Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 261 din 20 martie 2012 asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 117/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal si reglementarea unor masuri financiar-fiscale, ale art. 257 alin. (2^2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii si ale art. 296^3 lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, ale Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 117/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind codul fiscal şi reglementarea unor mãsuri financiar-fiscale, ale art. 257 alin. (2^2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii şi ale art. 296^3 lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Ion Lica în Dosarul nr. 1.732/111/2011 al Tribunalului Bihor - Secţia civilã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.131D/2011. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiatã, întrucât prevederile constituţionale privind dreptul la pensie nu garanteazã obţinerea unui anumit cuantum al pensiei.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 20 septembrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 1.732/111/2011, Tribunalul Bihor - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii şi ale Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 117/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind codul fiscal şi reglementarea unor mãsuri financiar-fiscale. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Ion Lica întro cauzã având ca obiect soluţionarea unei cereri de recalculare a pensiei. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia considerã cã dispoziţiile de lege criticate contravin urmãtoarelor prevederi constituţionale: art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie, art. 115 alin. (5) şi (6) privind condiţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenţã şi art. 139 alin. (1) privind impozite, taxe şi alte contribuţii. În acest sens, aratã cã prin decizia de recalculare a pensiei i-a fost diminuat cuantumul acesteia. Or, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 872/2010 s-a statuat cã pensia nu poate fi diminuatã. Cu toate acestea, prin emiterea Ordonanţei de urgenţã nr. 107/2010, Guvernul a decis diminuarea cu 5% a pensiilor, nesocotind în acest mod drepturile fundamentale prevãzute în Constituţie şi în Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Astfel, susţine cã, potrivit art. 139 alin. (1) din Constituţie, impozitele şi taxele se stabilesc numai prin lege, nu şi prin ordonanţe de urgenţã. Totodatã, ordonanţele criticate afecteazã dreptul fundamental la pensie şi la un trai decent, garantat prin Constituţie. De asemenea, aratã cã Guvernul nu a respectat cerinţele prevãzute la art. 115 alin. (5) din Constituţie privind procedura de emitere a ordonanţelor de urgenţã. Tribunalul Bihor - Secţia civilã considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, cetãţenii au obligaţia de a contribui prin taxe la cheltuielile publice pentru a se putea realiza obiectivul legii, respectiv de a se asigura un minim de asistenţã medicalã pentru populaţie, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se aflã în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurãri de sãnãtate. Referitor la sistemul public de sãnãtate, aceste cheltuieli publice vizeazã însãşi îndeplinirea constituţionalã a statului de a asigura ocrotirea sãnãtãţii şi protecţia socialã a cetãţenilor. Exprimând o consecvenţã a legiuitorului, reglementãrile cuprinse în cele douã acte normative sunt identice şi ele aratã cã aceastã contribuţie, datoratã de pensionarii ale cãror venituri din pensie depãşesc 740 lei, se calculeazã prin aplicarea cotei legale asupra acestor venituri şi se vireazã odatã cu plata drepturilor bãneşti asupra cãrora se calculeazã, iar prin aplicarea acestei cote nu poate rezulta o pensie netã mai micã de 740 lei. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, critica de neconstituţionalitate raportatã la art. 139 alin. (1) din Constituţie nu poate fi reţinutã, deoarece stabilirea impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat, precum şi a condiţiilor de impozitare intrã în competenţa exclusivã a legiuitorului. Guvernul, în calitatea sa de legiuitor delegat, a acţionat în limitele acestei competenţe, prin stabilirea pensionarilor cu venituri din pensii care depãşesc 740 lei de a plãti contribuţia lunarã pentru asigurãri sociale de sãnãtate. De asemenea, considerã cã dispoziţiile art. 115 alin. (4)-(6) din Constituţie nu au fost încãlcate prin adoptarea de cãtre legiuitorul delegat a reglementãrilor criticate. Adoptarea lor prin ordonanţe de urgenţã a fost motivatã de necesitatea asigurãrii echilibrului bugetului Fondului naţional unic de asigurãri sociale de sãnãtate, în condiţiile existenţei unui numãr mare de persoane exceptate care beneficiazã de servicii medicale în lipsa plãţii contribuţiei de asigurãri sociale de sãnãtate, precum şi de necesitatea corelãrii prestaţiilor de asigurãri sociale cu sumele plãtite de contribuabili pentru asigurãrile sociale obligatorii, cu respectarea principiului solidaritãţii sociale. În plus, apreciazã cã reglementãrile criticate nu afecteazã în mod negativ dreptul la pensie, prevãzut la art. 47 alin. (2) din Legea fundamentalã. Referitor la critica de neconstituţionalitate raportatã la art. 47 din Constituţie, apreciazã cã reţinerea contribuţiilor de asigurãri de sãnãtate din pensiile în cuantumul prevãzut de lege nu are semnificaţia vãtãmãrii dreptului la pensie. În acest sens, aratã cã art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 prevede cã prin aplicarea cotei de 5,5% asupra veniturilor din pensii care depãşesc 740 lei nu poate rezulta o pensie netã mai micã de 740 lei. Dreptul la pensie trebuie înţeles în corelaţie cu alte drepturi şi libertãţi fundamentale, aşa cum este dreptul la ocrotirea sãnãtãţii. Pentru a-şi realiza rolul şi funcţiile, statul trebuie sã dispunã de venituri şi în acest scop are dreptul de a stabili impozite, taxe, contribuţii şi alte obligaţii fiscale ale cetãţenilor, prin lege, în concordanţã cu art. 56 alin. (1) din Constituţie. În acest sens, invocã Decizia Curţii Constituţionale nr. 934/2006. În final, aratã cã, în realitate, autorul excepţiei doreşte o modificare a soluţiei legislative criticate, în sensul eliminãrii contribuţiei de asigurãri de sãnãtate reţinute din pensii. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, instanţa de contencios constituţional nu are competenţa sã modifice sau sã completeze textele de lege deduse controlului. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultã din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, şi ale Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 117/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind codul fiscal şi reglementarea unor mãsuri financiar-fiscale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 891 din 30 decembrie 2010. Curtea constatã cã autorul excepţiei aduce douã tipuri de critici de neconstituţionalitate: pe de-o parte, criticã din punct de vedere extrinsec aceste ordonanţe de urgenţã, iar, pe de altã parte, sunt criticate, în special, dispoziţiile art. I pct. 5 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 107/2010 care introduc alin. (2^2) la art. 257 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, şi dispoziţiile art. I pct. 99 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 117/2010, doar în partea referitoare la introducerea art. 296^3 lit. d) în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003. Astfel, textele de lege criticate din punct de vedere al constituţionalitãţii intrinseci au urmãtorul conţinut: - Art. 257 alin. (2^2) din Legea nr. 95/2006 : "Pensionarii ale cãror venituri din pensii depãşesc 740 de lei datoreazã contribuţia lunarã pentru asigurãrile sociale de sãnãtate calculatã potrivit prevederilor art. 259 alin. (2)."; - Art. 296^3 lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal ("Contribuabilii sistemelor de asigurãri sociale"): "Contribuabilii sistemelor de asigurãri sociale sunt, dupã caz: [...] d) pensionarii cu venituri din pensii care depãşesc 740 lei." Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie, art. 115 alin. (5) şi (6) privind condiţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenţã şi art. 139 alin. (1) privind impozite, taxe şi alte contribuţii. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele: Asupra criticilor de neconstituţionalitate intrinsecã a dispoziţiilor art. 257 alin. (2^2) din Legea nr. 95/2006, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 335 din 10 martie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 23 mai 2011, reţinând cã, datoritã solidaritãţii celor care contribuie, sistemul public de asigurãri sociale de sãnãtate îşi poate realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minimum de asistenţã medicalã pentru populaţie, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se aflã în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurãri de sãnãtate. Art. 56 din Constituţie prevede obligaţia cetãţenilor de a contribui prin impozite şi prin taxe la cheltuielile publice. În cazul sistemului public de sãnãtate, aceste cheltuieli publice vizeazã însãşi îndeplinirea obligaţiei constituţionale a statului de a asigura ocrotirea sãnãtãţii şi protecţia socialã a cetãţenilor. Întrucât criticile de neconstituţionalitate dinprezenta cauzã privesc, în esenţã, aceleaşi aspecte şi având în vedere cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã. Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2^2) din Legea nr. 95/2006 şi art. 296^3 lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, raportatã la art. 47 din Constituţie, Curtea constatã cã reţinerea contribuţiilor de asigurãri de sãnãtate din pensiile care depãşesc 740 lei nu are semnificaţia vãtãmãrii dreptului la pensie. Prin deciziile nr. 223 şi 224 din 13 martie 2012*), nepublicate la data pronunţãrii prezentei decizii, Curtea Constituţionalã a statuat cã procentul de 5,5 se aplicã numai asupra veniturilor din pensii care depãşesc 740 de lei. ----------- *) Deciziile nr. 223 şi 224 din 13 martie 2012 au fost publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012.
Cu privire la critica de neconstituţionalitate raportatã la art. 139 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurãrilor sociale se stabilesc numai prin lege, Curtea constatã cã şi aceasta este neîntemeiatã, întrucât termenul de "lege" folosit în aceste prevederi constituţionale desemneazã acte normative ce au forţa juridicã a legii, fiind incluse aici şi ordonanţele Guvernului. Prin Decizia nr. 5/1992, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 22 iulie 1992, Curtea a reţinut cã, "pentru a se înlãtura posibilitatea proliferãrii actelor normative de ordin administrativ în aceastã materie, Constituţia a consacrat regula dupã care impozitele şi taxele pentru bugetul de stat (bugetul asigurãrilor sociale de stat) se stabilesc numai prin act ce are forţa juridicã a legii [...]. Cuvântul numai doreşte sã bareze posibilitatea stabilirii de impozite şi taxe pentru bugetul de stat, prin acte inferioare, ca forţã juridicã, legii, cum sunt hotãrârile Guvernului". Având în vedere considerentele mai sus reţinute, Curtea constatã cã şi criticile de neconstituţionalitate extrinsecã ale Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 107/2010 şi ale Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 117/2010 sunt neîntemeiate, deoarece aceste acte normative au fost adoptate cu respectarea prevederilor art. 115 alin. (5) şi (6) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, ale Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 117/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind codul fiscal şi reglementarea unor mãsuri financiar-fiscale, ale art. 257 alin. (2^2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii şi ale art. 296^3 lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Ion Lica în Dosarul nr. 1.732/111/2011 al Tribunalului Bihor - Secţia civilã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 martie 2012.
