Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 262 din 12 mai 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989 si ale art. VI alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum si pentru stabilirea unor masuri pentru accelerarea aplicarii acesteia si a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 501/2002
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 527 din 21 iunie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Irina Loredana Lãpãdat - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a prevederilor <>art. 8 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 şi ale <>art. VI alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor mãsuri pentru accelerarea aplicãrii acesteia şi a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 501/2002 , excepţie ridicatã de Elena Jugaru în Dosarul nr. 7.080/2004 al Judecãtoriei Sibiu.
La apelul nominal lipsesc pãrţile. Procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã prevederile <>art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 nu încalcã principiul constituţional al egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, deoarece pentru situaţii juridice diferite regimul juridic adoptat de cãtre legiuitor este diferit. Nu poate fi reţinutã nici încãlcarea art. 44 din Constituţie, dat fiind cã principiul constituţional al garantãrii dreptului de proprietate privatã opereazã numai în condiţiile în care acest drept a fost dobândit în mod legal.
În ceea ce priveşte prevederile <>art. VI alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 , apreciazã cã acestea sunt constituţionale, art. 126 alin. (2) din Constituţie stabilind cã legiuitorul este în drept sã reglementeze un termen special de prescripţie, derogatoriu de la dreptul comun, în considerarea anumitor situaţii speciale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 ianuarie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 7.080/2004, Judecãtoria Sibiu a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 8 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 şi ale <>art. VI alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor mãsuri pentru accelerarea aplicãrii acesteia şi a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 501/2002 , excepţie ridicatã de Elena Jugaru.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prevederile legale criticate încalcã art. 16 din Constituţie, deoarece "creeazã o inegalitate între persoanele fizice şi cultele religioase din România". Se mai aratã cã prin legi speciale sunt acordate anumite drepturi cultelor religioase din România, fiind încãlcat astfel dreptul de proprietate al persoanelor fizice. De asemenea, se susţine cã dispoziţiile legale criticate fac ineficientã aplicarea <>art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , ce este incident în judecarea cauzei în care s-a invocat excepţia.
Judecãtoria Sibiu considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se aratã în acest sens cã textul de lege criticat nu încalcã dispoziţiile art. 16 din Constituţie, deoarece "nu este de naturã sã creeze discriminãri între proprietari". Pe de altã parte se precizeazã cã dispoziţia constituţionalã invocatã are în vedere egalitatea în drepturi a cetãţenilor, iar nu a persoanelor juridice. Se mai aratã cã textul de lege criticat nu contravine nici art. 44 din Constituţie, întrucât "ocrotirea dreptului de proprietate intervine numai dacã acesta a fost legal dobândit".
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se aratã cã prevederile <>art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 "nu instituie nici o discriminare în ocrotirea proprietãţii private, întrucât reglementãrile legale invocate se referã la situaţii distincte, ca şi la persoane deosebite", astfel încât nu poate fi reţinutã încãlcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie. Textele de lege criticate nu contravin nici dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, ci, dimpotrivã, reprezintã o aplicare a acestor dispoziţii, potrivit cãrora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. Se invocã în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile legale criticate nu încalcã dispoziţiile art. 16 din Constituţie, deoarece "acestea se aplicã tuturor persoanelor prevãzute în ipoteza normei legale, respectiv tuturor celor îndreptãţiţi la mãsuri reparatorii, fãrã nici o discriminare pe criterii arbitrare". În ceea ce priveşte invocarea încãlcãrii dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, se apreciazã cã aceasta nu este întemeiatã, întrucât "stabilirea unui termen special, derogatoriu de la dreptul comun, pentru prescrierea acţiunii în constatarea nulitãţii absolute" (...), "are ca finalitate prevenirea eventualelor abuzuri în detrimentul altor titulari de drepturi, în egalã mãsurã ocrotite şi limitarea efectelor perturbatoare asupra stabilitãţii şi securitãţii raporturilor juridice". În ceea ce priveşte referirea autorului excepţiei la necorelarea unor dispoziţii legale, se apreciazã cã acest aspect nu poate face obiectul controlului de neconstituţionalitate, invocându-se în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Preşedintele Camerei Deputaţilor considerã ca fiind neîntemeiatã critica de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , deoarece "reglementarea situaţiei juridice a unor categorii de imobile prin acte normative distincte nu este în mãsurã sã constituie, prin ea însãşi, o încãlcare a principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, (...) fiind atributul exclusiv al legiuitorului sã stabileascã întinderea obiectului reglementãrii unui act normativ". Se mai aratã cã "dispoziţiile <>art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 nu împiedicã în nici un fel aplicarea prevederilor <>art. VI alin. (4) al titlului II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 " (...), întrucât "norma de trimitere de la <>art. VI alin. (4) al titlului II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 face posibilã aplicarea, în cazul imobilelor care au aparţinut cultelor religioase, numai a regulilor prevãzute la <>art. 46 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 10/2001 , iar nu a acestei legi în întregime". Aşadar, "subdobânditorii unor imobile ce au aparţinut cultelor religioase din România, preluate fãrã titlu valabil, se bucurã de protecţia pe care <>art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 o acordã bunei-credinţe". Se aratã astfel cã "drepturile de proprietate ale subdobânditorilor de bunã-credinţã sunt ocrotite în deplinã concordanţã cu prevederile art. 44 din Constituţie".
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sãu de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum rezultã din Încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale din 18 ianuarie 2005, îl constituie prevederile <>art. 8 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 şi ale <>art. VI alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor mãsuri pentru accelerarea aplicãrii acesteia şi a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 501/2002 .
<>Legea nr. 10/2001 a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 4 aprilie 2005, iar <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 929 din 18 decembrie 2002.
În legãturã cu neconstituţionalitatea prevederilor <>art. 8 din Legea nr. 10/2001 , Curtea constatã cã, potrivit motivãrii formulate de cãtre autorul excepţiei, aceasta priveşte, în realitate, doar alin. (2) al acestui articol, care se referã la regimul juridic al imobilelor care au aparţinut cultelor religioase sau comunitãţilor minoritãţilor naţionale, preluate de stat sau de alte persoane juridice.
Prevederile legale criticate au urmãtorul conţinut:
- <>Art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 : "Regimul juridic al imobilelor care au aparţinut cultelor religioase sau comunitãţilor minoritãţilor naţionale, preluate de stat sau de alte persoane juridice, va fi reglementat prin acte normative speciale. Pânã la adoptarea acestor reglementãri este interzisã instrãinarea imobilelor în cauzã sau schimbarea destinaţiei acestora.";
- <>Art. VI alin. (4) al titlului II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 : "Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie în termen de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã. Pentru soluţionarea acestor cauze instanţele judecãtoreşti competente vor avea în vedere dispoziţiile <>art. 46 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 10/2001 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi - şi în art. 44 - Dreptul de proprietate privatã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
I. <>Art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 a mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale, şi cu o motivare identicã. Prin <>Decizia nr. 542 din 7 decembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 18 ianuarie 2005, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat în sensul cã acest text de lege are caracterul unei norme imperative, cu caracter temporar, ce instituie un regim juridic special, derogatoriu de la regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, constând în interdicţia înstrãinãrii imobilelor care au aparţinut cultelor religioase sau comunitãţilor minoritãţilor naţionale, preluate de stat sau de alte persoane juridice, pânã la adoptarea unor acte normative speciale. Prin urmare, Curtea a reţinut cã principiul constituţional al egalitãţii în drepturi nu este încãlcat, deoarece persoanele fizice, pe de o parte, şi cultele religioase sau comunitãţile minoritãţilor naţionale, pe de altã parte, se aflã în situaţii juridice diferite, ceea ce justificã adoptarea de cãtre legiuitor a unui regim juridic diferit. În acest sens este menţionatã şi <>Decizia nr. 41 din 4 februarie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 31 martie 2003.
Referitor la critica de neconstituţionalitate privind încãlcarea dispoziţiilor <>art. 44 din Constituţie, prin Decizia nr. 542 din 7 decembrie 2004 , anterior menţionatã, Curtea a statuat cã garantarea şi ocrotirea proprietãţii opereazã în condiţiile dobândirii dreptului de proprietate cu respectarea prevederilor legale. Prin urmare, nu poate fi invocatã protecţia constituţionalã a dreptului de proprietate, în condiţiile dobândirii acestui drept cu încãlcarea unei norme juridice imperative.
II. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea dispoziţiilor <>art. VI alin. (4) al titlului II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 , prin <>Decizia nr. 542 din 7 decembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 18 ianuarie 2005, Curtea a reţinut cã aceastã reglementare, stabilind un termen special, de prescripţie a acţiunii în constatarea nulitãţii absolute, derogatoriu de la dreptul comun, nu este de naturã a aduce vreo atingere dreptului de proprietate sau de a încãlca principiul egalitãţii în faţa legii a cetãţenilor, iar soluţia legiuitorului este în concordanţã cu dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 126 alin. (2), potrivit cãrora "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege".
Soluţiile pronunţate şi considerentele ce au stat la baza deciziilor menţionate sunt valabile şi în prezenta cauzã, întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale
De altfel, în legãturã cu termenul de exercitare a dreptului la acţiune prevãzut de <>art. VI alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 , Curtea observã cã, pentru cei care nu au introdus acţiuni în restituirea imobilelor în termenul de 6 luni prevãzut iniţial de <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 , a fost instituit ca mãsurã reparatorie un nou termen în care poate fi exercitat dreptul la acţiune. Astfel, <>art. II din Legea nr. 48 din 23 martie 2004 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 25 martie 2004, prevede: "Dreptul la acţiune prevãzut la titlul II <>art. VI alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 se poate exercita şi în termen de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi."
În prezenta cauzã autorul excepţiei mai susţine cã dispoziţiile legale criticate fac ineficientã aplicarea <>art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , text ce este incident în judecarea cauzei în care s-a invocat excepţia. Sub acest aspect, Curtea reţine cã nu este competentã sã se pronunţe, reglementarea legalã fiind de resortul exclusiv al puterii legiuitoare. Potrivit <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "Sunt neconstituţionale prevederile actelor prevãzute la alin. (1), care încalcã dispoziţiile sau principiile Constituţiei". Curtea a stabilit în jurisprudenţa sa, de exemplu prin <>Decizia nr. 81 din 25 mai 1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 8 iulie 1999, cã examinarea constituţionalitãţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţiile constituţionale pretins încãlcate, şi nu compararea mai multor prevederi legale între ele, astfel încât o problemã de necorelare între douã acte normative nu poate fi examinatã de instanţa de contencios constituţional.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 şi ale <>art. VI alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor mãsuri pentru accelerarea aplicãrii acesteia şi a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 501/2002 , excepţie ridicatã de Elena Jugaru în Dosarul nr. 7.080/2004 al Judecãtoriei Sibiu.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 mai 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Lãpãdat
______________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
