Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 261 din 20 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 148/2005 privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 283 din 27 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor <>art. 25 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, excepţie ridicatã de Eugenia Mariana Ladar, Ramona Mirela Baicu şi Florina Corina Bãican în Dosarul nr. 1.371/CA/2006 al Tribunalul Bihor - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, considerând cã textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 decembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 1.371/CA/2006, Tribunalul Bihor - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 25 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului. Excepţia a fost ridicatã de Eugenia Mariana Ladar, Ramona Mirela Baicu şi Florina Corina Bãican cu prilejul soluţionãrii contestaţiei formulate împotriva deciziilor de stabilire a indemnizaţiilor pentru creşterea copiilor.
În motivarea excepţiei autorii acesteia aratã cã, anterior intrãrii în vigoare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 148/2005 , au încheiat contracte de asigurare suplimentarã cu casa judeţeanã de pensii pentru acordarea indemnizaţiei în vederea creşterii copiilor, în condiţiile reglementate de <>Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, urmând sã beneficieze timp de 2 ani, respectiv de 3 ani, de indemnizaţii stabilite în raport cu venitul asigurat obligatoriu şi cu venitul asigurat facultativ suplimentar. <>Art. 25 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 148/2005 dispune încetarea plãţii indemnizaţiei pentru creşterea copilului, efectuatã în condiţiile prevãzute de <>Legea nr. 19/2000 . Prin urmare, autorii excepţiei considerã cã aceastã dispoziţie are caracter retroactiv, întrucât produce efecte asupra unor contracte încheiate anterior datei intrãrii sale în vigoare, ducând la încetarea acestor contracte aflate în derulare. Dispoziţia de lege criticatã are şi caracter discriminatoriu între persoanele care au beneficiat de efectele şi, implicit, de derularea contractelor de asigurare socialã şi cele ale cãror contracte au fost doar parţial executate şi se aflau în derulare la data intrãrii în vigoare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 148/2005 . În sfârşit, autorii excepţiei considerã cã dispoziţia de lege criticatã contravine şi obligaţiei statului, prevãzutã în art. 49 alin. (2) din Constituţie, de a acorda alocaţii pentru copii şi ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav sau cu handicap.
Tribunalul Bihor - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã cã <>art. 25 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 148/2005 nu are caracter retroactiv, întrucât "se aplicã efectelor produse de contractele de asigurãri sociale începând cu data de 1 ianuarie 2006". De asemenea, considerã cã aceste dispoziţii de lege nu instituie discriminare între persoanele care beneficiazã de indemnizaţie pentru creşterea copilului începând cu data intrãrii în vigoare a ordonanţei.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã textul de lege criticat nu este retroactiv, întrucât se aplicã exclusiv de la data intrãrii în vigoare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 148/2005 . De asemenea, considerã cã pretinsa discriminare rezultatã în urma modificãrii legii nu este o problemã de constituţionalitate, ci una de succesiune în timp a legii. În sfârşit, aratã cã <>art. 25 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 148/2005 nu contravine dispoziţiilor art. 49 din Constituţie, ci, din contrã, reprezintã un reflex al acestora.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate a devenit inadmisibilã, având în vedere cã, prin <>Legea nr. 7/2007 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 148/2005 , textul de lege criticat a fost modificat substanţial, iar noua reglementare nu mai pãstreazã soluţia legislativã criticatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 25 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.008 din 14 noiembrie 2005. Curtea constatã cã, la data sesizãrii sale, respectiv 12 decembrie 2006, în urma modificãrilor aduse <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 148/2005 , art. 25 avea un singur alineat. Conţinutul acestui articol, potrivit <>art. I pct. 14 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 44/2006 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului şi a <>Legii nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 23 iunie 2006, era urmãtorul: "De la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã înceteazã plata indemnizaţiei pentru creşterea copilului, efectuatã în condiţiile prevãzute de <>Legea nr. 19/2000 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi de actele normative speciale prevãzute la <>art. 3 alin. (2)." Legea nr. 508/2006 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 44/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 5 ianuarie 2007, a abrogat dispoziţiile art. I din aceastã ordonanţã. La data pronunţãrii Curţii, însã, <>art. I pct. 16 din Legea nr. 7/2007 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 148/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 17 ianuarie 2007, reglementa conţinutul art. 25 din ordonanţã într-o formã identicã celei prevãzute prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 44/2006 , citatã mai sus.
În opinia autorilor excepţiei, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), care consacrã principiul neretroactivitãţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetãţenilor, fãrã privilegii şi discriminãri, şi art. 49 alin. (2) care prevede cã "Statul acordã alocaţii pentru copii şi ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori cu handicap. Alte forme de protecţie socialã a copiilor şi a tinerilor se stabilesc prin lege."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã, potrivit celor susţinute de autorii excepţiei, textul de lege criticat este retroactiv, întrucât lipseşte de efecte juridice unele contracte de asigurare socialã încheiate în baza reglementãrilor anterioare. De asemenea, <>art. 25 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 148/2005 creeazã o discriminare între persoanele care au beneficiat de efectele şi, implicit, de derularea contractelor de asigurare socialã şi cele ale cãror contracte au fost doar parţial executate şi se aflau în derulare la data intrãrii în vigoare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 148/2005 . În sfârşit, autorii excepţiei considerã şi cã acest text de lege încalcã obligaţia statului de a asigura protecţia socialã a copiilor.
Faţã de critica de neconstituţionalitate raportatã la dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea reţine cã dispoziţiile <>art. 25 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 148/2005 nu au caracter retroactiv, întrucât se aplicã doar de la intrarea în vigoare a acestui act normativ, aşa cum de altfel prevede în mod expres chiar textul de lege.
În ceea ce priveşte pretinsul caracter discriminatoriu al textului de lege supus controlului de constituţionalitate, Curtea constatã cã nu se poate face o comparaţie între persoanele care au beneficiat de indemnizaţie pentru creşterea copilului anterior intrãrii în vigoare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 148/2005 cu cele care urmau sã beneficieze de aceastã indemnizaţie şi dupã data intrãrii în vigoare a acestei ordonanţe. Astfel, dreptul la indemnizaţia pentru creşterea copilului şi mai cu seamã cuantumul acesteia nu reprezintã un drept fundamental prevãzut de Constituţie, ci o formã mixtã de asigurare şi de asistenţã socialã care, potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituţie, se stabileşte prin lege. Legiuitorul este în drept ca, în diferite perioade de timp, sã stabileascã în mod diferit condiţiile de acordare a acestor drepturi, precum şi cuantificarea lor, tuturor beneficiarilor acordându-li-se drepturile prevãzute de reglementãrile legale în vigoare în perioada în care sunt îndreptãţiţi sã le primeascã.
Modificarea condiţiilor de acordare şi a modului de calcul a indemnizaţiei pentru creşterea copilului nu încalcã obligaţia statului de a acorda alocaţii pentru copii şi ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori cu handicap.
Având în vedere obiectul litigiului în cadrul cãruia a fost ridicatã excepţia de neconstituţionalitate şi motivarea acesteia, Curtea observã şi faptul cã autorii excepţiei nu criticã numai modificarea condiţiilor de platã a indemnizaţiei pentru creşterea copilului, datoratã pe baza contribuţiei obligatorii prin efectul legii la asigurãrile sociale, ci şi neplata indemnizaţiei în cuantumul prevãzut în contractele încheiate facultativ pentru asigurarea suplimentarã de venit, în raport cu care au şi achitat contribuţia.
În aceastã privinţã, Curtea considerã cã, în cazul contractelor încheiate pe baza voinţei libere a pãrţilor contractante, în conformitate cu legislaţia în vigoare la data încheierii convenţiei, în situaţia în care una dintre pãrţi şi-a îndeplinit obligaţiile asumate, cealaltã parte nu poate fi exoneratã nici chiar prin lege de îndeplinirea obligaţiilor pe care şi le-a asumat la rândul sãu.
Curtea observã, însã, cã textul de lege supus controlului nu dispune nimic cu privire la drepturile şi obligaţiile rezultate din contractele încheiate pentru asigurãri facultative suplimentare. Astfel, nu i se poate imputa niciun motiv de neconstituţionalitate în privinţa efectelor juridice ale contractelor respective.
În acest sens, trebuie observat cã posibilitatea încheierii contractelor de asigurare facultativã suplimentarã a fost reglementatã de <>Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000. Încetarea contractelor de asigurare sociale încheiate de cãtre persoanele care şi-au completat venitul asigurat s-a dispus prin <>art. II lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 9/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 17 martie 2003.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 25 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, excepţie ridicatã de Eugenia Mariana Ladar, Ramona Mirela Baicu şi Florina Corina Bãican în Dosarul nr. 1.371/CA/2006 al Tribunalul Bihor - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 martie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
