 29 aprilie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 402 din 17 iunie 2010, şi prin Decizia nr. 72 din 19 ianuarie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.174 din 17 martie 2010, Curtea a reţinut cã "instituirea obligaţiei de platã a cauţiunii ca o condiţie a suspendãrii executãrii are o dublã finalitate, şi anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanţie pentru creditor, în ceea ce priveşte acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executãrii silite, prin efectul suspendãrii acesteia, iar, pe de altã parte, de a preveni şi de a limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de cãtre debitorii rãu-platnici. Întrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea provizorie a executãrii silite, instituirea acestei obligaţii nu poate fi calificatã ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie."
De asemenea, în ceea ce priveşte încãlcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, prin Decizia nr. 540 din 7 iunie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 15 august 2007, Curtea constatã cã, în mãsura în care reglementarea dedusã controlului se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, fãrã nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiatã.
Referitor la critica de neconstituţionalitate raportatã la art. 44 din Constituţie, prin Decizia nr. 227 din 18 mai 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 28 mai 2004, Curtea Constituţionalã a reţinut cã, în condiţiile în care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie legiuitorul ordinar este abilitat sã reglementeze competenţa şi procedura de judecatã, stabilind cadrul organizatoric şi funcţional în care se realizeazã accesul liber la justiţie, instituirea cauţiunii nu aduce atingere nici principiului constituţional referitor la garantarea proprietãţii private. Sub acest aspect, procedura contestaţiei la executare asigurã garanţii suficiente atât pentru ocrotirea accesului liber la justiţie, cât şi pentru protecţia dreptului de proprietate al tuturor pãrţilor implicate în proces, prin însuşi faptul cã le oferã posibilitatea de a contesta executarea, de a solicita suspendarea acesteia, iar în cazul admiterii contestaţiei şi desfiinţãrii titlului executoriu sau a înseşi executãrii silite persoanele interesate au dreptul la întoarcerea executãrii prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 10 alin. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, prin Decizia nr. 361 din 12 decembrie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 19 martie 2003, Curtea a considerat ca fiind neîntemeiatã critica potrivit cãreia prevederile art. 10 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 ar încãlca dispoziţiile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. Curtea a reţinut cu acel prilej cã teza întâi a art. 10 alin. (2) permite debitorului invocarea, prin contestaţia la executare, şi a unor apãrãri de fond împotriva titlului executoriu, iar teza a doua a aceluiaşi alineat excepteazã de la exerciţiul acestui drept debitorul care a formulat o cerere în anulare împotriva ordonanţei de admitere a cererii creditorului. Conform prevederilor art. 8 din aceeaşi ordonanţã, împotriva ordonanţei cu somaţia de platã, emisã de judecãtor, debitorul poate formula cerere în anulare la instanţa competentã pentru judecarea cauzei în primã instanţã, care va putea anula ordonanţa, situaţie în care, la cererea creditorului, se va proceda la judecarea în fond a cauzei, în condiţiile dreptului comun. Din conţinutul acestor dispoziţii legale nu rezultã nicio îngrãdire a accesului liber la justiţie pentru niciuna dintre pãrţile litigante. Debitorul nemulţumit de ordonanţa cu somaţia de platã poate formula o cerere în anulare la instanţa competentã pentru judecarea fondului cauzei în primã instanţã. El poate, de asemenea, formula contestaţie la executare împotriva titlului executoriu, în cadrul cãreia are dreptul sã invoce şi apãrãri de fond, dacã nu şi-a exercitat dreptul de a formula cerere în anulare împotriva ordonanţei cu somaţia de platã. Excepţia prevãzutã în art. 10 alin. (2) teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 este justificatã, întrucât aceasta are în vedere situaţia în care, în lipsa cererii în anulare, debitorul nu a putut invoca apãrãrile de fond.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile anterioare îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã şi ale art. 10 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Bliss Group" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 1.792/325/2010 al Judecãtoriei Timişoara.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 februarie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
