Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 262 din 19 decembrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 261, art. 284 alin. 1, art. 288^1 si ale art. 301 din Codul de procedura civila, astfel cum au fost modificate si completate prin Ordonanta Guvernului nr. 13/1998
Lucian Mihai - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Florin Bucur Vasilescu - judecãtor Romul Petru Vonica - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 261, art. 284 alin. 1, art. 288^1 şi ale art. 301 din Codul de procedura civilã, astfel cum au fost modificate şi completate prin <>Ordonanta Guvernului nr. 13/1998 , excepţie ridicatã de Silvia Veronica State în Dosarul nr. 4.942/1999 al Curţii de Apel Bucureşti Secţia a III-a civilã. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor (Silvia Veronica State şi Elena Nita), fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, considerând ca prin textele de lege criticate nu se incalca principiul liberului acces la justiţie consfintit prin art. 21 din Constituţie, cum de altfel nici una dintre dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 nu aduce atingere acestui principiu fundamental. Se mai arata ca aceasta ordonanta a mai fost supusã criticilor de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã stabilind prin deciziile sale ca dispoziţiile criticate sunt conforme prevederilor constituţionale. Se considera, în final, ca, neinvocandu-se elemente noi, de natura sa justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, excepţia este neîntemeiatã şi de aceea se solicita respingerea acesteia.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele: Prin Încheierea din 20 ianuarie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 4.942/1999, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 261, art. 284 alin. 1, art. 288^1 şi ale art. 301 din Codul de procedura civilã, astfel cum au fost modificate şi completate prin <>Ordonanta Guvernului nr. 13/1998 , excepţie ridicatã de Silvia Veronica State. În motivarea exceptiei autorul acesteia arata ca prin dispoziţiile criticate se incalca prevederile art. 21 din Constituţie (referitoare la accesul liber la justiţie), precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale (referitoare la dreptul la un proces echitabil), şi anume "prin instituirea a doua condiţii simultane pentru exercitarea unei cai de atac unice, constând în doua termene a cãror nerespectare este sancţionatã prin paralizarea dreptului de a avea acces la judecarea de cãtre instanta de control judiciar a criticilor îndreptate impotriva unor hotãrâri judecãtoreşti". Se considera ca prin aceasta s-a creat "un obstacol artificial şi nejustificat pentru cenzurarea hotãrârilor judecãtoreşti". Deşi admite ca "legea poate impune condiţii de exercitare a drepturilor, inclusiv a celor procesuale", autorul exceptiei considera totuşi ca ratiunea acestora trebuie sa se afle în însãşi functionalitatea instituţiei juridice şi sa nu reprezinte un mijloc artificial de limitare a controlului judiciar garanţie a legalitãţii functionarii justiţiei. Se mai arata ca "dubla condiţie a termenului pentru exercitarea unei cai de atac nu are nici o motivare obiectivã sau rezonabila". Curtea de Apel Bucureşti - Secţia civilã, exprimandu-şi opinia, considera ca "excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului unic din <>Ordonanta Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilã este neîntemeiatã, întrucât modificãrile şi completãrile aduse Codului de procedura civilã în privinta termenelor în care urmeazã sa fie motivate apelurile şi recursurile reprezintã o opţiune a legiuitorului, singurul în mãsura de a institui regulile de desfãşurare a cãilor de atac în fata instanţelor de judecata". Totodatã se face referire la jurisprudenta Curţii Constituţionale şi se apreciazã ca prin textele de lege criticate "nu se incalca în nici un fel accesul liber la justiţie, doar ca justitiabilul trebuie sa respecte anumite termene, pentru o mai buna administrare a actului de justiţie şi o stabilitate a acestuia". Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate. Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece aspectele invocate "nu vizeazã o problema de neconstituţionalitate, ci una care tine atât de obligaţia cunoaşterii legii, cat şi de aplicarea acesteia". Totodatã se invoca prevederile art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit cãrora "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege", dându-se astfel libertate legiuitorului sa statueze în aceste domenii. În final se apreciazã ca reglementãrile ordonanţei "nu neagã, ci, dimpotriva, implica aplicarea şi respectarea tuturor dispoziţiilor procedurale referitoare la comunicarea actelor şi la exercitarea drepturilor pãrţilor, inclusiv a cãilor legale de atac". Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, susţinerile autorului exceptiei, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 261, art. 284 alin. 1, art. 288^1 şi cele ale art. 301 din Codul de procedura civilã, astfel cum au fost modificate şi completate prin <>Ordonanta Guvernului nr. 13 din 29 ianuarie 1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 30 ianuarie 1998, dispoziţii care au urmãtorul cuprins: - Art. 261: "Hotãrârea se da în numele legii şi va cuprinde: 1. arãtarea instanţei care a pronunţat-o şi numele judecãtorilor care au luat parte la judecata; 2. numele, domiciliul sau resedinta ori, dupã caz, denumirea şi sediul pãrţilor, calitatea în care s-au judecat; numele mandatarilor sau al reprezentanţilor legali şi al avocaţilor; 3. obiectul cererii; 4. dispozitivul; 5. calea de atac şi termenul în care se poate exercita; 6. arãtarea ca pronunţarea s-a fãcut în şedinţa publica, precum şi semnãturile judecãtorilor şi ale grefierului. Lipsa semnaturilor poate fi complinita oricând. Pãrerea judecãtorilor rãmaşi în minoritate se va consemna în josul hotãrârii. Hotãrârea se va comunica pãrţilor, în copie, în cazul în care aceasta este necesar pentru curgerea termenului de exercitare a unei cai ordinare de atac. Comunicarea se va face în termen de 7 zile de la pronunţarea hotãrârii. În cazul în care impotriva hotãrârii se declara una dintre cãile de atac prevãzute de lege, se vor redacta, sub semnatura judecãtorilor, motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi motivele pentru care s-au înlãturat cererile pãrţilor, care vor face corp comun cu hotãrârea. Pãrerea motivatã a judecãtorilor rãmaşi în minoritate va trebui redactatã în acelaşi timp cu redactarea hotãrârii. Hotãrârile pronunţate de instanta de recurs vor cuprinde, în toate cazurile, atât menţiunile prevãzute la alin. 1, cat şi motivarea instanţei. Redactarea hotãrârii se va face în termen de 20 de zile de la pronunţare. Dacã instanta a fost alcãtuitã din mai mulţi judecãtori, preşedintele va putea insarcina pe unul dintre ei cu redactarea hotãrârii şi, dacã este cazul, a motivarii. În cazul în care, dupã pronunţare, unul dintre judecãtori este în imposibilitate de a semna hotãrârea sau motivarea, preşedintele instanţei o va semna în locul sau, iar dacã cel în imposibilitate sa semneze este grefierul, hotãrârea va fi semnatã de grefierul-şef, fãcându-se menţiune despre cauza care l-a împiedicat pe judecãtor sau pe grefier sa semneze hotãrârea ori, dacã este cazul, motivarea. Dacã partea prezenta la pronunţarea hotãrârii în şedinţa publica solicita motivarea acesteia, dispoziţiile alin. 5 se aplica în mod corespunzãtor. Despre toate acestea se va lua act prin încheiere."; - Art. 284 alin. 1: "Termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotãrârii redactate, dupã caz, potrivit art. 261 alin. 1 şi 2 sau alineatului ultim al aceluiaşi articol, dacã legea nu dispune altfel."; - Art. 288^1 : "Dupã comunicarea motivarii hotãrârii potrivit art. 288, pãrţile vor motiva apelul în fapt şi în drept, prezentând şi dovezile invocate în susţinerea apelului, într-un termen de 15 zile de la comunicare. În cazul prevãzut de art. 261 alineatul ultim, termenul pentru motivarea apelului se socoteşte de la comunicarea hotãrârii. Când dovezile propuse sunt martori sau înscrisuri nearãtate la prima instanta, se vor aplica în mod corespunzãtor dispoziţiile art. 112 pct. 5. Preşedintele va inainta instanţei de apel dosarul, împreunã cu apelurile fãcute, numai dupã împlinirea termenului de motivare a apelului pentru toate pãrţile. Cu toate acestea, apelul va fi trimis de îndatã, dacã s-a fãcut cerere pentru suspendarea executãrii hotãrârii primei instanţe."; - Art. 301: "Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotãrârii ce se ataca, redactatã, dupã caz, potrivit art. 261 alin. 1 şi 2 sau alineatului ultim al aceluiaşi articol, dacã legea nu dispune altfel. Dispoziţiile art. 284 alin. 2-4 şi ale art. 288 alin. 3 se aplica în mod corespunzãtor." Autorul exceptiei considera ca aceste texte incalca prevederile art. 21 din Constituţie referitoare la accesul liber la justiţie, "în acord cu art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, prin instituirea a doua condiţii simultane pentru exercitarea unei cai de atac, constând în doua termene a cãror nerespectare este sancţionatã prin paralizarea dreptului de a avea acces la judecarea de cãtre instanta de control judiciar a criticilor îndreptate impotriva unei hotãrâri judecãtoreşti", iar "dubla condiţie a termenului pentru exercitarea unei cai de atac nu are nici o motivare obiectivã sau rezonabila". Textul constituţional considerat ca fiind încãlcat prin dispoziţiile legale criticate este art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca prin nici una dintre dispoziţiile legale criticate nu se aduce atingere principiului fundamental al liberului acces la justiţie, consacrat prin art. 21 din Constituţie, şi nici dreptului la un proces echitabil, prevãzut la art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece termenele prevãzute pentru motivarea hotãrârii sau pentru exercitarea cãilor de atac, datele de la care aceste termene încep sa curgã, precum şi regulile privind cuprinsul hotãrârii judecãtoreşti, enunţate în aceste texte de lege, nu constituie piedici în exercitarea dreptului oricãrei persoane de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. Dimpotriva, aceste reguli, care se încadreazã în categoria normelor de procedura, sunt stabilite tocmai în vederea exercitãrii, în condiţiile legii, a acestui drept. Din aceasta perspectiva Curtea observa ca dispoziţiile legale criticate (care sunt norme procedurale) respecta şi prevederile art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit cãrora "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege". Curtea constata, de asemenea, ca, în realitate, prin aceste dispoziţii legale supuse controlului de constitutionalitate se creeazã posibilitatea ca hotãrârile judecãtoreşti sa nu mai fie motivate decât atunci când este declarata una dintre cãile de atac, prevãzute de lege, impotriva hotãrârii judecãtoreşti sau când se solicita de partea prezenta la pronunţare, posibilitate care nu constituie o încãlcare a principiului constituţional al accesului liber la justiţie. De altfel constituţionalitatea prevederilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilã a mai fost controlatã de Curtea Constituţionalã. Astfel, prin Decizia nr. 177 din 16 noiembrie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 640 din 29 decembrie 1999, s-a reţinut ca "este nerelevanta invocarea de cãtre autorul exceptiei a dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea accesului liber la justiţie, deoarece reglementãrile ordonanţei examinate nu au nici o legatura cu acest drept constituţional". De asemenea, prin Decizia nr. 135 din 5 octombrie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 1 noiembrie 1999, s-a subliniat ca aceste prevederi "nu ingradesc nici dreptul la exercitarea cãilor de atac, oricare dintre pãrţile în proces, nemultumita de soluţia instanţei de judecata, putând exercita cãile legale de atac dupã comunicarea hotãrârii instanţei, motivele apelului sau ale recursului putând fi redactate dupã motivarea acesteia". Prin urmare, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa schimbe aceasta jurisprudenta, Curtea constata ca atât considerentele acestor decizii, cat şi soluţiile pronunţate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 261, art. 284 alin. 1, art. 288^1 şi ale art. 301 din Codul de procedura civilã, astfel cum au fost modificate şi completate prin <>Ordonanta Guvernului nr. 13/1998 , excepţie ridicatã de Silvia Veronica State în Dosarul nr. 4.942/1999 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia civilã. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 19 decembrie 2000.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent Marioara Prodan
──────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
